David cruță pentru a doua oară viața lui Saul
1Zifiții au venit la Saul, la Ghiva și i‑au zis:
– David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieșimon.
2Saul s‑a ridicat și a coborât în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbați aleși ai lui Israel, ca să‑l caute acolo pe David. 3Și‑a așezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie, 4David a trimis cercetași și a aflat că într-adevăr Saul venise. 5Atunci David s‑a ridicat și a venit la locul în care își așezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul și Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii sale. Saul era culcat în mijlocul taberei, iar poporul era așezat în jurul său.
6Atunci David i‑a întrebat pe hititul Ahimelek și pe Abișai, – fiul Țeruiei și fratele lui Ioab –, zicând:
– Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul?
Abișai a zis:
– Eu voi coborî cu tine.
7Astfel, David și Abișai au plecat noaptea spre popor. Saul dormea înăuntrul taberei, cu sulița înfiptă în pământ, la capul său. Abner și poporul erau culcați în jurul lui.
8Abișai i‑a zis lui David:
– Dumnezeu l‑a dat astăzi pe dușmanul tău în mâna ta. Lasă‑mă, te rog, să‑l țintuiesc cu sulița de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.
9David însă i‑a zis lui Abișai:
– Nu‑l doborî. Căci cine ar putea să‑și întindă mâna împotriva unsului Domnului și să fie fără vină?
10Apoi David a zis:
– Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul și va muri, fie va coborî în luptă și va pieri. 11Să mă ferească Domnul să‑mi întind mâna împotriva unsului Său. Acum ia, te rog, sulița care se află la capul lui și urciorul cu apă și să plecăm.
12David a luat sulița și urciorul cu apă de la capul lui Saul și au plecat. Nimeni n‑a văzut și n‑a știut nimic și nimeni nu s‑a trezit pentru că toți dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei. 13David a trecut pe partea cealaltă și a stat pe vârful dealului, la distanță; între ei se afla o suprafață mare.
14Apoi David a strigat către popor și l‑a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând:
– Abner, nu răspunzi?
Abner a răspuns și a zis:
– Cine ești tu, care strigi către rege?
15David i‑a zis lui Abner:
– Ce bărbat ești tu? Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele? Căci cineva din popor a venit să‑l doboare pe rege, stăpânul tău. 16Nu este bine ce ai făcut. Viu este Domnul că meritați moartea, voi, cei care nu ați vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este sulița regelui și urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui.
17Saul a recunoscut vocea lui David și a zis:
– Este aceasta vocea ta, fiul meu David?
David a răspuns:
– Da, rege, stăpânul meu, este vocea mea.
18Apoi a zis:
– De ce îl urmărește stăpânul meu pe robul său? Ce am făcut și de ce rău mă fac vinovat? 19Acum, te rog, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele robului său: dacă Domnul este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi. Însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemați înaintea Domnului, căci ei mă alungă astăzi ca să nu mai am parte în moștenirea Domnului, zicând: „Du‑te, slujește altor dumnezei!“ 20Acum, să nu‑mi cadă sângele pe pământ, departe de fața Domnului, căci regele a ieșit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmărește o potârniche în munți.
21Saul a zis:
– Am păcătuit. Întoarce‑te, fiul meu David, căci nu‑ți voi mai face rău, fiindcă viața mea a fost prețioasă în ochii tăi în ziua aceasta. Iată, m‑am purtat ca un nebun și am greșit foarte mult.
22David a răspuns și a zis:
– Iată sulița regelui. Să vină unul dintre tineri și s‑o ia. 23Domnul răsplătește fiecăruia după dreptatea și credincioșia lui. El te‑a dat astăzi în mâna mea, însă eu n‑am vrut să‑mi întind mâna împotriva unsului Domnului. 24Iată, după cum viața ta a fost prețioasă în ochii mei în ziua aceasta, tot așa să fie prețioasă și viața mea în ochii Domnului, și El să mă scape din orice necaz.
25Saul i‑a zis lui David:
– Fii binecuvântat, fiul meu David. Cu siguranță, vei face lucruri mari și vei învinge.
Apoi David și‑a continuat drumul, iar Saul s‑a întors acasă.
大衛再次放過掃羅
1西弗人到基比亞見掃羅，說：「大衛正躲在曠野附近的哈基拉山中。」 2掃羅就帶領三千以色列精兵到西弗的曠野去追捕大衛。 3他們在曠野附近路邊的哈基拉山上紮營。大衛在曠野聽說掃羅追來了， 4就派人去打探消息，得知掃羅的追兵果然已到。 5大衛來到掃羅的營地，看見了他和他的元帥——尼珥的兒子押尼珥睡覺的地方，他睡在軍營中間，其他人圍繞著他紮營。 6大衛問赫人亞希米勒和洗魯雅的兒子約押的兄弟亞比篩：「誰願意跟我到掃羅的營裡？」亞比篩答道：「我願意。」 7大衛和亞比篩就趁夜間走進掃羅的軍營，發現掃羅正在熟睡，他的矛插在地上，靠近他的頭，押尼珥和其他人睡在他周圍。 8亞比篩對大衛說：「現在上帝把你的敵人交在你手中了，讓我一矛把他釘在地上，決不用刺第二下。」 9大衛卻說：「不要殺他，誰殺害耶和華所膏立的王，都難逃罪責。 10我憑永活的耶和華起誓，耶和華必親手擊殺他。他要麼壽終而死，要麼命喪沙場。 11我在耶和華面前絕不敢出手傷害祂所膏立的王。我們拿走他旁邊的矛和水瓶吧。」 12大衛拿上掃羅的矛和水瓶同亞比篩離開了，沒有人看見，沒有人知道，他們都在沉睡，沒有人醒來，因為耶和華使他們都熟睡了。
13大衛爬上營地對面的山坡，遠遠地站在山頂上，與他們相距很遠。 14他呼喊掃羅的士兵和尼珥的兒子押尼珥：「押尼珥，你回答我！」押尼珥問道：「你是誰，竟敢在王面前喊叫？」 15大衛說：「你不是勇士嗎？在以色列有誰比得上你呢？有人來刺殺你的王，你的主，你為何沒有保護他呢？ 16你失職了。我憑永活的耶和華起誓，你們都該死。因為你們沒有保護你們的主——耶和華所膏立的王。你看看王身邊的矛和水瓶在哪裡？」
17掃羅聽出是大衛的聲音，就說：「我兒大衛！是你嗎？」大衛答道：「我主我王啊，是我。 18我主為什麼又要追殺僕人呢？我做錯了什麼，犯了什麼罪？ 19我主我王，請聽僕人說，如果是耶和華使你與我作對，願祂悅納我獻上的祭物；如果這是出於人的主意，願他們在耶和華面前受咒詛。因為他們趕我離開耶和華所賜的產業，叫我去服侍外族人的神明。 20求你不要讓我死在遠離耶和華的異鄉！以色列王為何要像在山上獵殺鷓鴣一樣追捕一隻跳蚤呢？」
21掃羅說：「我犯罪了。我兒大衛，你回來吧，我不會再傷害你，因為你今日保存了我的性命。我真是糊塗，犯了大錯。」 22大衛答道：「王的矛在這裡，請派一個人來拿回去吧。 23耶和華賜福給公義、信實的人。今天耶和華把你交在我手中，但我不願下手傷害耶和華所膏立的王。 24我今天保存了你的性命，願耶和華也保存我的性命，救我脫離一切患難。」 25掃羅對大衛說：「我兒大衛，願你蒙福。你一定能建功立業，戰勝仇敵。」於是，大衛起身離開，掃羅也回家去了。
