1Într‑o zi, Ionatan, fiul lui Saul, i‑a zis tânărului care‑i ducea armele: „Vino să pătrundem până la garnizoana filistenilor, care se află de cealaltă parte!“ Tatălui său însă nu i‑a spus nimic.
2În acest timp, Saul se afla la marginea cetății Ghiva, sub rodiul din Migron, iar cei care se aflau cu el erau în număr de aproape șase sute de bărbați. 3Se afla acolo și Ahia, care purta un efod. El era fiul lui Ahitub și fratele lui I‑Kabod, fiul lui Fineas, nepotul lui Eli, preotul Domnului de la Șilo. Poporul nu știa însă că Ionatan plecase.
4Între trecătorile prin care căuta Ionatan să treacă la garnizoana filistenilor se afla un colț de stâncă de o parte și un colț de stâncă de cealaltă parte. Numele unuia era Boțeț, iar al celuilalt era Seneh. 5Unul dintre ele se afla în partea de nord, spre Micmaș, iar celălalt în partea de sud, spre Gheva.
6Ionatan i‑a zis tânărului care‑i ducea armele:
– Vino să pătrundem până la garnizoana acestor necircumciși! Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu‑L împiedică pe Domnul să izbăvească fie prin mulți, fie prin puțini.
7Cel ce‑i ducea armele i‑a răspuns:
– Fă tot ceea ce ai pe inimă. Iată că sunt alături de tine în ceea ce ai de gând să faci.
8Ionatan a zis:
– Ne vom îndrepta spre bărbații aceia și ne vom arăta lor. 9Dacă ne vor zice: „Așteptați până vom ajunge noi la voi!“, atunci vom rămâne acolo unde suntem și nu vom urca la ei. 10Dar dacă ne vor zice: „Suiți‑vă la noi!“, atunci ne vom sui, fiindcă Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta să ne fie semnul.
11Așadar, s‑au arătat amândoi garnizoanei filistene, iar filistenii au zis: „Iată! Evreii ies din vizuinile în care s‑au ascuns!“ 12Bărbații din garnizoană au strigat către Ionatan și către cel ce‑i ducea armele, zicând: „Suiți‑vă la noi ca să vă arătăm ceva!12 Sau: Suiți‑vă la noi și vă vom arăta noi!“ Atunci Ionatan i‑a spus celui ce‑i ducea armele: „Urcă‑te după mine pentru că Domnul i‑a dat în mâna lui Israel.“
13Ionatan s‑a cățărat, folosindu‑se de mâini și de picioare, iar cel ce‑i ducea armele îl urma. Filistenii cădeau înaintea lui Ionatan, iar cel ce‑i ducea armele venea în urma lui și‑i omora. 14În acest prim atac, Ionatan și cel ce‑i ducea armele au ucis aproape douăzeci de bărbați pe o întindere de o jumătate de iugăr14 Lit.: o jumătate de brazdă de un iugăr de pământ, adică jumătate din parcela de pământ care se putea lucra într‑o zi cu o pereche de boi; aproximativ ¼ ha (2500 mp). Probabil aici este intenționată numai o distanță de 25 m din aria de ¼ ha (1 ha = 100 x 100 m). de pământ.
15Și era un tremur în tabără, pe câmpie și în tot poporul. Garnizoana și distrugătorii au tremurat și ei, iar pământul s‑a cutremurat. Era un tremur de la Dumnezeu. 16Străjerii lui Saul, care se aflau în Ghiva lui Beniamin, s‑au uitat și iată că mulțimea se împrăștia și alerga încoace și încolo. 17Atunci Saul le‑a zis oamenilor care erau cu el: „Numărați și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru.“ Ei au numărat și iată că Ionatan și cel ce‑i ducea armele lipseau. 18Saul i‑a zis lui Ahia: „Adu încoace Chivotul lui Dumnezeu!“ – pe atunci Chivotul lui Dumnezeu se afla la fiii lui Israel. 19În timp ce Saul îi vorbea preotului, învălmășeala din tabăra filistenilor a început să fie din ce în ce mai mare. Atunci Saul i‑a zis preotului: „Retrage‑ți mâna!“
20Apoi Saul și oamenii lui s‑au adunat și au intrat în luptă unde au găsit o mare învălmășeală deoarece filistenii au întors sabia, unii împotriva altora. 21Evreii care fuseseră înainte cu filistenii și se suiseră împreună cu aceștia în tabăra lor s‑au întors și s‑au unit cu israeliții care erau cu Saul și cu Ionatan. 22De asemenea, când toți bărbații lui Israel care se ascunseseră pe muntele lui Efraim au auzit că filistenii au fugit, au intrat și ei în luptă, urmărindu‑i. 23În acea zi, Domnul l‑a izbăvit pe Israel, iar lupta s‑a întins până dincolo de Bet‑Aven.
Viața lui Ionatan în pericol
24Bărbații lui Israel au fost la strâmtoare în acea zi, deoarece Saul pusese un jurământ asupra poporului, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, înainte de a mă răzbuna pe dușmanii mei.“ Astfel, niciunul dintre ei n‑a gustat mâncare. 25Tot poporul25 Lit.: Toată țara. a intrat într‑o pădure unde, pe suprafața pământului, se afla miere. 26Când a intrat poporul în pădure, iată că mierea curgea din faguri, însă nimeni nu și‑a dus miere la gură cu mâna26 Lit.: Nimeni nu și‑a întins mâna spre gura lui. deoarece poporul se temea din cauza jurământului. 27Ionatan însă nu auzise jurământul cu care tatăl său legase poporul. De aceea el a întins vârful toiagului care se afla în mâna lui și l‑a înmuiat în mierea din fagure. Și‑a dus miere cu mâna la gură și ochii i s‑au luminat.
28Atunci unul dintre bărbați i‑a zis:
– Tatăl tău a pus poporul sub un jurământ sever, zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine astăzi.“
Poporul era epuizat.
29Atunci Ionatan a zis:
– Tatăl meu a tulburat țara. Priviți cum mi s‑au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30Cât de bine ar fi fost dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada pe care a luat‑o de la dușmanii lui! N‑ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?
31În ziua aceea i‑au ucis pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era epuizat. 32Prin urmare, poporul s‑a năpustit asupra prăzii, au luat oi, vite și viței, le‑au înjunghiat pe pământ și le‑au mâncat cu sânge cu tot.
33Unii i‑au spus însă lui Saul:
– Iată, poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând carnea cu sânge cu tot.33 Vezi Gen. 9:4; Lev. 17:11-12; Deut. 12:16.
Saul a spus:
– V‑ați purtat cu necredincioșie! Acum, rostogoliți până aici o piatră mare. 34Dați de veste printre oameni să‑și aducă fiecare boul sau oaia, să le taie aici și apoi să le mănânce, ca să nu mai păcătuiască împotriva Domnului, mâncând carne cu sânge.
Astfel, în acea noapte, fiecare și‑a adus cu el boul și l‑a tăiat acolo. 35Saul a zidit un altar Domnului; era prima dată când zidea un altar Domnului.
36Apoi a zis:
– Haideți să coborâm după filisteni în timpul nopții, să‑i prădăm până în zori și să nu lăsăm viu pe niciunul dintre ei.
Ei au răspuns:
– Fă tot ceea ce consideri că este bine.36, 40 Lit.: tot ceea ce este bine în ochii tăi.
Dar preotul a zis:
– Să ne apropiem aici de Dumnezeu.
37Saul L‑a întrebat pe Dumnezeu:
– Să cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?
Însă, în acea zi, El nu i‑a răspuns.
38Atunci Saul a zis:
– Să vină aici toți conducătorii poporului ca să descoperim ce păcat a fost săvârșit astăzi. 39Viu este Domnul, Care îl izbăvește pe Israel, că și dacă ar fi vorba despre fiul meu Ionatan, chiar și el va trebui să moară.
Însă nimeni din popor nu i‑a răspuns.
40Saul a zis întregului Israel:
– Voi veți sta într‑o parte, iar eu împreună cu fiul meu Ionatan vom sta în partea cealaltă.
Poporul i‑a răspuns lui Saul:
– Fă ceea ce consideri că este bine.
41Saul a zis Domnului, Dumnezeul lui Israel:
– Arată‑ne adevărul!
Sorțul a căzut pe Ionatan și Saul, iar poporul a scăpat.
42Atunci Saul a zis:
– Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan.
Și sorțul a căzut pe Ionatan.
43Saul i‑a zis lui Ionatan:
– Spune‑mi ce ai făcut.
Ionatan i‑a răspuns și a zis:
– Am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care‑l aveam în mână. Iată‑mă, voi muri!
44Saul a zis:
– Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine44 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă Dumnezeu și chiar mai mult). dacă nu vei muri, Ionatane!
45Dar poporul i‑a zis lui Saul:
– Chiar trebuie să moară Ionatan, cel care a adus această mare izbăvire pentru Israel? Nicidecum! Viu este Domnul că nici măcar un fir de păr nu va cădea la pământ din capul lui, deoarece el a lucrat cu Dumnezeu în această zi.
Poporul l‑a salvat astfel pe Ionatan și n‑a fost omorât. 46Saul a încetat să‑i mai urmărească pe filisteni, și filistenii s‑au retras în teritoriul lor.
Realizările și familia lui Saul
47După ce Saul a început să domnească peste Israel, el a luptat împotriva tuturor dușmanilor săi din toate părțile: împotriva moabiților, împotriva fiilor lui Amon, împotriva edomiților, împotriva regilor din Țoba și împotriva filistenilor. În orice parte se ducea, era necruțător. 48El a luptat vitejește și i‑a învins pe amalekiți, eliberând Israelul din mâna jefuitorilor săi.
49Fiii lui Saul erau Ionatan, Ișvi și Malchi‑Șua. Fiica sa cea întâi născută se numea Merab, cea mică se numea Mihal, 50iar soția lui se numea Ahinoam, fiica lui Ahimaaț. Numele conducătorului oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51Chiș, tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52Cât timp a trăit Saul, a existat un război înverșunat cu filistenii și ori de câte ori Saul vedea un bărbat puternic sau curajos, îl lua cu el.
约拿单攻打非利士人
1一天，扫罗的儿子约拿单对为他拿兵器的年轻人说：“来吧，我们去非利士的驻军那里。”但他没有告诉父亲。 2那时扫罗正待在基比亚边界米矶仑的石榴树下，跟随他的大约有六百人， 3其中有穿着以弗得的祭司亚希亚，即亚希突的儿子。亚希突是示罗耶和华祭司以利的孙子，非尼哈的儿子，以迦博的哥哥。没有人留意到约拿单出去了。 4约拿单到非利士驻军那里需要经过一个隘口，隘口两边的山峰一个叫播薛，一个叫西尼， 5北面的山峰面对密抹，南面的山峰面对迦巴。
6约拿单对拿兵器的年轻人说：“我们去那些未受割礼之人的军营，也许耶和华会帮助我们。祂使人得胜不在乎人数多少。” 7拿兵器的人答道：“就照你的意思，我会一心追随你。” 8约拿单说：“我们去他们那边，故意让他们发现。 9如果他们说，‘站住，等我们去你们那里！’我们就待在原地，不去他们那里。 10但如果他们说，‘你们来我们这里！’我们就去，因为那表示耶和华已经把他们交在我们手里了。” 11非利士的驻军看见二人走近，就说：“看！希伯来人从洞里爬出来了！” 12驻军对约拿单和拿兵器的人大喊：“上来，我们要教训教训你们。”约拿单就对拿兵器的人说：“跟着我爬上去，耶和华已经把他们交在以色列人手里了。” 13于是，约拿单就爬上去击杀非利士人，拿兵器的人紧随其后。 14他们首次出击，杀了约二十个非利士人，尸首倒在半亩大小的地上。 15营房、田野的所有非利士人，包括驻军和那些突击队都非常恐慌。大地震动，众人恐惧万分。
16扫罗在便雅悯境内基比亚的哨兵看见非利士军队四散奔逃，溃不成军。 17扫罗对跟随他的人说：“你们查一查，看谁离开了军营？”结果发现约拿单和为他拿兵器的人不见了。 18扫罗对亚希亚说：“把上帝的约柜抬来。”那时上帝的约柜在以色列人那里。 19扫罗和祭司说话的时候，非利士人营里越来越混乱。扫罗对祭司说：“停手吧。” 20他和跟随他的人聚集起来，冲入战场，发现非利士人正互相残杀，乱作一团。 21从前加入非利士军队的希伯来人现在也倒戈加入扫罗和约拿单的以色列军队。 22那些躲在以法莲山区的以色列人听说非利士人溃逃，都出来紧紧地追杀他们。 23耶和华在那天使以色列人大获全胜，战事一直蔓延到伯·亚文。
约拿单误违父命
24那一天，以色列人很困乏，因为扫罗叫他们起誓：“谁在黄昏前，就是在向敌人报完仇以前吃任何东西，谁就要受咒诅。”于是，以色列人整天都没有进食。 25众人进入树林，见地上有蜂蜜。 26他们在树林中虽然看见有蜂蜜正在滴落，但没有人敢伸手取蜂蜜吃，因为他们都怕违背誓言。 27约拿单没有听见他父亲叫以色列人起誓，他伸出手中的杖蘸蜂房的蜜吃，立刻精神大振。 28有个士兵告诉约拿单，说：“你父亲曾叫众人郑重起誓，‘今天吃东西的人必受咒诅。’所以大家很疲惫。” 29约拿单说：“我父亲使大家受苦了。你看，我只吃了少许蜂蜜，就精神大振， 30如果大家吃了从敌人那里夺来的食物，我们就会歼灭更多的非利士人。”
31那天，以色列人追杀非利士人，从密抹一直追杀到亚雅仑，众人疲惫不堪。 32他们匆匆把夺来的牛、羊和牛犊在地上宰了，肉还带血就吃了。 33有人告诉扫罗，说：“众人吃了带血的肉，得罪耶和华了。”扫罗说：“你们犯罪了！现在把一块大石头滚到我这里来， 34再去吩咐大家把牛羊都带到这里来宰了吃，不可吃带血的肉得罪耶和华。”当天晚上，众人都把自己的牛羊带到那里宰杀。 35扫罗为耶和华筑了一座祭坛，这是他第一次筑坛。
36他对以色列人说：“让我们连夜追赶非利士人，抢夺他们的财物，直到天亮，把他们全部歼灭。”众人答道：“就照你的意思。”但祭司说：“让我们先来求问上帝吧。” 37于是，扫罗求问上帝，说：“耶和华啊，我们可以去追杀非利士人吗？你会把他们交在以色列人手里吗？”但耶和华那日没有回答他。 38扫罗说：“你们这些百姓的首领到这里来，我们要查出今天究竟谁犯了罪， 39我凭拯救以色列的永活的耶和华起誓，就是我儿子约拿单犯了罪，他也要死！”众人都默不作声。 40扫罗对以色列众人说：“你们站在这边，我和我的儿子约拿单站在那边。”众人答道：“就照你的意思。” 41扫罗向以色列的上帝耶和华祷告说：“请你把实情告诉我吧。”抽签的结果是约拿单和扫罗犯了罪，民众都是无辜的。 42扫罗和约拿单二人再抽签，结果抽出了约拿单。 43扫罗对约拿单说：“告诉我，你做了什么事？”约拿单说：“我只不过用手中的杖蘸了一点蜂蜜吃，就得死吗？” 44扫罗说：“约拿单啊，你必须死。否则，愿上帝重重地惩罚我。” 45但众人对扫罗说：“今天约拿单给以色列人带来这么大的胜利，难道要他死吗？绝对不可以！我们凭永活的耶和华起誓，绝不可动他一根头发，因为他今天的行动有上帝的帮助。”众人就这样救了约拿单的性命。 46扫罗便停止了追击，非利士人也回本地去了。
47扫罗统治以色列后，常常攻打四围的摩押人、亚扪人、以东人、琐巴的诸王和非利士人等仇敌，无往而不胜。 48他奋勇杀敌，打败了亚玛力人，从掠夺者手中救出以色列人。
49他的儿子是约拿单、亦施韦和麦基舒亚，长女叫米拉，次女叫米甲。 50他的妻子名叫亚希暖，是亚希玛斯的女儿。扫罗军队的元帅叫押尼珥，是他叔叔尼珥的儿子。 51扫罗的父亲基士和押尼珥的父亲尼珥都是亚别的儿子。 52扫罗一生常和非利士人激烈交战。他遇见英勇的壮士，都会征募到自己的军队中。
