Fuga lui David la Nob
1David a venit la Nob, la preotul Ahimelek. Acesta i‑a ieșit în întâmpinare tremurând și l‑a întrebat:
– De ce ești singur și nu este nimeni cu tine?
2David i‑a răspuns preotului Ahimelek:
– Regele mi‑a încredințat o misiune, zicându‑mi: „Nimeni să nu știe nimic despre misiunea în care te‑am trimis și pe care ți‑am încredințat‑o.“ Iar cu oamenii mei am hotărât un anume loc de întâlnire. 3Acum însă ce ai la îndemână? Dă‑mi vreo cinci pâini sau ce vei găsi.
4Dar preotul i‑a răspuns lui David, zicând:
– Nu am la îndemână pâine obișnuită. Pot doar să‑ți dau pâine sfințită, însă numai dacă oamenii tăi s‑au ferit de împreunarea cu femei.4 Vezi Lev. 24:5-9; Ex. 19:15.
5David i‑a răspuns preotului:
– Cu adevărat, femeile au fost ținute departe de noi în aceste trei zile, de când am plecat. Trupurile5 Sau: lucrurile. tinerilor ar fi fost sfinte, chiar dacă ar fi fost o misiune obișnuită. Cu cât mai sfinte vor fi astăzi trupurile lor?
6Atunci preotul i‑a dat pâine sfințită pentru că nu se afla acolo alt fel de pâine decât pâinea prezentării, care fusese luată dinaintea Domnului și înlocuită cu pâine caldă în ziua în care o luaseră pe cealaltă.6 Vezi Lev. 24:5-9.
7În acea zi se afla acolo, închis înaintea Domnului, unul dintre slujitorii lui Saul, edomitul Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.
8David i‑a zis lui Ahimelek:
– Nu este aici, la îndemâna ta, vreo suliță sau vreo sabie? Eu nu mi‑am luat cu mine sabia și armele, pentru că porunca regelui era urgentă.
9Preotul i‑a răspuns:
– Iată, sabia filisteanului Goliat, pe care l‑ai ucis în valea Ela, este înfășurată într‑o învelitoare, în spatele efodului. Dacă vrei s‑o iei, ia‑o, căci în afară de aceasta, nu este alta.
David a zis:
– Nu este alta ca ea! Dă‑mi‑o!
Fuga lui David la Gat
10David s‑a ridicat, a fugit de Saul în acea zi și a venit la Achiș, regele Gatului.
11Slujitorii lui Achiș i‑au zis acestuia:
– Nu este acesta David, regele țării, și nu despre el cântau în timpul dansurilor, zicând:
„Saul a ucis miile lui,
iar David zecile lui de mii?“
12David a pus la inimă aceste cuvinte și s‑a temut foarte tare de Achiș, regele Gatului. 13Și, înaintea ochilor lor, și‑a schimbat comportamentul, făcând pe nebunul în mâinile lor: făcea semne pe ușile porții și lăsa să‑i curgă saliva pe barbă.
14Atunci Achiș le‑a zis slujitorilor săi:
– Iată, vedeți bine că omul este nebun. Pentru ce mi l‑ați adus? 15Oare duc eu lipsă de nebuni de l‑ați adus pe acesta să facă nebunii înaintea mea? Să intre oare acesta în casa mea?
David em Nobe
1David foi à cidade de Nobe visitar o sacerdote Aimeleque. Este ficou a tremer quando o viu. “Porque é que vens só? Porque não vem ninguém contigo?”
2“O rei enviou-me cá para um assunto confidencial”, mentiu David. “Disse-me que ninguém deveria saber que estou aqui. Os meus homens sabem onde me hão de encontrar mais tarde. 3Para já, tens alguma coisa que se coma? Dá-me uns cinco pães ou outra coisa qualquer.”
4“Nós aqui não temos pão nenhum, a não ser o pão sagrado, que suponho podem levar, contanto que os teus moços se tenham abstido de mulheres.”
5“Sim, podes estar descansado. Há três dias que os meus homens mantêm a santidade ritual, embora estejamos numa simples campanha. Assim irão mantê-la com muito mais razão!”
6Como não havia ali outro alimento, o sacerdote deu-lhe daquele pão santo, o pão da Presença que estava colocado perante o Senhor no tabernáculo. Tinha, aliás, sido substituído por pão fresco naquele mesmo dia.
7Aconteceu que Doegue, edomita, o mais valente dos pastores de Saul, se encontrava ali naquela altura, para se purificar cerimonialmente.
8David pediu ainda a Aimeleque se tinha à mão uma flecha ou uma espada que pudesse utilizar: “O serviço do rei exigiu-me tamanha pressa que tive de partir precipitadamente e vim desarmado!”
9“O que eu tenho aqui é a própria espada de Golias, o filisteu, que mataste no vale de Elá. Está embrulhada num pano ali no armário. Leva-a se quiseres, pois aqui não tenho mais nada.”
David respondeu: “Era mesmo disso que eu precisava! Dá-ma já.”
David em Gate
10David foi-se logo embora, pois estava com medo de Saul e veio ter com o rei Aquis de Gate. 11Contudo, os conselheiros deste não ficaram satisfeitos com a sua presença: “Afinal, não é este um chefe máximo de Israel?”, perguntavam. “Não é aquele a quem o povo honrava com danças e cantando que Saul matou um milhar e David dez milhares?”
12Ao ouvir estes comentários, David receava o que o rei Aquis lhe pudesse fazer. 13Então pensou fazer-se passar por louco. Punha-se a arranhar as portas e deixava a baba escorrer-lhe pela boca até à barba. 14Até que finalmente o rei Aquis disse para a sua gente: “Olhem para este homem louco. Por que razão mo trouxeram até mim? 15Faltam-me cá doidos para que me tragam ainda mais um? Para que me serve um maluco destes aqui na minha casa?”
