Nouă Traducere În Limba Română

1 Samuel 1

Naşterea şi consacrarea lui Samuel

1Era un bărbat din Ramatayim-Ţofim[a], din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit. El avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor[b]. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. În ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea, dar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă. Potrivnica ei obişnuia s-o necăjească[c] ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă. Potrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic. Atunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

Odată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului[d] Domnului. 10 Ea a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar. 11 A făcut următorul jurământ, spunând: „Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

12 Fiindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată, 14 i-a vorbit astfel:

– Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!

15 Ana i-a răspuns:

– Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin şi nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere şi supărare am vorbit până acum.

17 Atunci Eli i-a zis:

– Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.

18 Ana i-a răspuns:

– Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoinţă la tine!

Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce şi faţa ei n-a mai fost mâhnită.

19 În dimineaţa următoare s-au trezit devreme cu toţii, s-au închinat înaintea Domnului, după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe[e] soţia sa, iar Domnul Şi-a adus aminte de ea. 20 Astfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată şi[f] a născut un băiat pe care l-a numit Samuel[g], căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“

21 Elkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală şi ca să-şi împlinească jurământul. 22 Ana însă nu s-a dus, ci i-a spus soţului ei:

– După ce-l voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi-l voi înfăţişa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

23 Elkana, soţul ei, i-a răspuns:

– Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Fie numai ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul[h]!

Femeia a rămas şi a alăptat copilul până l-a înţărcat. 24 După ce l-a înţărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani[i], o efă[j] de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus la Casa Domnului, în Şilo; copilul era mic. 25 După ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli. 26 Ana i-a zis lui Eli:

– Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului. 27 Pentru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El. 28 De aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului.

Ei[k] s-au închinat acolo Domnului.

Notas al pie

  1. 1 Samuel 1:1 Sau: din Ramatayim, un ţufit
  2. 1 Samuel 1:3 Ebr.: YHWH Ţevaot; prima apariţie a termenului în TM, având o frecvenţă destul de mare în cărţile care urmează. Termenul ebraic pentru oştiri se poate referi: (1) la oştirile lui Israel (Ex. 7:4; Ps. 44:9 – v. 10 în TM); (2) la corpurile cereşti (Gen. 2:1; Deut. 4:19; Is. 40:26); (3) la îngeri (Ios. 5:14; 1 Regi 22:19; Ps. 148:2); probabil acest titlu face referire la suveranitatea lui Dumnezeu peste orice putere din univers; peste tot în carte
  3. 1 Samuel 1:6 Sau: s-o provoace
  4. 1 Samuel 1:9 Cu referire la Tabernacul
  5. 1 Samuel 1:19 Eufemism ebraic cu sensul de a avea relaţii sexuale
  6. 1 Samuel 1:20 Sau, cf. LXX: Ana a rămas însărcinată şi, la împlinirea sorocului
  7. 1 Samuel 1:20 Samuel poate însemna fie Auzit(ă) de Dumnezeu, fie Numele lui Dumnezeu, sau poate fi un joc de cuvinte cu Cerut de la Dumnezeu.
  8. 1 Samuel 1:23 TM; Q, LXX, Siriacă: Fie numai ca Domnul să împlinească ceea ce ai spus
  9. 1 Samuel 1:24 Q, LXX, Siriacă; TM: trei tauri; LXX şi Q adaugă: pâine
  10. 1 Samuel 1:24 O efă măsura aproximativ 22 l
  11. 1 Samuel 1:28 Cf. câtorva mss medievale şi unor versiuni antice; Q: Ea; TM: El

The Message

1 Samuel 1

Hannah Pours Out Her Heart to God

11-2 There once was a man who lived in Ramathaim. He was descended from the old Zuph family in the Ephraim hills. His name was Elkanah. (He was connected with the Zuphs from Ephraim through his father Jeroham, his grandfather Elihu, and his great-grandfather Tohu.) He had two wives. The first was Hannah; the second was Peninnah. Peninnah had children; Hannah did not.

3-7 Every year this man went from his hometown up to Shiloh to worship and offer a sacrifice to God-of-the-Angel-Armies. Eli and his two sons, Hophni and Phinehas, served as the priests of God there. When Elkanah sacrificed, he passed helpings from the sacrificial meal around to his wife Peninnah and all her children, but he always gave an especially generous helping to Hannah because he loved her so much, and because God had not given her children. But her rival wife taunted her cruelly, rubbing it in and never letting her forget that God had not given her children. This went on year after year. Every time she went to the sanctuary of God she could expect to be taunted. Hannah was reduced to tears and had no appetite.

Her husband Elkanah said, “Oh, Hannah, why are you crying? Why aren’t you eating? And why are you so upset? Am I not of more worth to you than ten sons?”

9-11 So Hannah ate. Then she pulled herself together, slipped away quietly, and entered the sanctuary. The priest Eli was on duty at the entrance to God’s Temple in the customary seat. Crushed in soul, Hannah prayed to God and cried and cried—inconsolably. Then she made a vow:

Oh, God-of-the-Angel-Armies,
If you’ll take a good, hard look at my pain,
If you’ll quit neglecting me and go into action for me
By giving me a son,
I’ll give him completely, unreservedly to you.
I’ll set him apart for a life of holy discipline.

12-14 It so happened that as she continued in prayer before God, Eli was watching her closely. Hannah was praying in her heart, silently. Her lips moved, but no sound was heard. Eli jumped to the conclusion that she was drunk. He approached her and said, “You’re drunk! How long do you plan to keep this up? Sober up, woman!”

15-16 Hannah said, “Oh no, sir—please! I’m a woman hard used. I haven’t been drinking. Not a drop of wine or beer. The only thing I’ve been pouring out is my heart, pouring it out to God. Don’t for a minute think I’m a bad woman. It’s because I’m so desperately unhappy and in such pain that I’ve stayed here so long.”

17 Eli answered her, “Go in peace. And may the God of Israel give you what you have asked of him.”

18 “Think well of me—and pray for me!” she said, and went her way. Then she ate heartily, her face radiant.

19 Up before dawn, they worshiped God and returned home to Ramah. Elkanah slept with Hannah his wife, and God began making the necessary arrangements in response to what she had asked.

Dedicating the Child to God

20 Before the year was out, Hannah had conceived and given birth to a son. She named him Samuel, explaining, “I asked God for him.”

21-22 When Elkanah next took his family on their annual trip to Shiloh to worship God, offering sacrifices and keeping his vow, Hannah didn’t go. She told her husband, “After the child is weaned, I’ll bring him myself and present him before God—and that’s where he’ll stay, for good.”

23-24 Elkanah said to his wife, “Do what you think is best. Stay home until you have weaned him. Yes! Let God complete what he has begun!”

So she did. She stayed home and nursed her son until she had weaned him. Then she took him up to Shiloh, bringing also the makings of a generous sacrificial meal—a prize bull, flour, and wine. The child was so young to be sent off!

25-26 They first butchered the bull, then brought the child to Eli. Hannah said, “Excuse me, sir. Would you believe that I’m the very woman who was standing before you at this very spot, praying to God? I prayed for this child, and God gave me what I asked for. And now I have dedicated him to God. He’s dedicated to God for life.”

Then and there, they worshiped God.