David, persecutat de Saul
1Saul a vorbit cu fiul său Ionatan și cu toți slujitorii săi să‑l omoare pe David. Însă Ionatan, fiul lui Saul, îl aprecia foarte mult pe David.
2Prin urmare, Ionatan l‑a înștiințat pe David, zicând:
– Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. De aceea, te rog, păzește‑te mâine dimineață și stai într‑un loc ascuns. 3Eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care te vei afla tu. Îi voi vorbi despre tine și îți voi spune ce voi afla.
4Ionatan l‑a vorbit de bine pe David tatălui său Saul, zicându‑i:
– Să nu păcătuiască regele împotriva robului său David, pentru că el n‑a păcătuit împotriva ta, ci dimpotrivă, faptele sale ți‑au slujit foarte bine. 5Și‑a riscat viața atunci când l‑a ucis pe filistean, iar Domnul a adus o mare victorie pentru tot Israelul. Tu ai văzut lucrul acesta și te‑ai bucurat. De ce atunci să păcătuiești împotriva unui sânge nevinovat, omorându‑l pe David fără niciun motiv?
6Saul a ascultat de Ionatan și a jurat:
– Viu este Domnul că David nu va fi omorât.
7Atunci Ionatan l‑a chemat pe David și i‑a spus toate aceste cuvinte. Apoi Ionatan l‑a adus pe David la Saul și David a fost înaintea lui ca mai înainte.
8Între timp a izbucnit din nou războiul. David a ieșit să lupte împotriva filistenilor și le‑a provocat o înfrângere așa de mare, încât aceștia au fugit dinaintea lui. 9Într‑o zi, pe când Saul ședea în casa lui, duhul cel rău9 Vezi nota de la 16:14. de la Domnul a venit peste el. Saul ținea în mână o suliță, iar David cânta la liră. 10Saul a încercat să‑l țintuiască pe David cu sulița de zid, însă acesta s‑a ferit de Saul, care a înfipt sulița în perete. Apoi David a fugit și a scăpat în noaptea aceea.
11Atunci Saul a trimis niște mesageri la casa lui David ca să‑l pândească, iar dimineața să‑l omoare. Însă Mihal, soția lui David, l‑a înștiințat, zicând: „Dacă nu‑ți scapi viața în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.“
12Mihal l‑a coborât pe David pe fereastră, iar acesta a fugit și a scăpat. 13Apoi Mihal a luat terafimul13, 16 Vezi nota de la 15:23., l‑a așezat în pat, i‑a pus pe cap niște păr de capră și l‑a acoperit cu o cuvertură. 14Când Saul a trimis mesagerii să‑l captureze pe David, Mihal le‑a zis că este bolnav.
15Dar Saul a trimis mesagerii înapoi să‑l vadă pe David, zicând:
– Aduceți‑l la mine, în patul lui, ca să‑l omor.
16Când au intrat mesagerii, iată că în pat se afla terafimul cu părul de capră pe cap.
17Atunci Saul a întrebat‑o pe Mihal:
– De ce m‑ai trădat în felul acesta și l‑ai lăsat pe dușmanul meu să plece și să scape?
Mihal i‑a răspuns:
– El mi‑a zis: „Lasă‑mă să plec, altfel te omor!“
18David a fugit și a scăpat; s‑a dus la Samuel, la Rama și i‑a spus tot ceea ce i‑a făcut Saul. Apoi, împreună cu Samuel, a plecat și a locuit la Naiot. 19L‑au înștiințat pe Saul de lucrul acesta, zicând: „Iată, David se află la Naiot, în Rama.“
20Atunci Saul a trimis niște mesageri să‑l prindă pe David. Dar când aceștia au văzut o ceată de profeți profețind și pe Samuel stând în fruntea lor, Duhul lui Dumnezeu a venit peste oamenii lui Saul, astfel că și ei au profețit. 21Când i s‑a spus lui Saul lucrul acesta, a trimis alți mesageri, dar și aceștia au profețit. Saul a trimis din nou mesageri, pentru a treia oară, dar și aceștia au profețit. 22În cele din urmă, a plecat el însuși spre Rama.
A ajuns la puțul22 Vezi nota de la 13:6. cel mare, care se află în Secu și a întrebat:
– Unde sunt Samuel și David?
Cineva i‑a răspuns:
– Iată, sunt la Naiot, în Rama.
23Atunci Saul s‑a îndreptat spre Naiot, în Rama. Însă Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el, iar el și‑a continuat drumul profețind până ce a ajuns la Naiot, în Rama. 24S‑a dezbrăcat și el de hainele sale și a profețit și el înaintea lui Samuel. A zăcut dezbrăcat toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Este oare și Saul printre profeți?“
Saúl intenta matar a David
1Saúl les comunicó a su hijo Jonatán y a todos sus funcionarios su decisión de matar19:1 comunicó … su decisión de matar. Alt. ordenó … que mataran. a David. Pero, como Jonatán le tenía tanto afecto a David, 2le advirtió: «Mi padre Saúl está buscando una oportunidad para matarte. Así que ten mucho cuidado mañana; escóndete en algún sitio seguro, y quédate allí. 3Yo saldré con mi padre al campo donde tú estés, y le hablaré de ti. Cuando averigüe lo que pasa, te lo haré saber».
4Jonatán le habló a su padre Saúl en favor de David:
―¡No vaya el rey a pecar contra su siervo David! —le rogó—. Él no te ha hecho ningún mal; al contrario, lo que ha hecho ha sido de gran beneficio para ti. 5Para matar al filisteo arriesgó su propia vida, y el Señor le dio una gran victoria a todo Israel. Tú mismo lo viste y te alegraste. ¿Por qué has de pecar contra un inocente y matar a David sin motivo?
6Saúl le hizo caso a Jonatán, y exclamó:
―Tan cierto como que el Señor vive, te juro que David no morirá.
7Entonces Jonatán llamó a David y, después de contarle toda la conversación, lo llevó ante Saúl para que estuviera a su servicio como antes.
8Volvió a estallar la guerra. David salió a pelear contra los filisteos, y los combatió con tal violencia que tuvieron que huir.
9Sin embargo, un espíritu maligno de parte del Señor se apoderó de Saúl. Estaba sentado en el palacio, con una lanza en la mano. Mientras David tocaba el arpa, 10intentó clavarlo en la pared con la lanza, pero David esquivó el golpe de Saúl, de modo que la lanza quedó clavada en la pared. Esa misma noche David se dio a la fuga.
11Entonces Saúl mandó a varios hombres a casa de David, para que lo vigilaran durante la noche y lo mataran al día siguiente. Pero Mical, la esposa de David, le advirtió: «Si no te pones a salvo esta noche, mañana serás hombre muerto». 12En seguida ella descolgó a David por la ventana, y así él pudo escapar. 13Luego Mical tomó un ídolo19:13 un ídolo. Lit. los terafines; también en v. 16. y lo puso en la cama con un tejido de pelo de cabra en la cabeza, y lo cubrió con una sábana.
14Cuando Saúl mandó a los hombres para apresar a David, Mical les dijo: «Está enfermo». 15Pero Saúl los mandó de nuevo a buscar a David: «Aunque esté en cama, ¡traédmelo aquí para matarlo!» 16Al entrar en la casa, los hombres vieron que lo que estaba en la cama era un ídolo, con un tejido de pelo de cabra en la cabeza. 17Entonces Saúl le preguntó a Mical:
―¿Por qué me has engañado así? ¿Por qué dejaste escapar a mi enemigo?
Ella respondió:
―Él me amenazó con matarme si no lo dejaba escapar.
18Después de huir y ponerse a salvo, David fue a Ramá para ver a Samuel y contarle todo lo que Saúl le había hecho. Entonces los dos se fueron a vivir a Nayot. 19Cuando Saúl se enteró de que David estaba en Nayot de Ramá, 20mandó a sus hombres para que lo apresaran. Pero se encontraron con un grupo de profetas, dirigidos por Samuel, que estaban profetizando. Entonces el Espíritu de Dios vino con poder sobre los hombres de Saúl, y también ellos cayeron en trance profético. 21Al oír la noticia, Saúl envió otro grupo, pero ellos también cayeron en trance. Luego mandó un tercer grupo, y les pasó lo mismo. 22Por fin, Saúl en persona fue a Ramá y llegó al gran pozo que está en Secú.
―¿Dónde están Samuel y David? —preguntó.
―En Nayot de Ramá —alguien le respondió.
23Saúl se dirigió entonces hacia allí, pero el Espíritu de Dios vino con poder también sobre él, y Saúl estuvo en trance profético por todo el camino, hasta llegar a Nayot de Ramá. 24Luego se quitó la ropa y, desnudo y en el suelo, estuvo en trance en presencia de Samuel todo el día y toda la noche. De ahí viene el dicho: «¿Acaso también Saúl es uno de los profetas?»
