David și Goliat
1Filistenii și‑au strâns trupele pentru război. Ei s‑au strâns la Soco, care aparține de Iuda, și și‑au așezat tabăra între Soco și Azeka, la Efes-Damim. 2Saul împreună cu bărbații lui Israel s‑au strâns și și‑au așezat tabăra în valea Ela. Ei s‑au așezat în linie de bătaie ca să‑i înfrunte pe filisteni. 3Filistenii stăteau pe un deal, deoparte, iar Israel stătea pe un alt deal, de cealaltă parte, între ei aflându‑se o vale.
4Din tabăra filistenilor a ieșit un viteaz al cărui nume era Goliat. Era din Gat și avea o înălțime de șase coți și o palmă4 Aproximativ 3 m.. 5Pe cap avea un coif de bronz și era îmbrăcat cu o platoșă din zale de bronz în greutate de cinci mii de șecheli.5 Aproximativ 60 kg. 6Niște apărători din bronz îi acopereau picioarele, iar pe spate îi atârna o lance. 7Lemnul suliței lui era ca sulul unui țesător, iar vârful ei era de șase sute de șecheli de fier.7 Aproximativ 7 kg. Cel ce‑i ducea scutul mergea înaintea lui.
8Goliat s‑a oprit și a strigat trupelor lui Israel așezate în linie de bătaie: „De ce ați ieșit și v‑ați aliniat pentru luptă? Oare nu sunt eu filistean, și nu sunteți voi slujitorii lui Saul? Alegeți‑vă un bărbat care să coboare la mine. 9Dacă va fi în stare să lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom deveni robii voștri. Dacă însă eu îl voi învinge și‑l voi ucide, atunci voi veți deveni robii noștri și ne veți sluji.“ 10Apoi filisteanul a zis: „Batjocoresc în ziua aceasta trupele lui Israel! Dați‑mi un bărbat ca să ne luptăm împreună!“ 11Când Saul și tot Israelul au auzit acele cuvinte rostite de filistean s‑au înspăimântat și s‑au temut foarte tare.
12David era fiul acelui efratit pe nume Ișai, din Betleemul lui Iuda. El avea opt fii, iar în zilele lui Saul, era bătrân, înaintat în vârstă. 13Cei trei fii mai mari ai lui Ișai plecaseră și îl urmaseră pe Saul la război. Numele celor trei fii ai săi care plecaseră la război erau: Eliab, întâiul născut; al doilea era Abinadab; iar al treilea era Șama. 14David era cel mai tânăr. Cei trei fii mai mari îl urmaseră pe Saul. 15David însă pleca și se întorcea de la Saul pentru a paște turma tatălui său, la Betleem.
16Timp de patruzeci de zile, filisteanul s‑a apropiat dimineața și seara și a stat în poziție de luptă. 17Ișai i‑a zis fiului său David: „Ia, te rog, pentru frații tăi, efa17 O efă măsura aproximativ 22 l. aceasta de grâne prăjite și aceste zece pâini și du‑le repede în tabără. 18Ia și aceste zece bucăți de brânză și du‑le căpeteniei peste mia lor. Vezi cum le merge fraților tăi și adu‑mi vești18 Sau: un semn, o garanție. de la ei. 19Ei se află împreună cu Saul și cu ceilalți bărbați ai lui Israel în valea Ela, unde se luptă cu filistenii.“
20David s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a lăsat turma în grija unui paznic, a luat cu el tot ce i‑a poruncit Ișai și a plecat. Când a ajuns în tabără, armata se alinia în poziție de luptă, scoțând strigăte de război. 21Israel și filistenii s‑au aliniat în poziții de luptă, față în față. 22David și‑a lăsat lucrurile în grija celui ce păzea bagajele și a fugit la pozițiile de luptă. Cum a ajuns, și‑a întrebat frații de sănătate. 23Pe când vorbea cu ei, iată că viteazul pe nume Goliat, filisteanul din Gat, a ieșit din rândurile filistenilor. El a rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, iar David le‑a auzit. 24Când l‑au văzut pe acel bărbat, toți bărbații lui Israel au fugit dinaintea lui, fiindu‑le foarte teamă.
25Bărbații lui Israel au zis:
– L‑ați văzut pe acel bărbat înaintând? A înaintat ca să batjocorească pe Israel. Pe cel care‑l va omorî, regele îl va răsplăti cu mari bogății, îi va da pe fiica sa de soție și‑i va scuti familia tatălui său de dări în Israel.
26David i‑a întrebat pe bărbații care stăteau lângă el:
– Ce i se va face celui care‑l va ucide pe acest filistean și va ridica astfel disprețul de peste Israel? Cine este acest filistean, acest necircumcis, ca să batjocorească oștirile Dumnezeului cel Viu?
27Poporul i‑a spus despre acea promisiune, zicând:
– Așa i se va face celui care‑l va omorî.
28Eliab, fratele lui cel mai mare, l‑a auzit vorbind cu bărbații, s‑a aprins de mânie împotriva lui David și i‑a zis:
– De ce ai venit și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Îți cunosc eu îngâmfarea și răutatea inimii. Ai venit să vezi lupta.
29David a zis:
– Cu ce am greșit acum? Nu pot nici măcar să vorbesc?
30După aceea, s‑a întors de la el spre un altul și l‑a întrebat același lucru. Poporul i‑a dat același răspuns ca mai înainte. 31Cuvintele rostite de David au fost auzite și istorisite lui Saul, care a trimis după el.
32David i‑a zis lui Saul:
– Niciun om să nu se descurajeze în inima lui din cauza acestuia. Robul tău va merge și se va lupta cu acest filistean.
33Saul însă i‑a zis lui David:
– Nu poți să mergi împotriva acestui filistean ca să te lupți cu el, fiindcă tu ești doar un tinerel, pe când el este un războinic încă din tinerețea lui.
34Dar David i‑a zis lui Saul:
– Robul tău era păstor la turmele tatălui său. Când venea un leu sau un urs și lua o oaie din turmă, 35mă duceam după el, îl loveam și scăpam oaia din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de coamă și‑l loveam până îl omoram. 36Robul tău a omorât și leul și ursul, iar cu filisteanul acesta, cu acest necircumcis, va fi ca și cu unul dintre ei, pentru că a batjocorit oștirile Dumnezeului cel Viu.
37David a zis:
– Domnul, Care m‑a scăpat din laba leului și a ursului, mă va scăpa și din mâna acestui filistean.
Atunci Saul i‑a zis lui David:
– Du‑te și Domnul să fie cu tine.
38Saul l‑a îmbrăcat pe David cu armura sa: i‑a pus un coif de bronz pe cap și l‑a îmbrăcat cu o platoșă din zale. 39David a legat sabia lui Saul peste armură și a încercat să meargă, deoarece nu era obișnuit cu ele. S‑a dezbrăcat însă de ele, zicându‑i lui Saul:
– Nu pot să merg cu ele, căci nu sunt obișnuit.
40După aceea și‑a luat toiagul în mână, a ales cinci pietre netede din ued40 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar., pe care le‑a pus în buzunarul traistei sale de păstor, și‑a luat praștia și s‑a îndreptat înspre filistean. 41Filisteanul se apropia din ce în ce mai mult de David, iar cel ce‑i ducea scutul era înaintea lui. 42Filisteanul s‑a uitat și când l‑a văzut pe David, l‑a disprețuit, căci acesta nu era decât un tinerel roșcovan și cu înfățișare frumoasă.
43El i‑a zis lui David:
– Sunt eu un câine de vii la mine cu toiege?
Apoi l‑a blestemat pe David în numele dumnezeilor săi.
44Filisteanul i‑a zis lui David:
– Vino la mine și voi da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor câmpului.
45David i‑a zis filisteanului:
– Tu vii la mine cu sabie, suliță și lance, dar eu vin la tine în Numele Domnului Oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel, pe Care tu L‑ai batjocorit. 46În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea, te voi lovi și‑ți voi tăia capul. Astăzi voi da păsărilor cerului și vietăților pământului cadavrele oștirii filistenilor și tot pământul va ști că Israel are un Dumnezeu. 47Și toți cei care sunt adunați aici vor ști că nu prin sabie și prin suliță dă Domnul izbăvire. Căci lupta este a Domnului, iar El vă va da în mâinile noastre.
48De îndată ce filisteanul a început să se apropie de David, acesta a alergat repede înspre liniile de luptă ca să‑l înfrunte. 49David și‑a băgat mâna în traistă49 Posibil un fel de palașcă. de unde a scos o piatră. A aruncat piatra cu ajutorul praștiei și l‑a lovit pe filistean în frunte. Piatra a pătruns în fruntea lui, iar el a căzut cu fața la pământ. 50Astfel, cu o praștie și cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul. El l‑a lovit pe filistean și l‑a ucis. David n‑a avut nici măcar o sabie în mână. 51Apoi David a alergat și s‑a oprit lângă filistean. I‑a luat sabia, a scos‑o din teaca ei și i‑a tăiat capul cu ea. Când au văzut că viteazul lor era mort, filistenii au luat‑o la fugă. 52Atunci bărbații lui Israel și cei ai lui Iuda s‑au ridicat, au scos un strigăt de război și i‑au urmărit pe filisteni până la intrarea într‑o vale și până la porțile Ekronului. Filistenii, răniți de moarte, au căzut pe drumul Șaarayimului52 Sau: drumul porților / spre porți. până la Gat și la Ekron. 53Când s‑au întors de la urmărirea filistenilor, fiii lui Israel le‑au prădat tabăra. 54David a luat capul filisteanului și l‑a adus la Ierusalim, iar armele filisteanului le‑a dus la el în cort.
55Când l‑a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, l‑a întrebat pe Abner, conducătorul oștirii:
– Abner, al cui fiu este acest tânăr?
Abner i‑a răspuns:
– Viu este sufletul tău, rege, că nu știu.
56Atunci regele i‑a zis:
– Află al cui fiu este acest tânăr.
57Îndată ce David s‑a întors de la uciderea filisteanului, Abner l‑a luat și l‑a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul filisteanului.
58Saul i‑a zis:
– Al cui fiu ești, tinere?
David i‑a răspuns:
– Sunt fiul robului tău Ișai din Betleem.
大衛迎戰歌利亞
1非利士人在猶大的梭哥招聚軍隊，準備作戰。他們在梭哥和亞西加之間的以弗·大憫紮營。 2掃羅和以色列人也聚集起來在以拉谷安營，擺好陣勢準備迎戰。 3雙方的軍隊在兩邊的山上對峙，中間隔著山谷。 4非利士營中有個名叫歌利亞的巨人出來討戰。他來自迦特，身高三米， 5頭戴銅盔，身穿重達五十七公斤的鎧甲， 6腿上有銅護膝，肩背銅戟。 7戟柄粗如織布機的軸，鐵戟頭重七公斤。有衛士拿著他的盾牌走在前面。 8他挑戰以色列人，說：「你們為什麼列陣打仗呢？我是非利士人，你們是掃羅的僕人，你們選一個人下來跟我一比高下。 9如果他打得過我，將我殺了，我們就做你們的奴隸。但如果我戰勝他，把他殺了，你們就要做我們的奴隸，服侍我們。 10我今天向以色列軍隊罵陣，你們找一個人出來跟我比個高下吧！」 11掃羅和所有以色列人聽了非利士人的這些話，都嚇得驚恐不已。
12大衛是以法他人耶西的兒子。掃羅執政期間，耶西已經年紀老邁，住在猶大的伯利恆，有八個兒子。 13他的三個兒子已經跟隨掃羅去打仗了，他們是長子以利押、次子亞比拿達和三子沙瑪。 14大衛年紀最小，他的三個哥哥跟隨掃羅期間， 15他有時去掃羅的軍營，有時回伯利恆為他父親放羊。 16這非利士人早晚都出來罵陣，長達四十天。
17一天，耶西對大衛說：「你帶上十公斤烤麥和十個餅，趕快到軍營中送給你的哥哥們。 18再帶十塊奶餅送給他們的千夫長，看望一下他們，帶個信兒回來。 19他們跟隨掃羅率領的以色列軍在以拉谷跟非利士人打仗。」
20大衛清早起來把羊交給一個牧人看顧，然後照父親的吩咐帶著食物出發了。他來到軍營的時候，大軍正吶喊著出戰。 21以色列人與非利士人擺好陣勢，兩軍對壘。 22大衛把帶來的東西交給負責看守的人保管，自己跑到陣中去問候哥哥們。 23他們正在交談的時候，非利士軍中的迦特人歌利亞出來像往常一樣向以色列軍罵陣，大衛都聽見了。 24以色列人一看見歌利亞都競相奔逃，極其害怕。 25以色列人彼此議論說：「看那個人！他是來向以色列軍罵陣的。誰要能殺死他，王必有重賞，還會把女兒嫁給他為妻，並免去他父親家在以色列應繳的賦稅。」 26大衛問站在旁邊的人：「如果有人殺了這非利士人，洗掉以色列人的羞辱，他會得到什麼呢？這個未受割禮的非利士人是誰？竟敢向永活上帝的軍隊罵陣！」 27他們就把剛才的話一一告訴大衛。
28大衛的長兄以利押聽見他跟人說話，就憤怒地對他說：「你來這裡做什麽？你把曠野的那幾隻羊交給誰了？我知道你驕傲自大，心懷惡意，你來只是想看打仗。」 29大衛說：「我做錯了什麼？我問一下都不行嗎？」 30他又去問其他人同樣的問題，得到了同樣的答覆。 31有人聽見了大衛的話，就去告訴掃羅，掃羅便派人來召大衛。 32大衛對掃羅說：「大家不要因這個非利士人而喪膽，讓僕人去戰他。」 33掃羅說：「你不能去，你年紀還小，他卻是一個久經沙場的戰士。」 34大衛說：「我一直替父親放羊，有時候獅子或熊會從羊群中叼走羊， 35我會去追打牠，把羊從牠口中救出來。如果牠起來攻擊我，我就揪著牠的鬍子把牠打死。 36我曾打死過獅子和熊。這未受割禮的非利士人竟敢向永活上帝的軍隊罵陣，他的下場也必像獅子和熊一樣。 37耶和華曾經從獅子和熊的利爪下拯救我，祂也必從非利士人手中拯救我。」掃羅對大衛說：「去吧，願耶和華與你同在。」 38掃羅把自己的戰袍給大衛穿上，又給他戴上自己的頭盔，穿上自己的鎧甲。 39大衛把刀挎在戰袍上，試著走了幾步，卻不習慣這種裝束，就對掃羅說：「我穿著這些無法作戰，因為我不習慣。」他便摘下頭盔，卸下鎧甲， 40然後拿著杖，在溪裡撿了五塊光滑的石頭放進牧人用的袋子，拿著投石器向歌利亞走去。
41歌利亞也迎著大衛走來，衛士拿著他的盾牌走在前面。 42歌利亞見大衛是個面色紅潤、相貌英俊的少年，就藐視他。 43他對大衛說：「你拿著棍子來戰我，難道我是一條狗嗎？」他就憑自己的神明咒詛大衛， 44又說：「你過來，我要把你的肉丟給天上的飛禽和地上的走獸。」 45大衛答道：「你是靠刀槍劍戟來攻擊我，我是靠萬軍之耶和華的名，就是你所蔑視的以色列軍隊的上帝來迎戰你。 46今天，耶和華必把你交在我手中，我必殺死你，砍掉你的頭，用非利士軍兵的屍體餵天上的飛禽和地上的走獸，使普天下都知道以色列有上帝。 47這裡所有的人都必知道耶和華拯救人不靠刀槍，因為祂掌管戰爭的勝負。祂必把你們交在我們手中。」 48歌利亞迎面走來的時候，大衛就飛快地跑上去應戰， 49他從袋裡拿出一塊石子用投石器猛力拋去，石子擊中歌利亞的額頭，嵌了進去，他迎面栽倒在地。
50大衛就這樣不用刀劍，只用投石器和一塊石子戰勝了那個非利士人，殺死了他。 51大衛跑到那非利士人身邊，從他刀鞘裡拔出刀殺了他，並割下他的頭顱。非利士人看見自己的英雄死了，紛紛逃跑。 52以色列人和猶大人乘勢吶喊，追殺非利士人，直追到迦特和以革倫的城門。通往迦特和以革倫的沙拉音大道上到處是非利士人的屍體。 53以色列軍隊追殺非利士人回來，又擄掠了他們的營地。 54大衛把那非利士人的頭顱帶到耶路撒冷，把那人的兵器存放在自己的帳篷中。
55掃羅看見大衛出去迎戰歌利亞，就問押尼珥元帥：「押尼珥啊，那少年是誰的兒子？」押尼珥答道：「王啊，我向你發誓，我真的不知道。」 56掃羅王說：「你去查查他是誰的兒子。」 57大衛殺了歌利亞回來，押尼珥就把他帶到掃羅那裡，他手上還拿著那非利士人的頭顱。 58掃羅問他：「年輕人，你是誰的兒子？」大衛答道：「我是你僕人伯利恆人耶西的兒子。」
