Chemarea lui Samuel
1Tânărul Samuel slujea Domnului în prezența lui Eli. În zilele acelea, Cuvântul Domnului era rar, iar vedeniile nu erau dese.
2Într‑o noapte, Eli, care era acum aproape orb, stătea culcat în locul său obișnuit. 3Candela lui Dumnezeu nu se stinsese încă3 Adică undeva în zorii zilei. Cf. prescripției din Ex. 27:21, candela (sfeșnicul) trebuia să ardă continuu, de seara până dimineața., iar Samuel era culcat în Templul3 Cu referire la Tabernacul. Domnului, unde se afla Chivotul lui Dumnezeu.
4Domnul l‑a chemat pe Samuel, iar acesta a zis:
– Iată‑mă!
5A alergat la Eli și a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Eli i‑a răspuns:
– Nu te‑am chemat. Întoarce‑te și culcă‑te!
El s‑a dus și s‑a culcat.
6Domnul l‑a chemat din nou pe Samuel, iar acesta s‑a sculat, s‑a dus la Eli și a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Eli însă i‑a răspuns:
– Nu te‑am chemat, fiule! Întoarce‑te și culcă‑te!
7Samuel nu‑L cunoștea încă pe Domnul, iar Cuvântul Domnului nu i se descoperise încă.
8Domnul l‑a chemat pe Samuel din nou, pentru a treia oară.
Samuel s‑a sculat, s‑a dus la Eli și i‑a zis:
– Iată‑mă, căci m‑ai chemat.
Atunci Eli a înțeles că Domnul îl cheamă pe tânăr.
9Eli i‑a zis lui Samuel:
– Du‑te și culcă‑te, iar dacă te va mai chema, să spui: „Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă!“
Samuel a plecat și s‑a culcat la locul lui.
10Domnul a venit, S‑a înfățișat și l‑a chemat ca și în celelalte ocazii:
– Samuel! Samuel!
Samuel a răspuns:
– Vorbește, căci robul Tău ascultă!
11Atunci Domnul i‑a zis lui Samuel:
– Iată, sunt gata să fac în Israel un lucru care va răsuna în urechile oricui îl va auzi. 12În ziua aceea, voi împlini împotriva lui Eli tot ceea ce am rostit cu privire la familia lui, de la început până la sfârșit. 13I‑am spus că voi judeca familia lui pentru totdeauna din cauza nelegiuirii de care a avut cunoștință. Căci fiii săi au atras asupra lor blestemul, iar el nu i‑a oprit. 14De aceea jur familiei lui Eli că nelegiuirea ei nu va fi niciodată ispășită prin jertfă sau prin dar.
15Samuel a rămas culcat până dimineața. Apoi a deschis porțile Casei Domnului.
El se temea să‑i spună lui Eli vedenia, 16dar Eli l‑a chemat pe Samuel și a zis:
– Samuel, fiule!
El a răspuns:
– Iată‑mă!
17Eli a zis:
– Care este cuvântul pe care ți l‑a spus El? Te rog să nu ascunzi nimic de mine! Dumnezeu să Se poarte cu tine cu toată asprimea17 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑ți facă Domnul și chiar mai mult). dacă vei ascunde de mine ceva din tot ce ți‑a spus!
18Samuel i‑a istorisit tot și n‑a ascuns nimic de el.
Atunci Eli a zis:
– Acesta este Domnul. El să facă ceea ce este bine în ochii Lui!
19Samuel creștea, iar Domnul era cu el, nelăsând să cadă la pământ niciunul din cuvintele Lui. 20Tot Israelul, de la Dan și până la Beer-Șeba20 Adică, de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului, iar Beer-Șeba pe cea sudică., a recunoscut că Samuel a fost confirmat ca profet al Domnului. 21Domnul continua să Se arate în Șilo, descoperindu‑i‑Se acolo lui Samuel prin Cuvântul Domnului.
Samuel chamado pelo Senhor
1Entretanto, o menino Samuel continuava a servir o Senhor como assistente de Eli. As mensagens diretas, da parte do Senhor, eram muito raras naqueles tempos; 2mas uma certa noite aconteceu o seguinte:
Eli, que já tinha quase perdido a vista, devido à sua muita idade, foi deitar-se no seu quarto. 3A lâmpada de Deus ainda não se tinha apagado3.3 Lâmpada do santuário que, segundo Êx 27.21, devia estar acesa desde a tarde até pela manhã. e Samuel dormia no tabernáculo do Senhor, perto da arca. 4E o Senhor chamou por ele: “Samuel! Samuel!”
“Sim! Que é?”, respondeu Samuel. 5Levantou-se e correu a ir ter com Eli: “Aqui estou. Que desejas?”
“Mas eu não te chamei”, disse-lhe Eli. “Vai deitar-te.” Samuel retirou-se e foi deitar-se.
6Então o Senhor chamou-o novamente e Samuel tornou a saltar da cama e a ir ter com Eli: “Que é? Necessitas de alguma coisa?”
“Mas eu não te chamei, meu filho”, respondeu-lhe Eli. “Vai outra vez para a cama.”
7Samuel nunca tinha recebido uma mensagem da parte de Senhor anteriormente. 8Então o Senhor chamou por ele terceira vez e, tal como antes, Samuel ergueu-se da cama e apresentou-se junto de Eli: “De que é que precisas?”
Mas desta vez Eli deu-se conta de que era o Senhor que falava com a criança. 9Por isso, disse a Samuel: “Olha, vai deitar-te de novo e se ouvires chamarem-te mais alguma vez, diz assim: ‘Fala, Senhor, porque o teu servo está a ouvir.’ ” E Samuel voltou para a cama.
10Então o Senhor veio e ali ficou e chamou-o como das outras vezes: “Samuel! Samuel!”
E Samuel respondeu: “Fala, Senhor, porque o teu servo está a ouvir.”
11E o Senhor disse a Samuel: “Vou fazer algo de espantoso em Israel. 12Vou dar cumprimento a todas as tremendas coisas de que avisei Eli. 13Avisei-o continuamente, a ele e à sua família, de que os castigaria por causa dos filhos andarem a blasfemar de Deus, sem que tivesse feito nada para os impedir. 14Agora pois, jurei que os pecados de Eli e dos seus filhos não serão mais perdoados com sacrifícios ou ofertas.”
15Samuel ficou na cama até amanhecer; depois abriu as portas do tabernáculo, como habitualmente, mas estava com receio de contar a visão a Eli. 16-17No entanto, Eli chamou-o: “Meu filho, o que é que ele te disse? Conta-me tudo. Que Deus te castigue a ti se me esconderes alguma coisa!”
18Então Samuel comunicou-lhe tudo o que o Senhor lhe dissera. “É a vontade do Senhor”, replicou. “Que ele faça o que melhor lhe parecer.”
19Enquanto Samuel crescia, o Senhor estava com ele e cumpriu com tudo quanto tinha prometido. 20Todo o Israel, de Dan até Berseba, ficou a saber que Samuel tinha sido confirmado como profeta do Senhor. 21O Senhor continuou a transmitir mensagens a Samuel, em Silo, e ele comunicava-as ao povo de Israel.
