1În acele zile, filistenii și‑au adunat oștirile pentru război ca să lupte împotriva lui Israel.
Achiș i‑a zis lui David:
– Fii sigur că tu și oamenii tăi veți ieși cu mine în tabără.
2David i‑a zis lui Achiș:
– În felul acesta vei ști ceea ce poate face robul tău.
Achiș i‑a zis lui David:
– Tocmai de aceea te voi pune păzitorul capului meu în toate zilele.
Saul, la vrăjitoarea din En‑Dor
3Samuel murise. Tot Israelul îl jelise și îl înmormântase în cetatea sa, în Rama. Saul îndepărtase din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele3 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11..
4Filistenii s‑au adunat și au venit ca să‑și așeze tabăra la Șunem. Saul a adunat tot Israelul și și‑au așezat tabăra la Ghilboa. 5Când Saul a văzut tabăra filistenilor s‑a temut și i‑a tremurat inima foarte tare. 6Saul L‑a întrebat pe Domnul, însă Domnul nu i‑a răspuns nici prin vise, nici prin Urim6 Vezi nota de la Num. 27:21. și nici prin profeți.
7Atunci Saul le‑a zis slujitorilor săi:
– Căutați‑mi o femeie care întreabă duhurile morților7 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11., ca să merg la ea și s‑o întreb.
Slujitorii săi i‑au răspuns:
– Iată, în En‑Dor se află o femeie care întreabă duhurile morților.
8Saul s‑a deghizat, s‑a îmbrăcat cu alte haine și a plecat însoțit de doi bărbați. Au ajuns la femeie noaptea și el i‑a zis:
– Prevestește‑mi8 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10., te rog, viitorul și ridică pentru mine duhul unui mort, și anume pe acela pe care ți‑l voi spune.
9Femeia i‑a zis:
– Iată, tu știi ce a făcut Saul, cum a nimicit din țară pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele9 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11.. De ce întinzi o cursă vieții mele ca să fiu omorâtă?
10Saul i‑a jurat pe Domnul, zicând:
– Viu este Domnul că nu vei fi pedepsită pentru lucrul acesta.
11Femeia l‑a întrebat:
– Pe cine vrei să ridic pentru tine?
El a răspuns:
– Ridică‑l pentru mine pe Samuel.
12Când l‑a văzut femeia pe Samuel, a scos un țipăt puternic și i‑a zis lui Saul:
– De ce m‑ai înșelat? Tu ești Saul.
13Regele i‑a zis:
– Nu te teme. Ce vezi?
Femeia i‑a zis lui Saul:
– Văd o ființă dumnezeiască ridicându‑se din pământ.
14El a întrebat‑o:
– Cum este înfățișarea lui?
Ea a zis:
– Un om bătrân se ridică și este învelit cu o mantie.
Saul și‑a dat seama că acesta era Samuel și s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat.
15Samuel i‑a zis lui Saul:
– Pentru ce m‑ai tulburat ridicându‑mă?
Saul i‑a răspuns:
– Mă aflu într‑un mare necaz. Filistenii luptă împotriva mea, iar Dumnezeu S‑a îndepărtat de mine. Nu mi‑a mai vorbit nici prin profeți și nici prin vise. Atunci te‑am chemat pe tine ca să‑mi arăți ce să fac.
16Dar Samuel i‑a zis:
– Dacă Domnul S‑a îndepărtat de tine și ți‑a devenit dușman, de ce mă mai întrebi pe mine? 17Domnul a împlinit ceea ce spusese prin mine: a rupt regatul din mâna ta și l‑a dat semenului tău, lui David. 18Pentru că nu ai ascultat de glasul Domnului și nu i‑ai făcut pe amalekiți să simtă mânia Lui cea aprigă, de aceea Domnul îți face astăzi lucrul acesta. 19Mai mult, Domnul îl va da pe Israel împreună cu tine în mâna filistenilor. Și astfel, mâine, tu și fiii tăi veți fi cu mine. De asemenea, Domnul va da tabăra lui Israel în mâna filistenilor.
20Îndată Saul a căzut la pământ, cât era de lung, plin de teamă din cauza cuvintelor lui Samuel. Nu mai era nicio putere în el, căci nu mâncase nimic toată ziua și toată noaptea.
21Femeia a venit la Saul și, văzând că era atât de îngrozit, i‑a zis:
– Iată, roaba ta a ascultat de glasul tău. Mi‑am pus viața în pericol și am ascultat cuvintele pe care mi le‑ai spus. 22Acum, te rog, ascultă și tu de glasul roabei tale și dă‑mi voie să‑ți pun înainte o bucată de pâine. Să mănânci ca să prinzi putere pe când vei porni la drum.
23Saul n‑a vrut să mănânce, însă slujitorii săi, împreună cu femeia, au stăruit de el până i‑a ascultat. Și astfel el s‑a ridicat de la pământ și s‑a așezat pe pat. 24Femeia avea la casa ei un vițel îngrășat în grajd. Ea l‑a tăiat în grabă, apoi a luat făină, a frământat‑o și a copt azime. 25Le‑a pus înaintea lui Saul și a slujitorilor săi, iar ei au mâncat. Apoi s‑au ridicat și au plecat chiar în noaptea aceea.
1While David was living in Ziklag, the Philistines gathered their army together. They planned to fight against Israel. Achish said to David, “Here is what you must understand. You and your men must march out with me and my army.”
2David said, “I understand. You will see for yourself what I can do.”
Achish replied, “All right. I’ll make you my own personal guard for life.”
Saul and the Woman at Endor
3Samuel had died. The whole nation of Israel was filled with sorrow because he was dead. They had buried him in his own town of Ramah. Saul had thrown out of the land people who get messages from those who have died. He had also thrown out people who talk to the spirits of the dead.
4The Philistines gathered together and set up camp at Shunem. At the same time, Saul gathered together all the Israelites. They set up camp at Gilboa. 5When Saul saw the Philistine army, he was afraid. Terror filled his heart. 6He asked the Lord for advice. But the Lord didn’t answer him through dreams or prophets. He didn’t answer him when Saul had the priest cast lots by using the Urim. 7Saul spoke to his attendants. He said, “Find me a woman who gets messages from those who have died. Then I can go and ask her some questions.”
“There’s a woman like that in Endor,” they said.
8Saul put on different clothes so people wouldn’t know who he was. At night he and two of his men went to see the woman. “I want you to talk to a spirit for me,” he said. “Bring up the spirit of the dead person I choose.”
9But the woman said to him, “By now you must know what Saul has done. He has removed everyone who gets messages from those who have died. He has also removed everyone who talks to the spirits of the dead. He has thrown all of them out of the land. Why are you trying to trap me? Why do you want to have me put to death?”
10Saul made a promise in the name of the Lord. He said to the woman, “You can be sure that the Lord lives. And you can be just as sure that you won’t be punished for helping me.”
11Then the woman asked, “Whose spirit should I bring up for you?”
“Bring Samuel up,” he said.
12When the woman saw Samuel, she let out a loud scream. She said to Saul, “Why have you tricked me? You are King Saul!”
13He said to her, “Don’t be afraid. Tell me what you see.”
The woman said, “I see a ghostly figure. He’s coming up out of the earth.”
14“What does he look like?” Saul asked.
“An old man wearing a robe is coming up,” she said.
Then Saul knew it was Samuel. He bowed down. He lay down flat with his face toward the ground.
15Samuel said to Saul, “Why have you troubled me by bringing me up from the dead?”
“I’m having big problems,” Saul said. “The Philistines are fighting against me. God has left me. He doesn’t answer me anymore. He doesn’t speak to me through prophets or dreams. So I’ve called on you to tell me what to do.”
16Samuel said, “The Lord has left you. He has become your enemy. So why are you asking me what you should do? 17The Lord has spoken through me and has done what he said he would do. The Lord has torn the kingdom out of your hands. He has given it to one of your neighbors. He has given it to David. 18You didn’t obey the Lord. You didn’t show his great anger against the Amalekites by destroying them. So he’s punishing you today. 19He will hand both Israel and you over to the Philistines. Tomorrow you and your sons will be down here with me. The Lord will also hand Israel’s army over to the Philistines.”
20Immediately Saul fell flat on the ground. What Samuel had said filled Saul with fear. His strength was gone. He hadn’t eaten anything all that day and all that night.
21The woman went over to Saul because she saw that he was very upset. She said, “Look, I’ve obeyed you. I put my own life in danger by doing what you told me to do. 22So please listen to me. Let me give you some food. Eat it. Then you will have the strength to go on your way.”
23But he refused. He said, “I don’t want anything to eat.”
Then his men joined the woman in begging him to eat. Finally, he paid attention to them. He got up from the ground and sat on a couch.
24The woman had a fat calf at her house. She killed it at once. She got some flour. She mixed it and baked some bread that didn’t have any yeast in it. 25Then she set the food in front of Saul and his men. They ate it. That same night they got up and left.
