David îi învinge pe amalekiți
1Când David și oamenii săi au sosit a treia zi la Țiklag, amalekiții invadaseră Neghevul1 Vezi nota de la 27:10. și Țiklagul. Ei atacaseră Țiklagul și îi dăduseră foc. 2Au luat captive femeile și pe toți aceia care se aflau în cetate, de la copii până la bătrâni. N‑au omorât pe nimeni, ci doar i‑au luat cu ei și au plecat. 3Când David și oamenii lui au ajuns la cetate, au găsit‑o arsă, iar pe soțiile, pe fiii și pe fiicele lor – luați captivi. 4David și oamenii care erau cu el au plâns până ce n‑au mai avut putere să plângă. 5Au fost luate captive și cele două soții ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail, fosta soție a lui Nabal, din Carmel. 6David era într‑o mare strâmtorare, deoarece poporul vorbea să‑l omoare cu pietre. Căci tot poporul avea sufletul amărât, fiecare pentru fiii și fiicele lui. Însă David s‑a întărit în Domnul, Dumnezeul lui.
7David i‑a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelek:
– Adu‑mi, te rog, efodul!
Abiatar a adus efodul la David.
8David L‑a întrebat pe Domnul, zicând:
– Să urmăresc ceata aceasta? O voi ajunge?
El i‑a răspuns:
– Urmărește‑o, căci sigur o vei ajunge și sigur vei salva totul.
9David a plecat cu cei șase sute de bărbați care erau cu el. Ei au ajuns la uedul9-10, 21 Vezi nota de la 17:40. Besor, unde s‑au oprit cei ce rămâneau în urmă. 10David a continuat să‑i urmărească cu patru sute de bărbați. Dar două sute de bărbați, care erau prea obosiți să traverseze uedul Besor, s‑au oprit. 11Au găsit un egiptean pe câmp și l‑au adus la David. I‑au dat pâine și el a mâncat; apoi i‑au dat apă. 12I‑au dat o bucată dintr‑o turtă de smochine și două mănunchiuri de stafide. După ce a mâncat, i‑au revenit puterile căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți.
13David l‑a întrebat:
– Al cui ești și de unde vii?
Tânărul a răspuns:
– Sunt egiptean și sunt robul unui amalekit. Stăpânul meu m‑a părăsit în urmă cu trei zile pentru că m‑am îmbolnăvit. 14Am invadat Neghevul14 Vezi nota de la 27:10. cheretiților, pe cel al lui Iuda și Neghevul lui Caleb și am dat foc Țiklagului.
15Atunci David l‑a întrebat:
– Poți să mă duci până la această ceată?
El a răspuns:
– Jură‑mi pe Dumnezeu că nu mă vei omorî și că nu mă vei preda în mâna stăpânului meu, și atunci te voi duce la ceata aceasta.
16L‑a dus acolo și iată că aceștia erau răspândiți pe toată fața pământului, mâncând, bând și chefuind datorită marii prăzi pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. 17David i‑a atacat din amurg până în seara zilei următoare. N‑a scăpat niciun bărbat dintre ei, în afară de patru sute de tineri care au încălecat pe cămile și au fugit. 18David a salvat tot ceea ce luaseră amalekiții și le‑a eliberat și pe cele două soții ale lui. 19Nu le lipsea nimic, nici tânăr, nici bătrân, nici fii, nici fiice, nimic din pradă, nimic din ceea ce li se luase. David a adus înapoi totul. 20David a luat toate oile și vitele. Oamenii lui mergeau în fruntea acestei turme și spuneau: „Aceasta este prada lui David.“ 21David a ajuns la cei două sute de bărbați care fuseseră prea obosiți pentru a‑l urma și care fuseseră lăsați la uedul Besor. Aceștia au ieșit în întâmpinarea lui David și a poporului care era cu el. David s‑a apropiat de ei și i‑a salutat.
22Toți oamenii răi și de nimic dintre cei care merseseră cu David au zis:
– Pentru că n‑au mers împreună cu noi, nu le vom da din prada pe care am recuperat‑o. Fiecare însă poate să‑și ia soția și copiii și să plece.
23Dar David le‑a zis:
– Să nu faceți așa, fraților, cu ceea ce ne‑a dat Domnul, căci El ne‑a păzit și a dat în mâinile noastre ceata de jefuitori care venise împotriva noastră. 24Oricum, cine are să vă asculte în privința aceasta? Aceeași parte o vor avea și cei care au coborât la luptă și cei care au rămas la bagaje. Toți vor împărți la fel. 25Așa a fost începând din ziua aceea. David a făcut din aceasta o hotărâre și o lege în Israel până în ziua aceasta.
26David a sosit la Țiklag și a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenii săi, zicând: „Iată pentru voi o binecuvântare din prada luată de la dușmanii Domnului.“
27A trimis apoi și celor din Betel, celor din Ramot-Negev, celor din Iatir, 28celor din Aroer, celor din Sifmot, celor din Eștemoa, 29celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților și celor din cetățile cheniților, 30celor din Horma, celor din Bor‑Așan și celor din Atac, 31celor din Hebron și celor din toate locurile pe care le‑a cutreierat David și oamenii săi.
David destrói os amalequitas
1Três dias mais tarde, quando David, acompanhado dos seus homens, chegou a casa, na cidade de Ziclague, constatou que os amalequitas tinham feito uma incursão na cidade e ateado o fogo; 2mas levaram consigo mulheres, crianças e toda a gente que ali estava, pequenos e grandes, sem matar ninguém.
3Logo que David e os seus homens chegaram à cidade, observaram que ela fora totalmente incendiada e que tinham levado as suas mulheres, com os filhos e filhas. 4Ao verem aquilo e ao darem-se conta do que acontecera às suas famílias, todos choraram amargamente. 5As duas mulheres de David, Ainoã, a jezreelita, e Abigail, a viúva de Nabal, o carmelita, encontravam-se também entre os cativos. 6David estava seriamente preocupado, porque os homens, na sua grande dor por causa dos filhos que os amalequitas lhes tinham levado, falavam até em apedrejá-lo. No entanto, David tomou forças no Senhor, seu Deus.
7Então disse ao sacerdote Abiatar, filho de Aimeleque: “Traz-me aqui o éfode!” 8E perguntou ao Senhor: “Vou no encalço deles? Apanhá-los-emos?”
O Senhor respondeu-lhe: “Vai, persegue-os e recuperarás tudo o que vos levaram!”
9David e os outros 600 homens partiram atrás dos amalequitas. Quando alcançaram o ribeiro de Besor, 200 deles estavam de tal maneira exaustos que não conseguiram atravessá-lo. 10Mas os outros 400 prosseguiram na corrida.
11-12A certa altura, encontraram um moço egípcio num campo e trouxeram-no a David. O rapaz não tinha comido nem bebido nada durante três dias e três noites. Deram-lhe parte dum bolo de figos, duas mãos-cheias de uvas secas e água para beber. Depois disso, ele recuperou as forças.
13“Quem és tu? Donde vens?”, perguntou-lhe David. “Sou egípcio, servo dum amalequita. O meu senhor abandonou-me há três dias porque eu estava muito doente. 14Vínhamos de uma incursão militar na terra dos cretenses, e também no sul de Judá, e ainda na terra de Calebe; também incendiámos Ziclague.”
15“Podes dizer-me para onde eles foram?” Ele respondeu: “Se jurares em nome de Deus que não me matas nem me entregas de novo ao meu amo, guiar-te-ei até eles.”
16Assim levou-os ao acampamento dos amalequitas. Estavam espalhados numa grande área daquela terra, a comer, a beber e a dançar de alegria, por causa do enorme despojo que tinham trazido da Filisteia e de Judá. 17David e os companheiros saltaram-lhes em cima e lutaram durante a noite toda e no dia seguinte até ao anoitecer. Os únicos que conseguiram escapar foram 400 rapazes que fugiram montados em camelos. 18David recuperou tudo o que os amalequitas tinham levado e resgatou também as suas duas mulheres. 19Recuperou todas as pessoas, desde as pequenas às grandes, os filhos e as filhas dos seus homens, e todos os despojos que os amalequitas tinham roubado. 20Toda a gente juntou o gado e os rebanhos, conduzindo-os diante de si e exclamando: “Este é o teu despojo, David!”
21Quando chegaram de novo ao ribeiro de Besor e se juntaram aos tais duzentos que não tinham podido continuar, por se encontrarem esgotados e sem forças, David saudou-os pacificamente. 22Contudo, alguns dos que vinham com David, homens ruins e perversos, começaram a dizer: “Esses não vieram connosco, por isso, não hão de ter parte no despojo. Levem as mulheres e os filhos e vão embora.”
23“Não, meus irmãos! O Senhor guardou-nos e ajudou-nos a derrotar o inimigo. 24Numa altura destas alguém poderia dar ouvidos a uma tal proposta? Vamos repartir o que obtivemos irmãmente com os que foram à batalha e com os que guardaram as bagagens.” 25Foi assim que David fez desta uma lei para todo o Israel que ainda hoje é válida.
26Quando chegou a Ziclague enviou parte do saque aos anciãos de Judá: “Isto é um presente tirado aos inimigos do Senhor”, escreveu-lhes. 27-31Estes presentes foram enviados aos anciãos das seguintes cidades onde David e os companheiros tinham estado: Betel, Sul de Ramote, Jatir, Aroer, Sifmote, Estemoa, Racal, as cidades dos jerameelitas, as cidades dos queneus, Horma, Borasã, Atace e Hebrom.
