Micaia profețește împotriva lui Ahab
(2 Cron. 18:1-27)
1Timp de trei ani, n‑a mai fost niciun război între Aram și Israel. 2După trei ani, Iehoșafat, regele lui Iuda, a coborât la regele lui Israel. 3Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Știți că Ramotul Ghiladului este al nostru, iar noi nu facem nimic ca să‑l luăm din mâna regelui Aramului!“
4El l‑a întrebat pe Iehoșafat:
– Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului Ghiladului?
Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel:
– Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi.
5Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel:
– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.
6Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat:
– Să merg la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț?
Ei au răspuns:
– Suie‑te! Stăpânul îl va da în mâna regelui.
7Dar Iehoșafat a zis:
– Nu mai este aici niciun alt profet al Domnului, ca să‑l putem întreba?
8Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat:
– Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău: este Micaia, fiul lui Imla.
Iehoșafat a zis:
– Să nu vorbească regele așa.
9Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar9 Termenul ebraic este tradus în alte locuri cu eunuc. Sensul primar al termenului ebraic este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale. și a zis:
– Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla!
10Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. 11Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei mistui!»“ 12Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge! Domnul îl va da în mâna regelui.“
13Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia:
– Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine!
14Micaia i‑a răspuns:
– Viu este Domnul că voi vorbi ceea ce‑mi va spune Domnul.
15Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat:
– Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm?
El i‑a răspuns:
– Suie‑te și învinge! Domnul îl va da în mâna regelui.
16Regele i‑a zis:
– De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?
17Atunci el a zis:
– Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca niște oi care n‑au păstor, iar Domnul a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“
18Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat:
– Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău?
19Micaia a zis:
– Ascultă deci Cuvântul Domnului! L‑am văzut pe Domnul șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui. 20Și Domnul a întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel. 21Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înaintea Domnului și I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebat Domnul. 22„Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ Și Domnul i‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“ 23Și acum, iată, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
24Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis:
– Pe unde a ieșit Duhul Domnului24 Sau: duhul de la Domnul de la mine ca să‑ți vorbească?
25Micaia a răspuns:
– Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi!
26După aceea, regele lui Israel a zis:
– Ia‑l pe Micaia, du‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, 27și spune‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“
28Dar Micaia a zis:
– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine.
Apoi a zis:
– Să auziți, toate popoarele!
Moartea lui Ahab
(2 Regi 18:28-34)
29Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑au suit la Ramotul Ghiladului. 30Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă‑te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s‑a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.
31Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“ 32Când căpeteniile carelor l‑au văzut pe Iehoșafat, și‑au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“ Și s‑au întors spre el ca să‑l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor. 33Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s‑au întors de la el. 34După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l‑a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i‑a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce‑ți mâna și scoate‑mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 35Lupta s‑a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i‑a curs în interiorul carului. 36Când a apus soarele, s‑a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“
37Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l‑au înmormântat. 38Când au spălat carul într‑un iaz din Samaria, câinii i‑au lins sângele, iar prostituatele s‑au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care‑l spusese Domnul. 39Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l‑a construit și toate cetățile pe care le‑a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 40Ahab a adormit alături de părinții săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.
Domnia lui Iehoșafat peste Iuda
(2 Cron. 20:31–21:1)
41Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel. 42Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi. 43El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, și nu s‑a abătut de la ele, făcând ce este drept în ochii Domnului. Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, poporul încă aducând jertfe și tămâie pe înălțimi. 44De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel.
45Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat‑o și războaiele pe care le‑a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 46El i‑a nimicit pe bărbații care se prostituau46 Bărbați care practicau prostituția în temple. și care rămăseseră în țară din zilele lui Asa, tatăl său. 47În Edom nu era rege. În locul regelui era un guvernator. 48Iehoșafat a făcut niște corăbii de Tarșiș48 Sau: corăbii de negoț; Tarșiș era probabil cea mai îndepărtată colonie feniciană în acea vreme, situată în Spania ori Sardinia. De aceea, o „corabie de Tarșiș“ era una solidă, în stare să transporte marfă la distanțe mari., care să meargă la Ofir după aur, dar n‑au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber. 49Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i‑a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoșafat nu a vrut.
50Iehoșafat a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în cetatea tatălui său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
Domnia lui Ahazia peste Israel
51Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel. 52El a făcut ce este rău în ochii Domnului și a umblat pe calea tatălui său, pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască. 53El i‑a slujit lui Baal53 Vezi nota de la 16:31., i s‑a închinat și l‑a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său.
Gipahimangnoan ni Micqueas si Ahab
(2 Cro. 18:2-27)
1Walay gira nga nahitabo tali sa Aram22:1 Aram: o, Syria. ug Israel sulod sa tulo ka tuig. 2Sa ikatulo ka tuig nakigkita si Jehoshafat nga hari sa Juda kang Ahab nga hari sa Israel. 3Miingon si Ahab22:3 Ahab: sa Hebreo, hari sa Israel. Mao usab sa bersikulo 4-6, 8, 9, 18, 30. sa iyang mga opisyal, “Nahibalo kamo nga kita ang tag-iya sa Ramot Gilead. Apan nganong wala man kita maghimo ug paagi nga mabawi ta kini gikan sa hari sa Aram?” 4Busa gipangutana ni Ahab si Jehoshafat, “Mouban ka ba kanako sa pagpakiggira sa Ramot Gilead?” Mitubag si Jehoshafat kang Ahab, “Andam akong mouban kanimo, ug andam ako nga ipagamit kanimo ang akong mga sundalo ug mga kabayo. 5Apan mangutana una kita sa Ginoo kon unsay iyang ikasulti.”
6Busa gipatawag ni Ahab ang mga propeta—mga 400 silang tanan, ug gipangutana, “Molakaw ba ako sa pagpakiggira sa Ramot Gilead o dili?” Mitubag sila, “Lakaw, kay hatagan ka sa Ginoo ug kadaogan!” 7Apan nangutana si Jehoshafat, “Wala na bay lain dinhi nga propeta sa Ginoo nga atong mapangutan-an?” 8Mitubag si Ahab kang Jehoshafat, “Aduna pay usa nga mahimo natong mapangutan-an—si Miqueas nga anak ni Imla. Apan nasuko ako kaniya kay wala gayod siyay maayong gitagna bahin kanako kondili pulos lang daotan.” Mitubag si Jehoshafat, “Ayaw pagsulti ug ingon niana.” 9Busa gipatawag ni Ahab ang usa ka opisyal ug giingnan, “Dad-a dayon ninyo dinhi si Micqueas nga anak ni Imla.”
10Niadtong higayona, si Ahab nga hari sa Israel ug si Jehoshafat nga hari sa Juda, nga nagbisti sa ilang harianon nga mga bisti, nanglingkod sa ilang tagsa-tagsa ka trono didto sa giokanan dapit sa pultahan sa Samaria. Ug diha sa ilang atubangan mihatag ang mga propeta sa ilang mga panagna. 11Unya si Zedekia nga anak ni Kenaana naghimog sungay-sungay nga puthaw. Miingon siya, “Mao kini ang giingon sa Ginoo: ‘Pinaagi niini nga sungay, laglagon mo ang mga Aramehanon hangtod nga mahurot sila.’ ” 12Mao usab ang giingon sa tanang mga propeta. Miingon sila, “Sulonga ang Ramot Gilead, Haring Ahab, ug modaog ka, kay itugyan kini sa Ginoo kanimo.”
13Sa laing bahin, ang gisugo sa pagkuha kang Micqueas miingon kaniya, “Ang tanang propeta managsama nga miingon nga magmadaogon ang hari, busa kinahanglan nga mao usab kana ang imong isulti.” 14Apan miingon si Micqueas, “Ipanumpa ko sa buhi nga Ginoo nga isulti ko lang ang ipasulti niya kanako.”
15Pag-abot ni Micqueas ngadto kang Haring Ahab nangutana kini kaniya, “Micqueas, sulongon ba namo ang Ramot Gilead o dili?” Mitubag si Micqueas, “Sulonga ninyo ug magmalampuson kamo, kay itugyan kini sa Ginoo kaninyo.” 16Apan miingon ang hari kang Micqueas, “Kapila ko ba ikaw papanumpaa nga ang tinuod lang gayod ang imong isulti kanako sa ngalan sa Ginoo?” 17Busa miingon si Micqueas, “Nakita ko sa panan-awon nga nagkatag ang mga Israelinhon sa mga bukid sama sa mga karnero nga walay magbalantay, ug miingon ang Ginoo, ‘Wala nay agalon kining mga tawhana. Papaulia sila nga malinawon.’ ” 18Miingon si Ahab kang Jehoshafat, “Dili ba giingnan ko na man ikaw? Wala gayod siyay maayong gitagna alang kanako kondili pulos lang daotan!”
19Mipadayon pag-ingon si Micqueas, “Pamatia ang mensahe sa Ginoo! Nakita ko ang Ginoo nga naglingkod sa iyang trono, ug ang tanang mga langitnong binuhat nagtindog dapit sa iyang wala ug sa iyang tuo. 20Unya miingon ang Ginoo, ‘Kinsay mohaylo kang Ahab sa Israel nga mosulong sa Ramot Gilead aron mamatay siya didto?’ Lain-lain ang tubag sa langitnong mga binuhat. 21Unya may espiritu nga mitindog atubangan sa Ginoo ug miingon, ‘Ako ang mohaylo kaniya.’ 22Nangutana ang Ginoo, ‘Sa unsa nga paagi?’ Mitubag siya, ‘Moadto ako ug pasultihon kog bakak ang mga propeta ni Ahab.’ Miingon ang Ginoo, ‘Lakaw ug buhata kana. Magmalampuson ka sa paghaylo kaniya.’ ”
23Unya miingon si Micqueas, “Mao kadto ang nahitabo. Gipadad-an sa Ginoo kining imong mga propeta ug espiritu nga mipasulti kanila ug bakak. Pagbuot sa Ginoo nga malaglag ka.” 24Unya miduol si Zedekia nga anak ni Kenaana kang Micqueas ug gisagpa niya kini. Miingon si Zedekia, “Diin moagi ang Espiritu sa Ginoo sa dihang mibiya siya kanako aron makigsulti kanimo?” 25Mitubag si Micqueas, “Mahibaloan mo kini sa adlaw nga mapildi kamo sa pakiggira ug mosulod ka sa kinasuokan nga kuwarto aron pagtago.”
26Mimando dayon si Ahab, “Dakpa ninyo si Micqueas ug dad-a balik kang Amon nga pangulo sa lungsod ug kang Joas nga akong anak. 27Ingna ninyo sila nga nagmando ako nga prisohon kining tawhana ug hatagan lang ug pan ug tubig hangtod nga makabalik ako nga wala maunsa gikan sa gira.”
28Miingon si Micqueas, “Kon makabalik ka pa nga wala maunsa, nan, ang Ginoo wala magsulti pinaagi kanako.” Unya miingon si Micqueas sa tanang mga tawo didto, “Timan-i ninyo ang akong gisulti!”
Namatay si Ahab
(2 Cro. 18:28-34)
29Busa misulong sa Ramot Gilead si Ahab nga hari sa Israel ug si Jehoshafat nga hari sa Juda. 30Miingon si Ahab kang Jehoshafat, “Sa panahon sa gira, magpakaaron-ingnon ako nga dili hari, apan ikaw, magsul-ob ka sa imong harianong bisti.” Busa nagpakaaron-ingnon si Ahab, ug miadto sila sa gira.
31Unya, nagmando ang hari sa Aram sa 32 ka mga komander sa iyang mga tigkarwahe, “Ayaw kamo pagpakiggira ni bisan kinsa, gawas lang sa hari sa Israel.” 32Pagkakita sa mga komander sa mga tigkarwahe kang Jehoshafat, abi nilag siya ang hari sa Israel, busa midasdas sila kaniya. Apan pagsinggit ni Jehoshafat, 33nakita nila nga dili diay siya ang hari sa Israel, busa miundang sila sa paggukod kaniya.
34Apan may usa ka Aramehanon nga nanaghap nga namana ug naigo niya si Ahab sa bahin sa iyang lawas diin mag-abot ang mga panagang sa lawas nga iyang gisul-ob. Miingon si Ahab sa nagdala sa iyang karwahe, “Ipahilayo ako sa away kay nasamdan ako!” 35Ug misamot kainit ang gira niadtong adlawa, ug unya ang hari sa Israel nagsandig na lang sa iyang karwahe nga nagaatubang sa mga Aramehanon. Pagkagabii namatay siya, ug mibanaw ang iyang dugo ilalom sa karwahe. 36Sa pagsalop sa adlaw, may singgit nga nabati sa mga sundalo sa Israel, “Pamauli na kamo sa inyong tagsa-tagsa ka mga dapit!”
37Ug tuod man namatay ang hari sa Israel ug gidala ang iyang patayng lawas sa Samaria, ug didto gilubong. 38Gihugasan nila ang karwahe sa kaligoanan sa Samaria, diin gakaligo ang mga babayeng nagabaligya sa ilang dungog, ug gitilapan sa mga iro ang iyang dugo. Nahitabo kini sumala sa giingon sa Ginoo.
39Ang uban pang sugilanon mahitungod sa paghari ni Ahab, ug ang tanan nga iyang gihimo, apil ang pagpatukod niya sa palasyo nga bangkil sa elepante ug sa mga lungsod, nahisulat sa libro sa mga sugilanon bahin sa mga hari sa Israel. 40Sa dihang namatay si Ahab, si Ahazia nga iyang anak mao ang mipuli kaniya ingon nga hari.
Ang Paghari ni Jehoshafat sa Juda
(2 Cro. 20:31–21:1)
41Nahimong hari sa Juda si Jehoshafat nga anak ni Asa sa ikaupat nga tuig sa paghari ni Ahab sa Israel. 42Nagaedad si Jehoshafat ug 35 ka tuig sa dihang nahimo siyang hari. Sa Jerusalem siya nagpuyo, ug naghari siya sulod sa 25 ka tuig. Ang iyang inahan mao si Azuba nga anak ni Shilhi. 43Gisunod ni Jehoshafat ang pagkinabuhi sa iyang amahan nga si Asa. Gihimo niya ang matarong atubangan sa Ginoo. Apan wala niya panguhaa ang mga simbahanan diha sa habog nga mga dapit, busa ang mga tawo padayong naghalad ug nagsunog ug insenso didto. 44May maayo usab nga relasyon si Jehoshafat sa hari sa Israel.
45Ang uban pang sugilanon mahitungod sa paghari ni Jehoshafat, ang iyang bantogang mga binuhatan, apil ang iyang mga pagpakiggira, nahisulat sa libro sa mga sugilanon bahin sa mga hari sa Juda. 46Gipang-abog niya gikan sa Juda ang mga lalaki ug mga babaye nga nagabaligya sa ilang dungog sa mga simbahanan diha sa habog nga dapit, nga wala mapapahawa sa panahon sa iyang amahan nga si Asa. 47Niadtong panahona walay hari sa Edom; gidumalahan lang kini sa usa ka pangulo nga gipili ni Jehoshafat.
48Nagpahimo si Jehoshafat ug mga barko nga pangnegosyo22:48 mga barko nga pangnegosyo: sa Hebreo, mga barko sa Tarshish. nga mobiyahe sa Ofir aron magkuha ug bulawan. Apan wala kini nakabiyahe kay nangaguba kini sa Ezion Geber. 49Niadtong panahona, miingon si Ahazia nga anak ni Ahab kang Jehoshafat, “Paubana ang akong mga tawo sa imong mga tawo sa paglawig.” Apan wala mosugot si Jehoshafat.
50Sa dihang namatay si Jehoshafat, gilubong siya sa gilubngan sa iyang mga katigulangan sa Lungsod ni David. Ug si Jehoram nga iyang anak mao ang mipuli kaniya ingon nga hari.
Ang Paghari ni Ahazia sa Israel
51Nahimong hari sa Israel si Ahazia nga anak ni Ahab sa ika-17 nga tuig sa paghari ni Jehoshafat sa Juda. Sa Samaria siya nagpuyo, ug naghari siya sulod sa duha ka tuig. 52Daotan ang iyang gihimo atubangan sa Ginoo, tungod kay gisunod niya ang iyang amahan ug inahan, ug si Jeroboam nga anak ni Nebat, nga mao ang nahimong hinungdan sa pagpakasala sa mga taga-Israel. 53Nagsimba siya ug nagaalagad kang Baal, busa gipalagot niya ang Ginoo, ang Dios sa Israel, sama sa gihimo sa iyang amahan.
