David salvează cetatea Cheila
1I s‑a spus lui David:
– Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și îi pradă ariile.
2David L‑a întrebat pe Domnul, zicând:
– Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?
Domnul i‑a răspuns lui David:
– Du‑te, luptă împotriva filistenilor și izbăvește Cheila!
3Dar oamenii lui David i‑au zis:
– Iată, noi ne temem chiar și aici, în Iuda! Ce va fi deci când vom merge la Cheila, împotriva oștirilor filistene?
4Atunci David L‑a întrebat din nou pe Domnul, și Domnul i‑a răspuns, zicând:
– Ridică‑te și coboară la Cheila, căci Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.
5David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le‑a luat turmele și le‑a provocat o mare înfrângere. Astfel, David i‑a izbăvit pe locuitorii Cheilei. 6Când Abiatar, fiul lui Ahimelek, a fugit la David, în Cheila, s‑a coborât cu efodul în mână.
David, urmărit de Saul
7Saul a fost înștiințat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l‑a dat în mâna mea, căci s‑a izolat, intrând într‑o cetate cu porți și cu zăvoare!“ 8Saul a chemat tot poporul la război ca să coboare la Cheila și să‑l asedieze pe David și pe oamenii săi.
9Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa și i‑a zis preotului Abiatar:
– Adu efodul aici!
10Apoi David a zis:
– Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea. 11Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va coborî, oare, Saul după cum a auzit robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde‑i robului Tău.
Domnul i‑a răspuns:
– Se va coborî.
12David a zis:
– Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul?
Domnul i‑a răspuns:
– Te vor da.
13Astfel, David și oamenii lui, în număr de aproape șase sute de bărbați, s‑au ridicat, au ieșit din Cheila și au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înștiințat că David a scăpat din Cheila, nu s‑a mai dus acolo. 14David a locuit în pustie, în fortificații14, 19, 29 Vezi nota de la 22:4.; a locuit pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l‑a dat în mâinile lui. 15În timp ce se afla la Horeș, în pustia Zif, David a înțeles că Saul îl caută ca să‑l omoare.
16Ionatan, fiul lui Saul, s‑a ridicat și s‑a dus la David, la Horeș și i‑a întărit încrederea în Dumnezeu, 17zicându‑i:
– Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar și tatăl meu, Saul, știe că este așa.
18Apoi au încheiat amândoi un legământ înaintea Domnului. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s‑a întors acasă.
19Zifiții s‑au suit la Saul, la Ghiva, și i‑au zis:
– Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificațiile de la Horeș, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon? 20Acum, o, rege, coboară, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile regelui!
21Saul le‑a zis:
– Fiți binecuvântați de Domnul pentru că ați avut milă de mine. 22Duceți‑vă, vă rog, să mai cercetați! Aflați și vedeți locul în care se află, precum și cine l‑a văzut acolo, pentru că mi s‑a spus că este foarte șiret. 23Cercetați, aflați toate locurile în care se ascunde și întoarceți‑vă la mine cu vești sigure. Atunci voi veni cu voi și, dacă se află în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.
24Zifiții s‑au ridicat și au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David și oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba24 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie. De obicei se referă la Valea Iordanului., la sud24 Lit.: la dreapta. În vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre est, nu spre nord. de Ieșimon. 25Saul a plecat împreună cu oamenii lui să‑l caute, însă David a fost înștiințat de acest lucru. A coborât la stâncă și a rămas acolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l‑a urmărit pe David în pustia Maon. 26Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să‑i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să‑i prindă. 27A venit însă un mesager la Saul, zicând: „Grăbește‑te să vii pentru că filistenii au invadat țara!“ 28Atunci Saul s‑a întors din urmărirea lui David și a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l‑au numit Sela Hamahlekot28 Denumire care înseamnă, probabil, Stânca Separărilor.. 29David a plecat de acolo și a locuit în fortificațiile din En‑Ghedi.
Davi Liberta o Povo de Queila
1Quando disseram a Davi que os filisteus estavam atacando a cidade de Queila e saqueando as eiras, 2ele perguntou ao Senhor: “Devo atacar esses filisteus?”
O Senhor lhe respondeu: “Vá, ataque os filisteus e liberte Queila”.
3Os soldados de Davi, porém, lhe disseram: “Aqui em Judá estamos com medo. Quanto mais, se formos a Queila lutar contra as tropas dos filisteus!”
4Davi consultou o Senhor novamente. “Levante-se”, disse o Senhor, “vá à cidade de Queila, pois estou entregando os filisteus em suas mãos.” 5Então Davi e seus homens foram a Queila, combateram os filisteus e se apoderaram de seus rebanhos, impondo-lhes grande derrota e libertando o povo daquela cidade. 6Ora, Abiatar, filho de Aimeleque, tinha levado o colete sacerdotal quando fugiu para se juntar a Davi, em Queila.
Saul Persegue Davi
7Foi dito a Saul que Davi tinha ido a Queila, e ele disse: “Deus o entregou nas minhas mãos, pois Davi se aprisionou ao entrar numa cidade com portas e trancas”. 8E Saul convocou todo o seu exército para a batalha, para irem a Queila e cercarem Davi e os homens que o seguiam.
9Quando Davi soube que Saul tramava atacá-lo, disse a Abiatar: “Traga o colete sacerdotal”. 10Então orou: “Ó Senhor, Deus de Israel, este teu servo ouviu claramente que Saul planeja vir a Queila e destruir a cidade por minha causa. 11Será que os cidadãos de Queila me entregarão a ele? Saul virá de fato, conforme teu servo ouviu? Ó Senhor, Deus de Israel, responde-me”.
E o Senhor lhe disse: “Ele virá”.
12E Davi, novamente, perguntou: “Será que os cidadãos de Queila entregarão a mim e a meus soldados a Saul?”
E o Senhor respondeu: “Entregarão”.
13Então Davi e seus soldados, que eram cerca de seiscentos, partiram de Queila, e ficaram andando sem direção definida. Quando informaram a Saul que Davi tinha fugido de Queila, ele interrompeu a marcha.
14Davi permaneceu nas fortalezas do deserto e nas colinas do deserto de Zife. Dia após dia Saul o procurava, mas Deus não entregou Davi em suas mãos.
15Quando Davi estava em Horesa, no deserto de Zife, soube que Saul tinha saído para matá-lo. 16E Jônatas, filho de Saul, foi falar com ele, em Horesa, e o ajudou a encontrar forças em Deus. 17“Não tenha medo”, disse ele, “meu pai não porá as mãos em você. Você será rei de Israel, e eu serei o seu segundo em comando. Até meu pai sabe disso.” 18Os dois fizeram um acordo perante o Senhor. Então, Jônatas foi para casa, mas Davi ficou em Horesa.
19Alguns zifeus foram dizer a Saul, em Gibeá: “Davi está se escondendo entre nós nas fortalezas de Horesa, na colina de Haquilá, ao sul do deserto de Jesimom. 20Agora, ó rei, vai quando quiseres, e nós seremos responsáveis por entregá-lo em tuas mãos”.
21Saul respondeu: “O Senhor os abençoe por terem compaixão de mim. 22Vão e façam mais preparativos. Descubram aonde Davi geralmente vai e quem o tem visto ali. Dizem que ele é muito astuto. 23Descubram todos os esconderijos dele e voltem aqui com informações exatas23.23 Ou a mim em Nacom. Então irei com vocês; se ele estiver na região, eu o procurarei entre todos os clãs de Judá”.
24E eles voltaram para Zife, antes de Saul. Davi e seus soldados estavam no deserto de Maom, na Arabá, ao sul do deserto de Jesimom. 25Depois, Saul e seus soldados saíram e começaram a busca, e, ao ser informado, Davi desceu à rocha e permaneceu no deserto de Maom. Sabendo disso, Saul foi para lá em perseguição a Davi.
26Saul ia por um lado da montanha, e, pelo outro, Davi e seus soldados fugiam depressa para escapar de Saul. Quando Saul e suas tropas estavam cercando Davi e seus soldados para capturá-los, 27um mensageiro veio dizer a Saul: “Venha depressa! Os filisteus estão atacando Israel”. 28Então Saul interrompeu a perseguição a Davi e foi enfrentar os filisteus. Por isso chamam esse lugar Selá-Hamalecote23.28 Selá-Hamalecote significa rocha da separação.. 29E Davi saiu daquele lugar e foi viver nas fortalezas de En-Gedi.
