Nouă Traducere În Limba Română

1 Regi 20

Confruntarea dintre Israel şi Aram: prima biruinţă a lui Ahab

1Ben-Hadad, regele Aramului[a], şi-a strâns întreaga oştire. Însoţit de treizeci şi doi de regi, cu cai şi care, s-a dus, a înconjurat Samaria şi a început lupta împotriva ei. A trimis soli în cetate, la Ahab, regele lui Israel, ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Argintul şi aurul tău sunt ale mele, soţiile şi cei mai buni dintre fiii tăi sunt ai mei!»“ Regele lui Israel a răspuns: „O, rege, stăpânul meu, eu şi tot ceea ce am suntem ai tăi, precum ai spus!“ Solii s-au întors a doua oară şi i-au spus: „Aşa vorbeşte Ben-Hadad: «Trimisesem la tine ca să-mi dai argintul, aurul, soţiile şi fiii tăi. Aşadar, mâine pe la această oră, ţi-i voi trimite pe slujitorii mei, care vor scotoci prin palatul tău şi prin casele slujitorilor tăi, vor pune mâna pe tot ce ai de valoare şi vor lua cu ei.»“

Regele lui Israel i-a chemat pe toţi cei din sfatul bătrânilor[b] ţării şi le-a zis:

– Vedeţi cum acest om urmăreşte să ne facă rău, căci a trimis după soţiile, fiii, argintul şi aurul meu şi nu l-am refuzat!

– Nu-l asculta şi nu cădea la învoială, au răspuns toţi cei din sfatul bătrânilor şi tot poporul.

Atunci Ahab le-a zis solilor lui Ben-Hadad: „Spuneţi-i stăpânului meu, regele: «Voi face tot ceea ce i-ai cerut slujitorului tău prima dată, dar acest lucru nu-l pot face!»“ Solii au plecat şi i-au dat regelui Ben-Hadad răspunsul lui Ahab. 10 Ben-Hadad i-a trimis un alt mesaj lui Ahab şi i-a zis: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea[c] dacă va rămâne în Samaria praf cât încape în mâna tuturor celor care mă urmează!“ 11 Regele lui Israel a răspuns: „Spuneţi-i: «Cine încinge armele să nu se laude ca cel care le pune jos!»“[d] 12 Ben-Hadad a primit acest mesaj în timp ce stătea la băut împreună cu regii, în tabără[e], şi le-a ordonat slujitorilor săi: „Pregătiţi-vă de atac!“ Şi ei s-au pregătit de atac împotriva cetăţii.

13 Între timp, un profet s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: „Vezi toată această mulţime mare? Astăzi o voi da în mâinile tale şi vei şti că Eu sunt Domnul!“

14 – Prin cine? a întrebat Ahab.

El a răspuns:

– Aşa vorbeşte Domnul: „Prin slujitorii conducătorilor de provincii!“

– Şi cine va începe lupta? a întrebat Ahab.

– Tu, i-a răspuns profetul.

15 Ahab i-a numărat pe slujitorii conducătorilor de provincii. Aceştia erau două sute treizeci şi doi. Apoi a numărat tot poporul, pe toţi israeliţii. Aceştia erau şapte mii. 16 Ei au pornit pe la amiază, în timp ce Ben-Hadad se îmbăta în tabără împreună cu cei treizeci şi doi de regi care-l ajutau. 17 Mai întâi au pornit slujitorii conducătorilor de provincii. Ben-Hadad a trimis nişte cercetaşi în recunoaştere, care l-au înştiinţat:

– Au ieşit nişte bărbaţi din Samaria!

18 – Dacă au ieşit pentru pace, le-a zis Ben-Hadad, prindeţi-i vii, iar dacă au ieşit pentru război, prindeţi-i tot vii!

19 Slujitorii conducătorilor de provincii au ieşit din cetate împreună cu oştirea care-i urma 20 şi fiecare l-a lovit pe omul dinaintea lui. Arameii au luat-o la fugă, iar israeliţii i-au urmărit. Însă Ben-Hadad a scăpat pe un cal împreună cu nişte călăreţi. 21 Regele lui Israel a înaintat şi a atacat caii şi carele, provocându-le arameilor o mare înfrângere.

Confruntarea dintre Israel şi Aram: a doua biruinţă a lui Ahab

22 Apoi, profetul s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Du-te şi întăreşte-te! Cercetează şi vezi ce trebuie să faci, pentru că regele Aramului te va ataca din nou primăvara viitoare!“

23 Slujitorii regelui Aramului i-au spus acestuia: „Dumnezeul lor este un Dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar dacă ne vom lupta cu ei în câmpie, cu siguranţă vom fi mai tari decât ei. 24 Fă acest lucru: îndepărtează-i pe regi de la posturile lor şi înlocuieşte-i cu căpetenii. 25 Pregăteşte-ţi, de asemenea, o oştire la fel de numeroasă ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care şi să ne luptăm cu ei în câmpie. Atunci cu siguranţă vom fi mai tari decât ei!“ El i-a ascultat şi a făcut întocmai.

26 Primăvara următoare, Ben-Hadad i-a strâns pe aramei şi s-a suit la Afek, ca să lupte împotriva lui Israel. 27 După ce au fost strânşi şi li s-au dat provizii, israeliţii au mărşăluit ca să-i întâmpine şi şi-au aşezat tabăra în faţa lor ca două turme mici de capre, pe când arameii umpleau ţara. 28 Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat de regele lui Israel şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pentru că arameii au spus că Domnul este un Dumnezeu al munţilor, nu şi un Dumnezeu al văilor, voi da această oştire numeroasă în mâinile tale şi veţi şti că Eu sunt Domnul!»“ 29 Timp de şapte zile au rămas în taberele lor unii în faţa altora, iar în ziua a şaptea au început lupta. Israeliţii au omorât o sută de mii de pedestraşi aramei într-o zi. 30 Ceilalţi au fugit în cetatea Afek, unde zidul s-a prăbuşit peste douăzeci şi şapte de mii dintre ei. Ben-Hadad a fugit în cetate şi s-a ascuns într-o odaie interioară. 31 Slujitorii săi i-au zis: „Am auzit că regii Casei lui Israel sunt îndurători. Dă-ne voie să ne punem saci pe coapse, să ne legăm cu funii la cap şi să mergem la regele lui Israel! Poate că îţi va cruţa viaţa.“ 32 Ei şi-au înfăşurat saci pe coapse şi s-au legat cu funii la cap, după care s-au dus la regele lui Israel şi i-au zis:

– Slujitorul tău Ben-Hadad te roagă: „Cruţă-mi viaţa!“

– Mai este încă în viaţă? a întrebat Ahab. Atunci este fratele meu!

33 Aceşti oameni au luat aceste cuvinte ca un semn bun şi s-au grăbit să răspundă spunând:

– Da, fratele tău Ben-Hadad!

– Duceţi-vă şi aduceţi-l la mine, le-a zis Ahab.

Ben-Hadad a venit la el, iar Ahab l-a suit în carul lui. 34 Apoi Ben-Hadad i-a spus:

– Îţi voi înapoia cetăţile pe care tatăl meu le-a luat de la tatăl tău şi vei putea să-ţi faci pieţe în Damasc, aşa cum a făcut tatăl meu în Samaria.

– Eu îţi voi da drumul, încheind un legământ cu tine, i-a spus Ahab.

Astfel, după ce a încheiat un legământ cu el, Ahab i-a dat drumul.

35 Unul din fiii profeţilor[f] i-a spus confratelui său prin Cuvântul Domnului: „Loveşte-mă!“ Dar acesta nu a vrut să-l lovească. 36 „Pentru că n-ai ascultat de Cuvântul Domnului, i-a zis profetul, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu.“ Şi după ce a plecat de la el, a întâlnit un leu care l-a omorât. 37 Profetul a găsit un alt om şi i-a spus: „Loveşte-mă!“ Acel om l-a lovit şi l-a rănit. 38 Apoi profetul s-a dus şi l-a aşteptat pe rege, pe marginea drumului. El s-a deghizat acoperindu-şi ochii cu un bandaj. 39 Când regele a trecut pe acolo, el a strigat şi i-a spus regelui:

– În timp ce slujitorul tău era în toiul bătăliei, un bărbat a venit şi mi-a adus un captiv, spunându-mi: „Păzeşte-l pe acest om. Dacă va scăpa, vei răspunde cu viaţa pentru el sau vei plăti un talant[g] de argint!“ 40 Dar pe când slujitorul tău făcea câte ceva încoace şi încolo, el a dispărut.

– Aceasta îţi este osânda, i-a răspuns regele lui Israel. Tu însuţi ai rostit-o.

41 Îndată profetul şi-a dat jos bandajul de pe ochi, iar regele lui Israel l-a recunoscut că era dintre profeţi.

42 – Aşa vorbeşte Domnul, i-a spus el regelui: „Pentru că i-ai dat drumul omului pe care-l sortisem nimicirii[h], vei răspunde cu viaţa ta pentru viaţa lui şi cu poporul tău pentru poporul lui.“

43 Regele lui Israel s-a dus şi a intrat supărat şi mâniat în palatul său din Samaria.

Notas al pie

  1. 1 Regi 20:1 Siria
  2. 1 Regi 20:7 Vezi nota de la 8:1
  3. 1 Regi 20:10 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Aşa să-mi facă zeii şi chiar mai mult)
  4. 1 Regi 20:11 Proverbul echivalent românesc ar fi: Să nu vinzi pielea ursului din pădure
  5. 1 Regi 20:12 Sau: în Sucot
  6. 1 Regi 20:35 Prin fiu se înţelege calitatea de membru al grupului profeţilor, grup care avea probabil şi anumiţi mentori, cum au fost Samuel, Ilie, Elisei
  7. 1 Regi 20:39 Aproximativ 30 kg
  8. 1 Regi 20:42 Vezi nota de la 9:21

The Message

1 Kings 20

11-3 At about this same time Ben-Hadad king of Aram mustered his troops. He recruited in addition thirty-two local sheiks, all outfitted with horses and chariots. He set out in force and surrounded Samaria, ready to make war. He sent an envoy into the city to set his terms before Ahab king of Israel: “Ben-Hadad lays claim to your silver and gold, and to the pick of your wives and sons.”

The king of Israel accepted the terms: “As you say, distinguished lord; I and everything I have is yours.”

5-6 But then the envoy returned a second time, saying, “On second thought, I want it all—your silver and gold and all your wives and sons. Hand them over—the whole works. I’ll give you twenty-four hours; then my servants will arrive to search your palace and the houses of your officials and loot them; anything that strikes their fancy, they’ll take.”

The king of Israel called a meeting of all his tribal elders. He said, “Look at this—outrageous! He’s just looking for trouble. He means to clean me out, demanding all my women and children. And after I already agreed to pay him off handsomely!”

The elders, backed by the people, said, “Don’t cave in to him. Don’t give an inch.”

So he sent an envoy to Ben-Hadad, “Tell my distinguished lord, ‘I agreed to the terms you delivered the first time, but this I can’t do—this I won’t do!’”

The envoy went back and delivered the answer.

10 Ben-Hadad shot back his response: “May the gods do their worst to me, and then worse again, if there’ll be anything left of Samaria but rubble.”

11 The king of Israel countered, “Think about it—it’s easier to start a fight than end one.”

12 It happened that when Ben-Hadad heard this retort he was into some heavy drinking, boozing it up with the sheiks in their field shelters. Drunkenly, he ordered his henchmen, “Go after them!” And they attacked the city.

13 Just then a lone prophet approached Ahab king of Israel and said, “God’s word: Have you taken a good look at this mob? Well, look again—I’m turning it over to you this very day. And you’ll know, beyond the shadow of a doubt, that I am God.”

14 Ahab said, “Really? And who is going to make this happen?”

God said, “The young commandos of the regional chiefs.”

“And who,” said Ahab, “will strike the first blow?”

God said, “You.”

15 Ahab looked over the commandos of the regional chiefs; he counted 232. Then he assessed the available troops—7,000.

16-17 At noon they set out after Ben-Hadad who, with his allies, the thirty-two sheiks, was busy at serious drinking in the field shelters. The commandos of the regional chiefs made up the vanguard.

A report was brought to Ben-Hadad: “Men are on their way from Samaria.”

18 He said, “If they’ve come in peace, take them alive as hostages; if they’ve come to fight, the same—take them alive as hostages.”

19-20 The commandos poured out of the city with the full army behind them. They hit hard in hand-to-hand combat. The Arameans scattered from the field, with Israel hard on their heels. But Ben-Hadad king of Aram got away on horseback, along with his cavalry.

21 The king of Israel cut down both horses and chariots—an enormous defeat for Aram.

22 Sometime later the prophet came to the king of Israel and said, “On the alert now—build up your army, assess your capabilities, and see what has to be done. Before the year is out, the king of Aram will be back in force.”

23-25 Meanwhile the advisors to the king of Aram said, “Their god is a god of the mountains—we don’t stand a chance against them there. So let’s engage them on the plain where we’ll have the advantage. Here’s the strategy: Remove each sheik from his place of leadership and replace him with a seasoned officer. Then recruit a fighting force equivalent in size to the army that deserted earlier—horse for horse, chariot for chariot. And we’ll fight them on the plain—we’re sure to prove stronger than they are.”

It sounded good to the king; he did what they advised.

26-27 As the new year approached, Ben-Hadad rallied Aram and they went up to Aphek to make war on Israel. The Israelite army prepared to fight and took the field to meet Aram. They moved into battle formation before Aram in two camps, like two flocks of goats. The plain was seething with Arameans.

28 Just then a holy man approached the king of Israel saying, “This is God’s word: Because Aram said, ‘God is a god of the mountains and not a god of the valleys,’ I’ll hand over this huge mob of an army to you. Then you’ll know that I am God.”

29-30 The two armies were poised in a standoff for seven days. On the seventh day fighting broke out. The Israelites killed 100,000 of the Aramean infantry in one day. The rest of the army ran for their lives back to the city, Aphek, only to have the city wall fall on 27,000 of the survivors.

30-31 Ben-Hadad escaped into the city and hid in a closet. Then his advisors told him, “Look, we’ve heard that the kings of Israel play by the rules; let’s dress in old gunnysacks, carry a white flag of truce, and present ourselves to the king of Israel on the chance that he’ll let you live.”

32 So that’s what they did. They dressed in old gunnysacks and carried a white flag, and came to the king of Israel saying, “Your servant Ben-Hadad said, ‘Please let me live.’”

Ahab said, “You mean to tell me that he’s still alive? If he’s alive, he’s my brother.”

33 The men took this as a good sign and concluded that everything was going to be all right: “Ben-Hadad is most certainly your brother!”

The king said, “Go and get him.” They went and brought him back by chariot.

34 Ahab said, “I am prepared to return the cities that my father took from your father. And you can set up your headquarters in Damascus just as my father did in Samaria; I’ll send you home under safe conduct.” Then he made a covenant with him and sent him off.

35 A man who was one of the prophets said to a bystander, “Hit me; wound me. Do it for God’s sake—it’s his command. Hit me; wound me.” But the man wouldn’t do it.

36 So he told him, “Because you wouldn’t obey God’s orders, as soon as you leave me a lion will attack you.” No sooner had the man left his side than a lion met him and attacked.

37 He then found another man and said, “Hit me; wound me.” That man did it—hit him hard in the face, drawing blood.

38-40 Then the prophet went and took a position along the road, with a bandage over his eyes, waiting for the king. It wasn’t long before the king happened by. The man cried out to the king, “Your servant was in the thick of the battle when a man showed up and turned over a prisoner to me, saying, ‘Guard this man with your life; if he turns up missing you’ll pay dearly.’ But I got busy doing one thing after another and the next time I looked he was gone.”

The king of Israel said, “You’ve just pronounced your own verdict.”

41 At that, the man ripped the bandage off his eyes and the king recognized who he was—one of the prophets!

42 The man said to the king, “God’s word: Because you let a man go who was under sentence by God, it’s now your life for his, your people for his.”

43 The king of Israel went home in a sulk. He arrived in Samaria in a very bad mood.