David salvează cetatea Cheila
1I s‑a spus lui David:
– Iată, filistenii luptă împotriva Cheilei și îi pradă ariile.
2David L‑a întrebat pe Domnul, zicând:
– Să mă duc să lupt împotriva acestor filisteni?
Domnul i‑a răspuns lui David:
– Du‑te, luptă împotriva filistenilor și izbăvește Cheila!
3Dar oamenii lui David i‑au zis:
– Iată, noi ne temem chiar și aici, în Iuda! Ce va fi deci când vom merge la Cheila, împotriva oștirilor filistene?
4Atunci David L‑a întrebat din nou pe Domnul, și Domnul i‑a răspuns, zicând:
– Ridică‑te și coboară la Cheila, căci Eu îi dau pe filisteni în mâna ta.
5David a plecat la Cheila, împreună cu oamenii lui. A luptat împotriva filistenilor, le‑a luat turmele și le‑a provocat o mare înfrângere. Astfel, David i‑a izbăvit pe locuitorii Cheilei. 6Când Abiatar, fiul lui Ahimelek, a fugit la David, în Cheila, s‑a coborât cu efodul în mână.
David, urmărit de Saul
7Saul a fost înștiințat că David a venit la Cheila. Atunci el a zis: „Dumnezeu l‑a dat în mâna mea, căci s‑a izolat, intrând într‑o cetate cu porți și cu zăvoare!“ 8Saul a chemat tot poporul la război ca să coboare la Cheila și să‑l asedieze pe David și pe oamenii săi.
9Însă David a aflat că Saul a întocmit planuri rele împotriva sa și i‑a zis preotului Abiatar:
– Adu efodul aici!
10Apoi David a zis:
– Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a auzit că Saul vrea să vină la Cheila pentru a distruge cetatea din cauza mea. 11Mă vor preda, oare, locuitorii Cheilei în mâna lui? Va coborî, oare, Saul după cum a auzit robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, Te rog, răspunde‑i robului Tău.
Domnul i‑a răspuns:
– Se va coborî.
12David a zis:
– Mă vor da locuitorii Cheilei pe mine și pe oamenii mei în mâna lui Saul?
Domnul i‑a răspuns:
– Te vor da.
13Astfel, David și oamenii lui, în număr de aproape șase sute de bărbați, s‑au ridicat, au ieșit din Cheila și au plecat încotro au putut. Când Saul a fost înștiințat că David a scăpat din Cheila, nu s‑a mai dus acolo. 14David a locuit în pustie, în fortificații14, 19, 29 Vezi nota de la 22:4.; a locuit pe muntele din pustia Zif. Saul îl căuta în fiecare zi, însă Dumnezeu nu l‑a dat în mâinile lui. 15În timp ce se afla la Horeș, în pustia Zif, David a înțeles că Saul îl caută ca să‑l omoare.
16Ionatan, fiul lui Saul, s‑a ridicat și s‑a dus la David, la Horeș și i‑a întărit încrederea în Dumnezeu, 17zicându‑i:
– Nu te teme, pentru că mâna tatălui meu, Saul, nu te va găsi. Tu vei domni peste Israel, iar eu voi fi al doilea, după tine. Chiar și tatăl meu, Saul, știe că este așa.
18Apoi au încheiat amândoi un legământ înaintea Domnului. David a rămas la Horeș, iar Ionatan s‑a întors acasă.
19Zifiții s‑au suit la Saul, la Ghiva, și i‑au zis:
– Oare nu se ascunde David printre noi, în fortificațiile de la Horeș, de pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieșimon? 20Acum, o, rege, coboară, fiindcă aceasta este toată dorința sufletului tău, iar noi îl vom da în mâinile regelui!
21Saul le‑a zis:
– Fiți binecuvântați de Domnul pentru că ați avut milă de mine. 22Duceți‑vă, vă rog, să mai cercetați! Aflați și vedeți locul în care se află, precum și cine l‑a văzut acolo, pentru că mi s‑a spus că este foarte șiret. 23Cercetați, aflați toate locurile în care se ascunde și întoarceți‑vă la mine cu vești sigure. Atunci voi veni cu voi și, dacă se află în țară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.
24Zifiții s‑au ridicat și au plecat la Zif, înaintea lui Saul. David și oamenii lui se aflau în pustia Maon, în Araba24 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileei până la Marea Roșie. De obicei se referă la Valea Iordanului., la sud24 Lit.: la dreapta. În vremea aceea, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre est, nu spre nord. de Ieșimon. 25Saul a plecat împreună cu oamenii lui să‑l caute, însă David a fost înștiințat de acest lucru. A coborât la stâncă și a rămas acolo, în pustia Maon. Când a auzit Saul lucrul acesta, l‑a urmărit pe David în pustia Maon. 26Saul mergea pe o parte a muntelui, iar David cu oamenii lui pe cealaltă parte. David se grăbea să se depărteze de Saul, în timp ce acesta și oamenii săi încercau să‑i înconjoare pe David și pe oamenii lui, ca să‑i prindă. 27A venit însă un mesager la Saul, zicând: „Grăbește‑te să vii pentru că filistenii au invadat țara!“ 28Atunci Saul s‑a întors din urmărirea lui David și a plecat împotriva filistenilor. Locul acela l‑au numit Sela Hamahlekot28 Denumire care înseamnă, probabil, Stânca Separărilor.. 29David a plecat de acolo și a locuit în fortificațiile din En‑Ghedi.
1Then they told David, saying, Behold, the Philistines fight against Keilah, and they rob the threshingfloors. 2Therefore David enquired of the LORD, saying, Shall I go and smite these Philistines? And the LORD said unto David, Go, and smite the Philistines, and save Keilah. 3And David’s men said unto him, Behold, we be afraid here in Judah: how much more then if we come to Keilah against the armies of the Philistines? 4Then David enquired of the LORD yet again. And the LORD answered him and said, Arise, go down to Keilah; for I will deliver the Philistines into thine hand. 5So David and his men went to Keilah, and fought with the Philistines, and brought away their cattle, and smote them with a great slaughter. So David saved the inhabitants of Keilah. 6And it came to pass, when Abiathar the son of Ahimelech fled to David to Keilah, that he came down with an ephod in his hand.
7¶ And it was told Saul that David was come to Keilah. And Saul said, God hath delivered him into mine hand; for he is shut in, by entering into a town that hath gates and bars. 8And Saul called all the people together to war, to go down to Keilah, to besiege David and his men.
9¶ And David knew that Saul secretly practised mischief against him; and he said to Abiathar the priest, Bring hither the ephod. 10Then said David, O LORD God of Israel, thy servant hath certainly heard that Saul seeketh to come to Keilah, to destroy the city for my sake. 11Will the men of Keilah deliver me up into his hand? will Saul come down, as thy servant hath heard? O LORD God of Israel, I beseech thee, tell thy servant. And the LORD said, He will come down. 12Then said David, Will the men of Keilah deliver me and my men into the hand of Saul? And the LORD said, They will deliver thee up.23.12 deliver: Heb. shut up
13¶ Then David and his men, which were about six hundred, arose and departed out of Keilah, and went whithersoever they could go. And it was told Saul that David was escaped from Keilah; and he forbare to go forth.
14And David abode in the wilderness in strong holds, and remained in a mountain in the wilderness of Ziph. And Saul sought him every day, but God delivered him not into his hand. 15And David saw that Saul was come out to seek his life: and David was in the wilderness of Ziph in a wood.
16¶ And Jonathan Saul’s son arose, and went to David into the wood, and strengthened his hand in God. 17And he said unto him, Fear not: for the hand of Saul my father shall not find thee; and thou shalt be king over Israel, and I shall be next unto thee; and that also Saul my father knoweth. 18And they two made a covenant before the LORD: and David abode in the wood, and Jonathan went to his house.
19¶ Then came up the Ziphites to Saul to Gibeah, saying, Doth not David hide himself with us in strong holds in the wood, in the hill of Hachilah, which is on the south of Jeshimon?23.19 on…: Heb. on the right hand23.19 Jeshimon: or, the wilderness 20Now therefore, O king, come down according to all the desire of thy soul to come down; and our part shall be to deliver him into the king’s hand. 21And Saul said, Blessed be ye of the LORD; for ye have compassion on me. 22Go, I pray you, prepare yet, and know and see his place where his haunt is, and who hath seen him there: for it is told me that he dealeth very subtilly.23.22 haunt…: Heb. foot shall be 23See therefore, and take knowledge of all the lurking places where he hideth himself, and come ye again to me with the certainty, and I will go with you: and it shall come to pass, if he be in the land, that I will search him out throughout all the thousands of Judah. 24And they arose, and went to Ziph before Saul: but David and his men were in the wilderness of Maon, in the plain on the south of Jeshimon. 25Saul also and his men went to seek him. And they told David: wherefore he came down into a rock, and abode in the wilderness of Maon. And when Saul heard that, he pursued after David in the wilderness of Maon.23.25 into…: or, from the rock 26And Saul went on this side of the mountain, and David and his men on that side of the mountain: and David made haste to get away for fear of Saul; for Saul and his men compassed David and his men round about to take them.
27¶ But there came a messenger unto Saul, saying, Haste thee, and come; for the Philistines have invaded the land.23.27 invaded…: Heb. spread themselves upon, etc 28Wherefore Saul returned from pursuing after David, and went against the Philistines: therefore they called that place Sela-hammahlekoth.23.28 Sela-hammahlekoth: that is, The rock of divisions
29¶ And David went up from thence, and dwelt in strong holds at En-gedi.
