Domnul i Se arată din nou lui Solomon
(2 Cron. 7:11-22)
1După ce Solomon a terminat de zidit Casa Domnului, palatul regelui și tot ceea ce‑și dorise să facă, 2Domnul i S‑a arătat a doua oară, tot așa cum i Se arătase la Ghivon. 3Domnul i‑a zis:
„Ți‑am ascultat rugăciunea și cererea prin care ai căutat bunăvoință înaintea Mea. Am sfințit această Casă pe care ai zidit‑o, punându‑Mi Numele acolo pentru totdeauna. Ochii și inima Mea vor fi acolo în toate zilele.
4Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea, așa cum a umblat tatăl tău, David, în curăție de inimă și în dreptate, împlinind tot ce ți‑am poruncit și păzind hotărârile și judecățile Mele, 5voi întări pe vecie tronul domniei tale peste Israel, așa cum i‑am promis tatălui tău, David, zicând: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.» 6Dar dacă voi sau urmașii voștri vă veți întoarce de la Mine, dacă nu veți păzi poruncile și hotărârile pe care vi le‑am dat, dacă vă veți depărta, dacă veți sluji altor dumnezei și vă veți închina înaintea lor, 7atunci îl voi îndepărta pe Israel din țara pe care i‑am dat‑o și voi lepăda dinaintea Mea Casa pe care am sfințit‑o pentru Numele Meu, iar Israel va ajunge o pildă și o batjocură printre toate popoarele. 8Și oricine va trece pe lângă Casa aceasta care este acum impunătoare, se va îngrozi, va fluiera și va întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei țări și acestei Case?» 9Atunci ei vor răspunde: «Pentru că L‑au părăsit pe Domnul, Dumnezeul lor, Care i‑a scos pe părinții lor din țara Egiptului, și pentru că s‑au alipit de alți dumnezei, s‑au închinat înaintea lor și le‑au slujit, de aceea a adus Domnul peste ei toată această nenorocire.»“
Alte realizări ale lui Solomon
(2 Cron. 8:1-18)
10La sfârșitul celor douăzeci de ani, timp în care Solomon zidise cele două case – Casa Domnului și palatul regelui – 11(Hiram, regele Tyrului, îi dăduse lui Solomon lemne de cedru și de chiparos și aur cât a dorit), regele Solomon i‑a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileei. 12Hiram a ieșit din Tyr să vadă cetățile pe care i le‑a dat Solomon, dar nu i‑au plăcut. 13Atunci a zis: „Ce fel de cetăți mi‑ai dat, frate?“ Și le‑a numit țara Cabul13 Cabul sună asemănător cu expresia ebraică pentru bun‑de‑nimic., nume care le‑a rămas până în ziua aceasta. 14Hiram îi trimisese regelui Solomon o sută douăzeci de talanți14 Aproximativ 3,6 t. de aur.
15Aceasta este relatarea cu privire la oamenii de corvoadă pe care i‑a folosit regele Solomon pentru a zidi Casa Domnului, palatul său, Milo15, 24 Milo înseamnă plin și se referă, probabil, la un sistem de terase artificiale umplute cu stânci și susținute de ziduri., zidul Ierusalimului și cetățile Hațor, Meghido și Ghezer. 16Faraonul Egiptului se suise, capturase Ghezerul și‑i dăduse foc. Îi omorâse pe canaaniții din cetate și i‑o dăduse ca zestre fiicei sale, soția lui Solomon. 17Solomon a rezidit cetățile Ghezer, Bet‑Horonul de Jos, 18Baalat și Tadmor18 Sau: Tamar. în pustie, în interiorul țării, 19precum și toate cetățile-hambare, care erau ale lui Solomon, cetățile pentru care și cetățile pentru cavalerie19 Sau: cai., și tot ceea ce a dorit Solomon să zidească în Ierusalim, în Liban și în toată țara aflată sub stăpânirea sa.
20Iar pe tot poporul care mai rămăsese dintre amoriți, hitiți, periziți, hiviți și iebusiți, – care nu erau dintre fiii lui Israel, – 21adică pe urmașii acestora, care rămăseseră după ei în țară și pe care fiii lui Israel nu‑i putuseră da de tot spre nimicire21 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan., Solomon i‑a folosit la muncă de corvoadă și așa au rămas până în ziua aceasta. 22Dar Solomon nu i‑a folosit pe fiii lui Israel ca robi, căci aceștia erau războinici, slujitori, demnitari, ofițeri și conducători de care și de cavalerie. 23Conducătorii puși să supravegheze lucrarea lui Solomon, – cei ce conduceau poporul, cei ce făceau lucrarea, – erau în număr de cinci sute cincizeci.
24Fiica lui Faraon s‑a suit din Cetatea lui David la palatul pe care Solomon îl zidise pentru ea. Atunci a zidit el Milo.
25De trei ori pe an, Solomon aducea arderi‑de‑tot și jertfe de pace25 Vezi nota de la 3:15. pe altarul pe care‑l zidise pentru Domnul și ardea tămâie înaintea Domnului împreună cu jertfele. Astfel, el a terminat Casa.
26Regele Solomon a construit și niște corăbii la Ețion-Gheber, care se află lângă Elat, în țara Edomului, pe țărmul Mării Roșii26 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor– vezi Iona 2:5, unde același termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roșie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX și Vulgata. În VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar și astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf.. 27Hiram i‑a trimis, cu aceste corăbii, pe slujitorii săi, marinari care cunoșteau marea, împreună cu slujitorii lui Solomon. 28Ei s‑au dus la Ofir și au luat de acolo patru sute douăzeci de talanți28 Aproximativ 12,5 t. de aur, pe care i‑au adus apoi regelui Solomon.
God waarschuwt Salomo
1Nadat Salomo klaar was met de bouw van de tempel, het paleis en alle andere gebouwen die hij altijd al zo graag wilde bouwen, 2-3 verscheen de Here voor de tweede keer aan hem net als eerst in Gibeon. Hij zei: ‘Ik heb uw gebed gehoord. Ik heb deze tempel, die u voor Mij hebt gebouwd, geheiligd en er voor eeuwig mijn naam aan verbonden. Ik zal er doorlopend over waken en Mij erover verheugen. 4Als u net als uw vader David eerlijk en oprecht leeft en mijn wetten en voorschriften altijd gehoorzaamt, 5zal Ik ervoor zorgen dat uw nakomelingen voor altijd koning over Israël zijn. Dat is ook precies wat Ik uw vader David beloofde toen Ik zei: “Van uw zonen zal er altijd één op de troon van Israël zitten.” 6Als u of uw kinderen Mij echter de rug toekeren, afgoden gaan aanbidden en mijn wetten niet gehoorzamen, 7zal Ik Israël uit dit land dat Ik haar heb gegeven, weghalen. En de tempel die Ik voor mijn naam heb geheiligd, zal Ik verwoesten. Dan zal Ik Israël uit dit land verjagen en alles wat haar overkomt, zal spreekwoordelijk worden voor iets dat plotseling komt en rampzalig is. 8Deze tempel die op een eervolle plaats staat, hoog op de heuvel, zal dan een voorwerp van bespotting en belediging worden en ieder die er langs komt, zal verbaasd kijken en vragen: “Waarom heeft de Here zulke dingen gedaan met zijn land en met deze tempel?” 9En het antwoord zal luiden: “De Israëlieten keerden de Here, hun God, die hen uit Egypte bevrijdde, de rug toe. In plaats van Hem te eren, aanbidden zij nu afgoden. Daarom heeft de Here deze ramp over hen laten komen.” ’
10Na de twintig jaar die Salomo nodig had voor de bouw van de tempel en zijn paleis, 11-12 gaf hij twintig steden in het gebied Galilea aan koning Hiram van Tyrus als betaling voor al het cederhout en cipressenhout en het goud dat hij had geleverd voor de bouw van de tempel en het paleis. Hiram kwam vanuit Tyrus de steden bekijken, maar toen bleek dat hij daar helemaal niet zo blij mee was. 13‘Wat voor betaling is dit, mijn broeder?’ vroeg hij. ‘Deze steden zijn onbruikbaar!’ (Daarom worden deze steden nog steeds ‘Kabul’, dat is ‘onbruikbaar’, genoemd.) 14Hirams reactie was niet helemaal onbegrijpelijk, want hij had Salomo zesendertighonderd kilo goud geleverd.
15Salomo had gebruikgemaakt van zijn recht van herendienst om de tempel, zijn paleis, de burcht Millo, de muur van Jeruzalem en de steden Hazor, Megiddo en Gezer te bouwen. 16Gezer was de stad die de farao van Egypte had ingenomen en platgebrand. De Kanaänieten die deze stad bewoonden, had hij uitgeroeid. Later had hij de stad als bruidsschat aan zijn dochter gegeven, zij was een van Salomoʼs vrouwen. 17-18 Nu herbouwde Salomo dus Gezer, tegelijk met Laag-Bet-Horon, Baälath en Tamar, een stad in de woestijn. 19Tevens bouwde hij steden waarin zijn voedselvoorraden, strijdwagens, zijn ruiters en wagenmenners konden verblijven en nog enige andere steden. Deze werden gebouwd in de buurt van Jeruzalem, op de Libanon en overal door het land. 20-21 Salomo haalde zijn arbeidskrachten uit de vreemde volken die hij had overwonnen, de Amorieten, Hethieten, Perizzieten, Chiwwieten en Jebusieten. Het volk Israël was er namelijk niet in geslaagd hen volledig uit te roeien tijdens de inval en verovering van Israël en zij zijn ook tot op de huidige dag nog slaven. 22Salomo wees geen Israëlieten aan voor dit werk, hoewel zij bij hem wel dienst deden als soldaten, ambtenaren, legerofficieren, wagencommandanten en ruiters. 23De werktroepen werden geleid door vijfhonderdvijftig Israëlitische mannen.
24Koning Salomo liet de dochter van de farao van de Stad van David—het oude deel van Jeruzalem—verhuizen naar de nieuwe verblijven die hij voor haar had gebouwd in het paleis. Daarna bouwde hij de burcht Millo.
25Nadat de tempel klaar was, bracht Salomo driemaal per jaar brandoffers en vredeoffers op het door hem gebouwde altaar. Ook brandde hij daar reukwerk.
26Koning Salomo had een scheepswerf in Esjon-Geber, dichtbij Elat aan de Rode Zee, in het land Edom. Daar bouwde hij een echte vloot op. 27-28 Koning Hiram stelde geoefende zeelieden ter beschikking, die Salomoʼs mensen met raad en daad terzijde stonden. Zij voeren op en neer naar Ofir en haalden goud voor koning Salomo. Het totale gewicht daarvan bedroeg twaalfduizend zeshonderd kilo.
