David, Nabal și Abigail
1Samuel a murit. Tot Israelul s‑a adunat, l‑a jelit și apoi l‑au înmormântat acasă la el, în Rama. Atunci David s‑a ridicat și a coborât în pustia Paran.
2În Maon se afla un om a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi și o mie de capre și tocmai se afla în Carmel pentru a‑și tunde oile. 3Numele lui era Nabal, iar numele soției lui era Abigail. Femeia avea un bun discernământ și era frumoasă la chip, însă bărbatul era aspru și rău în faptele lui; el era calebit.
4În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal își tunde oile 5și a trimis zece tineri, zicându‑le: „Suiți‑vă la Carmel. Când ajungeți la Nabal să‑l salutați în numele meu, 6zicându‑i: «Să trăiești în pace tu, familia ta și tot ce este al tău! 7Am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i‑am jignit, și n‑au suferit nicio pierdere în toate zilele cât au fost în Carmel. 8Întreabă‑ți slujitorii și îți vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoință înaintea ta8 Lit.: în ochii tăi. pentru că venim într‑o zi de bucurie. Acum dă‑le, te rugăm, robilor tăi și fiului tău David, ceea ce ai la îndemână.»“
9Tinerii lui David au venit la Nabal și i‑au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, după care au așteptat. 10Nabal însă le‑a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David și cine este fiul lui Ișai? Astăzi sunt mulți robi care fug de la stăpânii lor. 11Să iau oare pâinea mea, apa mea și carnea pe care am pregătit‑o pentru cei ce‑mi tund oile și s‑o dau unor oameni care sunt de nu știu unde?“
12Tinerii lui David au făcut cale-ntoarsă și i‑au spus lui David toate aceste cuvinte. 13Atunci David le‑a zis oamenilor săi: „Fiecare să‑și încingă sabia!“ Și fiecare și‑a încins sabia. David și‑a încins și el sabia și după el s‑au suit cam patru sute de bărbați, în timp ce două sute au rămas la bagaje.
14Unul dintre slujitori i‑a spus lui Abigail, soția lui Nabal: „Iată, David a trimis mesageri din pustie pentru a‑l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s‑a răstit la ei. 15Totuși, acești oameni au fost foarte buni cu noi. Nu ne‑au jignit și n‑am suferit nicio pierdere în toate zilele cât am mers cu ei, atunci când eram pe câmp. 16Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât și noaptea, în toate zilele cât am fost cu ei, păzind oile. 17Acum, gândește‑te și vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru și împotriva întregii lui familii. El este atât de ticălos17 Lit.: un fiu al lui Belial. Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și nota din 2 Cor. 6:15., încât nimeni nu poate să‑i vorbească.“
18Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri18 Aproximativ 35 l. de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide și două sute de turte de smochine și le‑a așezat pe măgari. 19Apoi le‑a zis slujitorilor ei: „Mergeți înaintea mea, iar eu vă voi urma“. Soțului ei, Nabal, nu i‑a spus însă nimic.
20În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită20 Sau: printr‑o trecătoare. a muntelui, iată că David și oamenii lui tocmai veneau înspre ea, așa că aceasta i‑a întâlnit. 21David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s‑a pierdut nimic. El mi‑a întors rău pentru bine. 22Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea22 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să facă Dumnezeu și chiar mai mult). cu vrăjmașii lui David dacă voi lăsa în viață, până dimineață, vreun bărbat dintre toți cei ce sunt ai lui Nabal.“
23Când Abigail l‑a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, și‑a plecat fața înaintea lui și i s‑a închinat până la pământ.
24Ea a căzut la picioarele lui și a zis:
– Numai asupra mea să fie vina, stăpâne. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să‑ți vorbească și ascultă cuvintele slujitoarei tale. 25Te rog, stăpâne, nu‑ți pune mintea cu acel om ticălos25 Lit.: Belial. Vezi nota de la v. 17., care este Nabal, pentru că așa cum îi este numele, așa este și el. Nabal25 Nabal înseamnă Nebun. îi este numele și nebunia se ține de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i‑am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i‑ai trimis. 26Acum, stăpâne, viu este Domnul și viu este sufletul tău că Domnul te‑a oprit de la vărsare de sânge și de la răzbunare. Dușmanii tăi și cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal! 27Darul acesta, pe care l‑a adus roaba ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care‑l urmează pe stăpânul meu. 28Iartă, te rog, fărădelegea slujitoarei tale. Căci Domnul îi va face sigur stăpânului meu o Casă trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele Domnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale. 29Iar dacă se va ridica vreun om ca să te urmărească și să caute să‑ți ia viața, viața stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, la Domnul, Dumnezeul tău. Însă viața dușmanilor tăi El o va azvârli ca dintr‑o praștie. 30Când Domnul îi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el și îl va pune conducător peste Israel, 31să nu fie vărsarea de sânge și răzbunarea o remușcare sau o poticnire a inimii pentru stăpânul meu. Când Domnul îi va face bine stăpânului meu, atunci să‑ți aduci aminte de slujitoarea ta.
32David i‑a răspuns lui Abigail:
– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care te‑a trimis astăzi să mă întâlnești. 33Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, care m‑ai oprit în această zi de la vărsare de sânge și de la răzbunare. 34Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care m‑a oprit să‑ți fac rău, că dacă nu te‑ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineții nu ar fi fost lăsat în viață niciun bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.
35Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese și i‑a zis:
– Suie‑te în pace acasă. Să știi că am ascultat glasul tău și că ți‑am împlinit cererea.
36Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa lui un ospăț, ca ospățul unui rege. Inima lui Nabal era veselă și el era foarte beat. Ea nu i‑a spus nimic până în zorii dimineții. 37Dimineața, când Nabal nu mai era amețit de vin, soția lui i‑a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui a primit o lovitură de moarte37 Lit.: Inima lui a murit în interiorul lui., și el s‑a făcut ca o piatră. 38Cam după zece zile, Domnul l‑a lovit pe Nabal, iar acesta a murit. 39Când David a auzit că Nabal a murit, a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Care mi‑a apărat cauza cu privire la disprețul din partea lui Nabal și l‑a oprit pe robul Său de la rău. Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său.“
Apoi David a trimis să‑i spună lui Abigail că vrea s‑o ia de soție.
40Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i‑au vorbit, zicând:
– David ne‑a trimis la tine ca să te luăm pentru a‑i fi soție.
41Atunci ea s‑a ridicat și s‑a plecat cu fața la pământ, zicând:
– Iată, slujitoarea ta este ca o roabă gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.
42Apoi Abigail s‑a ridicat repede, a încălecat pe un măgar și a plecat însoțită de cinci servitoare ale sale. A mers după mesagerii lui David și a devenit soția acestuia. 43David o luase de soție și pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soțiile lui. 44Saul a dat‑o pe fiica sa Mihal, care era soția lui David, lui Paltiel44 TM: Palti, o variantă a lui Paltiel., fiul lui Laiș, care era din Galim.
David, Nabal and Abigail
1Now Samuel died, and all Israel assembled and mourned for him; and they buried him at his home in Ramah. Then David moved down into the Desert of Paran.25:1 Hebrew and some Septuagint manuscripts; other Septuagint manuscripts Maon
2A certain man in Maon, who had property there at Carmel, was very wealthy. He had a thousand goats and three thousand sheep, which he was shearing in Carmel. 3His name was Nabal and his wife’s name was Abigail. She was an intelligent and beautiful woman, but her husband was surly and mean in his dealings—he was a Calebite.
4While David was in the wilderness, he heard that Nabal was shearing sheep. 5So he sent ten young men and said to them, “Go up to Nabal at Carmel and greet him in my name. 6Say to him: ‘Long life to you! Good health to you and your household! And good health to all that is yours!
7“ ‘Now I hear that it is sheep-shearing time. When your shepherds were with us, we did not mistreat them, and the whole time they were at Carmel nothing of theirs was missing. 8Ask your own servants and they will tell you. Therefore be favorable toward my men, since we come at a festive time. Please give your servants and your son David whatever you can find for them.’ ”
9When David’s men arrived, they gave Nabal this message in David’s name. Then they waited.
10Nabal answered David’s servants, “Who is this David? Who is this son of Jesse? Many servants are breaking away from their masters these days. 11Why should I take my bread and water, and the meat I have slaughtered for my shearers, and give it to men coming from who knows where?”
12David’s men turned around and went back. When they arrived, they reported every word. 13David said to his men, “Each of you strap on your sword!” So they did, and David strapped his on as well. About four hundred men went up with David, while two hundred stayed with the supplies.
14One of the servants told Abigail, Nabal’s wife, “David sent messengers from the wilderness to give our master his greetings, but he hurled insults at them. 15Yet these men were very good to us. They did not mistreat us, and the whole time we were out in the fields near them nothing was missing. 16Night and day they were a wall around us the whole time we were herding our sheep near them. 17Now think it over and see what you can do, because disaster is hanging over our master and his whole household. He is such a wicked man that no one can talk to him.”
18Abigail acted quickly. She took two hundred loaves of bread, two skins of wine, five dressed sheep, five seahs25:18 That is, probably about 60 pounds or about 27 kilograms of roasted grain, a hundred cakes of raisins and two hundred cakes of pressed figs, and loaded them on donkeys. 19Then she told her servants, “Go on ahead; I’ll follow you.” But she did not tell her husband Nabal.
20As she came riding her donkey into a mountain ravine, there were David and his men descending toward her, and she met them. 21David had just said, “It’s been useless—all my watching over this fellow’s property in the wilderness so that nothing of his was missing. He has paid me back evil for good. 22May God deal with David,25:22 Some Septuagint manuscripts; Hebrew with David’s enemies be it ever so severely, if by morning I leave alive one male of all who belong to him!”
23When Abigail saw David, she quickly got off her donkey and bowed down before David with her face to the ground. 24She fell at his feet and said: “Pardon your servant, my lord, and let me speak to you; hear what your servant has to say. 25Please pay no attention, my lord, to that wicked man Nabal. He is just like his name—his name means Fool, and folly goes with him. And as for me, your servant, I did not see the men my lord sent. 26And now, my lord, as surely as the Lord your God lives and as you live, since the Lord has kept you from bloodshed and from avenging yourself with your own hands, may your enemies and all who are intent on harming my lord be like Nabal. 27And let this gift, which your servant has brought to my lord, be given to the men who follow you.
28“Please forgive your servant’s presumption. The Lord your God will certainly make a lasting dynasty for my lord, because you fight the Lord’s battles, and no wrongdoing will be found in you as long as you live. 29Even though someone is pursuing you to take your life, the life of my lord will be bound securely in the bundle of the living by the Lord your God, but the lives of your enemies he will hurl away as from the pocket of a sling. 30When the Lord has fulfilled for my lord every good thing he promised concerning him and has appointed him ruler over Israel, 31my lord will not have on his conscience the staggering burden of needless bloodshed or of having avenged himself. And when the Lord your God has brought my lord success, remember your servant.”
32David said to Abigail, “Praise be to the Lord, the God of Israel, who has sent you today to meet me. 33May you be blessed for your good judgment and for keeping me from bloodshed this day and from avenging myself with my own hands. 34Otherwise, as surely as the Lord, the God of Israel, lives, who has kept me from harming you, if you had not come quickly to meet me, not one male belonging to Nabal would have been left alive by daybreak.”
35Then David accepted from her hand what she had brought him and said, “Go home in peace. I have heard your words and granted your request.”
36When Abigail went to Nabal, he was in the house holding a banquet like that of a king. He was in high spirits and very drunk. So she told him nothing at all until daybreak. 37Then in the morning, when Nabal was sober, his wife told him all these things, and his heart failed him and he became like a stone. 38About ten days later, the Lord struck Nabal and he died.
39When David heard that Nabal was dead, he said, “Praise be to the Lord, who has upheld my cause against Nabal for treating me with contempt. He has kept his servant from doing wrong and has brought Nabal’s wrongdoing down on his own head.”
Then David sent word to Abigail, asking her to become his wife. 40His servants went to Carmel and said to Abigail, “David has sent us to you to take you to become his wife.”
41She bowed down with her face to the ground and said, “I am your servant and am ready to serve you and wash the feet of my lord’s servants.” 42Abigail quickly got on a donkey and, attended by her five female servants, went with David’s messengers and became his wife. 43David had also married Ahinoam of Jezreel, and they both were his wives. 44But Saul had given his daughter Michal, David’s wife, to Paltiel25:44 Hebrew Palti, a variant of Paltiel son of Laish, who was from Gallim.
