1Samuel a luat sticluța cu untdelemn, l‑a turnat pe capul lui Saul și i‑a dat sărutare, zicând:
– Nu te‑a uns Domnul să fii conducător peste moștenirea Lui? 2După ce vei pleca de la mine, vei întâlni doi bărbați lângă mormântul Rahelei, în teritoriul lui Beniamin, la Țelțah. Ei îți vor spune: „Măgărițele, pe care te‑ai dus să le cauți, au fost găsite. Tatăl tău însă nu mai este îngrijorat pentru măgărițe, ci este îngrijorat pentru voi. El întreabă: «Ce să fac pentru fiul meu?»“ 3Treci de locul acela și mergi mai departe până la stejarul din Tabor. Acolo te vor întâlni trei bărbați care se suie la Dumnezeu, la Betel. Unul dintre ei duce cu el trei iezi, altul trei pâini, iar altul un burduf cu vin. 4Ei te vor saluta și îți vor dărui două pâini pe care le vei lua din mâna lor.
5După aceea vei merge la Ghiva lui Dumnezeu unde se află o garnizoană de‑a filistenilor. Cum vei intra în cetate, vei întâlni un grup de profeți coborând de pe înălțime cu harfe, tamburine, flaute și lire înaintea lor, iar ei profețind. 6Duhul Domnului va veni peste tine, vei profeți împreună cu ei și vei fi preschimbat într‑un alt om. 7Când ți se vor împlini aceste semne, fă ceea ce mâinile tale vor găsi potrivit să facă, pentru că Domnul este cu tine.
8Coboară înaintea mea la Ghilgal. După aceea voi coborî și eu la tine ca să aduc arderi‑de‑tot și jertfe de pace8 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. Vei aștepta șapte zile până voi veni la tine ca să‑ți fac cunoscut ce vei avea de făcut.
9De îndată ce Saul s‑a întors cu spatele ca să se despartă de Samuel, Dumnezeu i‑a dat o altă inimă și toate semnele acestea s‑au împlinit în acea zi. 10Au ajuns la Ghiva și iată că un grup de profeți i‑a ieșit în întâmpinare. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el și el a profețit în mijlocul lor. 11Când toți cei care‑l cunoșteau înainte au văzut că profețea împreună cu ei, au zis unul către celălalt: „Ce i s‑a întâmplat fiului lui Chiș? Este oare și Saul printre profeți?“ 12Iar un localnic a zis: „Și cine este tatăl lor?“ Astfel s‑a ajuns la următoarea zicere: „Este oare și Saul printre profeți?“
13Când a terminat de profețit, Saul a venit pe înălțime.
14Atunci unchiul său l‑a întrebat pe el și pe slujitorul său:
– Pe unde ați umblat?
Saul i‑a răspuns:
– În căutarea măgărițelor. Însă când am văzut că nu sunt de găsit ne‑am dus la Samuel.
15Unchiul lui l‑a întrebat:
– Spune‑mi, te rog, ce v‑a zis Samuel?
16Saul i‑a răspuns unchiului său:
– Ne‑a zis că măgărițele au fost găsite.
Însă nu i‑a spus nimic din ce i‑a vorbit Samuel cu privire la domnie.
Saul, desemnat oficial drept rege al lui Israel
17Samuel a chemat poporul înaintea Domnului, la Mițpa. 18El le‑a zis fiilor lui Israel: „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu l‑am scos pe Israel din Egipt și v‑am eliberat din mâna egiptenilor și a tuturor regatelor care vă asupreau.» 19Voi însă Îl respingeți astăzi pe Dumnezeul vostru Care v‑a izbăvit din toate nenorocirile și necazurile voastre, zicându‑I: «Când vei pune un rege peste noi?» De aceea înfățișați‑vă acum înaintea Domnului, după semințiile și clanurile voastre.“
20Samuel a apropiat toate semințiile lui Israel, iar sorțul a căzut pe seminția lui Beniamin. 21Apoi a apropiat seminția lui Beniamin după clanuri, iar sorțul a căzut pe clanul lui Matri. În cele din urmă sorțul a căzut pe Saul, fiul lui Chiș. Când l‑au căutat însă, n‑a fost găsit.
22Ei l‑au întrebat în continuare pe Domnul:
– A sosit omul acesta aici?
Domnul a răspuns:
– Iată, s‑a ascuns printre bagaje.
23Ei au alergat și l‑au scos de acolo. Când a stat în picioare în mijlocul poporului, era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor. 24Atunci Samuel a zis întregului popor:
– Îl vedeți pe acela pe care l‑a ales Domnul? Nu este altul ca el în tot poporul.
Și toți au strigat:
– Trăiască regele!
25Samuel a făcut cunoscută poporului legea monarhiei și a scris‑o într‑un sul, pe care l‑a așezat înaintea Domnului. După aceea, Samuel a trimis întregul popor, pe fiecare în parte, la casa lui.
26Apoi și Saul a plecat acasă, în Ghiva, însoțit de vitejii ale căror inimi le atinsese Domnul. 27Au fost însă și niște oameni de nimic27 Lit.: fii ai lui Belial. Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și nota din 2 Cor. 6:15. care au zis: „Cum ar putea acesta să ne izbăvească?“ L‑au disprețuit și nu i‑au adus niciun dar. Saul însă s‑a făcut că nu‑i aude.
1Entonces Samuel tomó un frasco de aceite y lo derramó sobre la cabeza de Saúl. Luego lo besó y le dijo:
―¡Es el Señor quien te ha ungido para que gobiernes a su pueblo!10:1 su pueblo. Lit. su heredad. 2Hoy mismo, cuando te alejes de mí y llegues a Selsa, en el territorio de Benjamín, cerca de la tumba de Raquel verás a dos hombres. Ellos te dirán: “Ya encontramos las burras que andabas buscando. Pero tu padre ya no piensa en las burras, sino que ahora está preocupado por vosotros y se pregunta: ‘¿Qué puedo hacer para encontrar a mi hijo?’ ”
3»Más adelante, cuando llegues a la encina de Tabor, te encontrarás con tres hombres que se dirigen a Betel para adorar a Dios. Uno de ellos lleva tres cabritos; otro, tres panes; y el otro, un odre de vino. 4Después de saludarte, te entregarán dos panes. Acéptalos.
5»De ahí llegarás a Guibeá de Dios, donde hay una guarnición filistea. Al entrar en la ciudad te encontrarás con un grupo de profetas que bajan del santuario en el cerro. Vendrán profetizando, precedidos por músicos que tocan liras, panderetas, flautas y arpas. 6Entonces el Espíritu del Señor vendrá sobre ti con poder, y tú profetizarás con ellos y serás una nueva persona. 7Cuando se cumplan estas señales que has recibido, podrás hacer todo lo que esté a tu alcance, pues Dios estará contigo.
8»Baja luego a Guilgal antes que yo. Allí me reuniré contigo para ofrecer holocaustos y sacrificios de comunión y, cuando llegue, te diré lo que tienes que hacer. Pero tú debes esperarme siete días».
Saúl es proclamado rey
9Cuando Saúl se dio la vuelta para alejarse de Samuel, Dios le cambió el corazón, y ese mismo día se cumplieron todas esas señales. 10En efecto, al llegar Saúl y su criado a Guibeá, un grupo de profetas les salió al encuentro. Entonces el Espíritu de Dios vino con poder sobre Saúl, quien cayó en trance profético junto con ellos. 11Los que desde antes lo conocían, al verlo profetizar junto con los profetas, se preguntaban unos a otros:
―¿Qué le pasa a Saúl hijo de Quis? ¿Acaso él también es uno de los profetas?
12Alguien que vivía allí replicó:
―¿Y quién es el responsable10:12 responsable. Lit. padre. de ellos?
De ahí viene el dicho: «¿Acaso también Saúl es uno de los profetas?»
13Cuando Saúl acabó de profetizar, subió al santuario del cerro. 14Su tío les preguntó a él y a su criado:
―¿Y dónde estabais vosotros?
―Andábamos buscando las burras —respondió Saúl—; pero, como no dábamos con ellas, fuimos a ver a Samuel.
15―Cuéntame lo que os dijo Samuel —pidió el tío de Saúl.
16―Nos aseguró que ya habían encontrado las burras.
Sin embargo, Saúl no le contó a su tío lo que Samuel le había dicho acerca del reino.
17Después de esto, Samuel convocó al pueblo de Israel para que se presentara ante el Señor en Mizpa. 18Allí les dijo a los israelitas:
«Así dice el Señor, Dios de Israel: “Yo saqué a Israel de Egipto. Yo os libré a vosotros del poder de los egipcios y de todos los reinos que os oprimían”. 19Ahora, sin embargo, vosotros habéis rechazado a vuestro Dios, quien os libra de todas las calamidades y aflicciones. Habéis dicho: “¡No! ¡Danos un rey que nos gobierne!” Por tanto, presentaos ahora ante el Señor por tribus y por familias».
20Dicho esto, Samuel hizo que se acercaran todas las tribus de Israel y, al echar la suerte, fue escogida la tribu de Benjamín. 21Luego mandó que se acercara la tribu de Benjamín, familia por familia, y la suerte cayó sobre la familia de Matri, y finalmente sobre Saúl hijo de Quis. Entonces fueron a buscar a Saúl, pero no lo encontraron, 22de modo que volvieron a consultar al Señor:
―¿Ha venido aquí ese hombre?
―Sí —respondió el Señor—, pero se ha escondido entre el equipaje.
23Fueron corriendo y lo sacaron de allí. Y, cuando Saúl se puso en medio de la gente, vieron que era tan alto que nadie le llegaba al hombro. 24Dijo entonces Samuel a todo el pueblo:
―¡Mirad al hombre que el Señor ha escogido! ¡No hay nadie como él en todo el pueblo!
―¡Viva el rey! —exclamaron todos.
25A continuación, Samuel le explicó al pueblo las leyes del reino y las escribió en un libro que depositó ante el Señor. Luego mandó que todos regresaran a sus casas.
26También Saúl se fue a su casa en Guibeá, acompañado por un grupo de hombres ilustres, a quienes el Señor les había movido el corazón. 27Pero algunos insolentes protestaron: «¿Y este es el que nos va a salvar?» Y fue tanto su desprecio por Saúl que ni le ofrecieron regalos. Saúl, por su parte, no les hizo caso.
