Testamentul politic al lui David
1Când se apropia vremea să moară, David i‑a poruncit fiului său, Solomon, zicând: 2„Eu mă duc pe calea întregului pământ. Întărește‑te și fii bărbat! 3Păzește îndatoririle Domnului, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și mărturiile Lui, după cum este scris în Legea lui Moise, ca să prosperi în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge 4și pentru ca Domnul să‑Și țină promisiunea pe care mi‑a făcut‑o, zicând: «Dacă fiii tăi vor veghea asupra căii lor, umblând cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș la tronul lui Israel.»
5Tu știi ceea ce mi‑a făcut Ioab, fiul Țeruiei, ce le‑a făcut celor doi conducători ai oștirilor lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, și lui Amasa, fiul lui Ieter. I‑a ucis și a vărsat sânge de război în timp de pace. A pus astfel sângele de război pe teaca de la brâu și pe sandalele lui din picioare. 6Fă‑i după înțelepciunea ta, dar nu‑i coborî în pace perii albi în Locuința Morților6, 9 Ebr.: Șeol..
7Arată‑le însă bunătate fiilor lui Barzilai ghiladitul. Ei să fie printre cei care mănâncă la masa ta, căci mi‑au fost alături atunci când fugeam de fratele tău Absalom.
8Iată, îl ai cu tine pe Șimei, fiul lui Ghera, beniamitul din Bahurim. El a rostit blesteme aspre împotriva mea în ziua în care mergeam la Mahanayim, dar, când a coborât în întâmpinarea mea la Iordan, i‑am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia.» 9Tu însă să nu‑l lași nepedepsit, căci ești un om înțelept și vei ști ce să‑i faci. Cu sânge să‑i cobori perii albi în Locuința Morților!“
10Apoi David a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în Cetatea lui David. 11El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit șapte ani, iar la Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani. 12Astfel, Solomon i‑a urmat la tron tatălui său, David, și domnia lui s‑a întărit foarte mult.
Consolidarea autorității politice a lui Solomon
(1 Cron. 29:26-28)
13Adonia, fiul Haghitei, a venit la Batșeba, mama lui Solomon.
Ea l‑a întrebat:
– Vii cu pace?
El a răspuns:
– Cu pace.
14Apoi el a zis:
– Am ceva să‑ți spun.
Ea a zis:
– Vorbește.
15El a zis:
– Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul își îndreptase fața spre mine ca să fiu rege. Dar domnia i‑a revenit fratelui meu, căci a primit‑o de la Domnul. 16Acum, doresc să‑ți cer o favoare. Să nu‑mi întorci fața!
Ea i‑a zis:
– Vorbește.
17El a zis:
– Spune‑i, te rog, regelui Solomon să mi‑o dea de soție pe Abișag șunamita, fiindcă el nu te va refuza.
18Batșeba a răspuns:
– Bine, îi voi vorbi regelui pentru tine.
19Batșeba s‑a dus la regele Solomon ca să vorbească pentru Adonia. Regele s‑a ridicat s‑o întâmpine, s‑a plecat înaintea ei și apoi s‑a așezat pe tron. El a poruncit să se aducă un tron pentru mama lui, iar ea s‑a așezat la dreapta lui.
20Apoi ea a zis:
– Doresc să‑ți cer o mică favoare. Să nu‑mi întorci fața!
Regele i‑a răspuns:
– Cere, mamă, căci nu‑ți voi întoarce fața.
21Ea a zis:
– Abișag șunamita să‑i fie dată de soție fratelui tău Adonia.
22Regele Solomon a răspuns și i‑a zis mamei sale:
– De ce o ceri doar pe Abișag șunamita pentru Adonia? Cere și domnia pentru el22 Posesiunea asupra haremului regal era văzută ca o pretenție la tron (vezi 2 Sam. 3:7; 12:8; 16:21)., căci este fratele meu mai mare. Cere‑o pentru el, pentru preotul Abiatar și pentru Ioab, fiul Țeruiei!
23Atunci regele Solomon a jurat pe Domnul, zicând: „Dumnezeu să Se poarte cu mine cu toată asprimea23 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă Dumnezeu și chiar mai mult)., dacă cuvintele acestea nu‑l vor costa viața pe Adonia. 24Viu este Domnul Care m‑a întărit și m‑a așezat pe tronul tatălui meu, David, și Care mi‑a făcut o Casă după cum a promis, că Adonia va muri astăzi!“ 25Regele Solomon l‑a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, ca să‑l omoare. Și astfel Adonia a murit.
26După aceea, regele i‑a zis preotului Abiatar: „Du‑te la proprietățile tale de la Anatot, căci meriți să mori, dar nu te voi omorî astăzi, deoarece ai purtat Chivotul Domnului, Stăpânul, înaintea tatălui meu, David, și ai luat parte la tot ce a suferit tatăl meu.“ 27Astfel, Solomon l‑a alungat pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, împlinind cuvântul pe care Domnul îl rostise la Șilo despre Casa lui Eli.
28Când a primit vestea, Ioab, care trecuse de partea lui Adonia, deși nu trecuse de partea lui Absalom, a fugit la Cortul Domnului și s‑a prins de coarnele altarului. 29Regele Solomon a fost înștiințat că Ioab a fugit la Cortul Domnului și că, iată, era lângă altar. Atunci Solomon l‑a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicându‑i: „Du‑te și năpustește‑te asupra lui!“
30Benaia a ajuns la Cortul Domnului și i‑a zis lui Ioab:
– Așa vorbește regele: „Ieși afară!“
Dar el a răspuns:
– Nu! Vreau să mor aici.
Benaia s‑a întors la rege cu acest mesaj, zicând:
– Așa a vorbit Ioab și așa mi‑a răspuns.
31Regele i‑a zis:
– Fă așa cum a zis. Năpustește‑te asupra lui și apoi îngroapă‑l. Să îndepărtezi astfel de peste mine și de peste familia tatălui meu sângele pe care l‑a vărsat Ioab fără motiv. 32Domnul îl va pedepsi pentru sângele vărsat, pentru că i‑a lovit pe cei doi bărbați care erau mai drepți și mai buni decât el și i‑a ucis cu sabia pe Abner, fiul lui Ner, conducătorul oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, conducătorul oștirii lui Iuda, fără ca tatăl meu, David, să știe acest lucru. 33Sângele lor să se întoarcă asupra capului lui Ioab și asupra capului seminței lui pentru totdeauna, dar asupra lui David, a seminței33 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. lui, a Casei lui și a tronului său să fie pace de la Domnul pe vecie.
34Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, s‑a suit, s‑a năpustit asupra lui Ioab și l‑a omorât. Acesta a fost îngropat apoi în proprietatea34 Sau: în mormântul său. lui din pustie. 35Regele l‑a numit pe Benaia, fiul lui Iehoiada, conducător al oștirii în locul lui Ioab, iar pe preotul Țadok l‑a pus în locul lui Abiatar.
36Apoi regele a trimis să‑l cheme pe Șimei și i‑a zis:
– Zidește‑ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo, dar să nu pleci de acolo în altă parte. 37Fii sigur că, în ziua în care vei pleca și vei trece uedul37 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Chidron, vei muri. Atunci sângele tău va cădea asupra capului tău.
38Șimei i‑a răspuns regelui:
– Bine, robul tău va face așa cum a zis stăpânul meu, regele.
Astfel, Șimei a locuit multe zile la Ierusalim. 39Trei ani mai târziu însă doi dintre slujitorii lui Șimei au fugit la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. L‑au înștiințat pe Șimei, zicând: „Iată că slujitorii tăi sunt în Gat.“ 40Atunci Șimei s‑a ridicat, și‑a înșeuat măgarul și s‑a dus la Achiș, la Gat, ca să‑și caute slujitorii. Șimei a plecat și și‑a adus slujitorii înapoi de la Gat.
41I s‑a spus lui Solomon că Șimei a plecat din Ierusalim la Gat și că s‑a întors. 42Atunci regele a trimis și l‑a chemat pe Șimei. El i‑a zis: „Oare nu te‑am pus eu să juri pe Domnul și nu te‑am avertizat, zicând: «În ziua în care vei pleca și te vei duce în altă parte, să știi sigur că vei muri»? Și nu mi‑ai răspuns tu: «Bine! Voi asculta!» 43De ce nu ți‑ai ținut jurământul făcut Domnului și nu ai ascultat porunca pe care ți‑am dat‑o?“ 44Apoi regele i‑a zis lui Șimei: „Tu știi în inima ta tot răul pe care i l‑ai făcut tatălui meu, David. Acum Domnul a întors răutatea ta asupra capului tău. 45Dar regele Solomon va fi binecuvântat, iar tronul lui David va fi păzit înaintea Domnului pe vecie.“ 46Și regele i‑a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, să‑l omoare. El a ieșit, s‑a năpustit asupra lui Șimei și l‑a omorât. Și astfel domnia s‑a întărit în mâinile lui Solomon.
大卫对所罗门的叮嘱
1大卫临终时，叮嘱他儿子所罗门说： 2“我要走世人都必走的那条路了。你要刚强，做大丈夫。 3你要遵从你的上帝耶和华的话，遵行祂的道，照摩西的律法遵守上帝的律例、诫命、典章和法度。这样，你无论做什么、去哪里都必亨通， 4耶和华必履行给我的应许，祂对我说，‘如果你的子孙谨慎自守，忠心地事奉我，你的王朝必世代相传。’
5“你知道洗鲁雅的儿子约押怎样对我，他杀了以色列的两名元帅——尼珥的儿子押尼珥和益帖的儿子亚玛撒。他在太平的时候把他们当作战场的敌手杀害，腰带和鞋子上沾满了他们的血。 6你要用智慧处置他，不可让他安享天年。
7“你要恩待基列人巴西莱的众子，让他们成为你的座上宾，因为我逃避你哥哥押沙龙的时候，他们曾接待我。
8“别放过巴户琳的便雅悯人基拉的儿子示每。我逃亡到玛哈念的时候，他曾用恶毒的话咒骂我。后来他到约旦河迎接我的时候，我曾凭耶和华起誓不杀他。 9但你不要放过他。你是个聪明人，应该知道怎样处置他。你要让他白头落地，不得善终。”
10大卫与祖先同眠后，葬在大卫城。 11他做以色列王四十年，在希伯仑做王七年，在耶路撒冷做王三十三年。 12所罗门继承大卫的王位，国势强盛。
所罗门巩固王位
13一天，哈姬的儿子亚多尼雅来见所罗门的母亲拔示芭，拔示芭问他：“你是为平安而来吗？”亚多尼雅说：“是为平安而来。” 14又说：“我有事禀告。”拔示芭说：“你说吧。” 15亚多尼雅说：“你知道，王位本该是我的，整个以色列原指望我做王。不料，王位归了我兄弟，因为这是上帝的旨意。 16现在我有一个请求，请你不要推辞。”拔示芭说：“你说吧。” 17他说：“请你求所罗门王将那书念女子雅比莎赐我为妻，他不会拒绝你。” 18拔示芭说：“好吧，我会为你向王请求。”
19拔示芭就为亚多尼雅的事去见所罗门王，王离座迎接，向她下拜，然后坐回位上，命人在自己右边为她摆设座位。 20拔示芭说：“我有一件小事求你，请你不要推辞。”王说：“母亲请说，我必不推辞。” 21拔示芭说：“请将书念女子雅比莎赐给你哥哥亚多尼雅为妻。”
22所罗门王回答说：“为何只为亚多尼雅求书念女子雅比莎呢？你也为他求整个国家吧！他是我哥哥，又有亚比亚他祭司和洗鲁雅的儿子约押支持。” 23所罗门王就凭耶和华起誓说：“亚多尼雅若不为他这样的要求付出性命，愿上帝重重地惩罚我。 24耶和华让我稳稳地坐在父亲大卫的宝座上，照祂的应许为我建立了王朝，我凭永活的耶和华起誓，亚多尼雅今天必被处死。” 25于是，所罗门王命令耶何耶大的儿子比拿雅杀死亚多尼雅。
26王对亚比亚他祭司说：“你回亚拿突的老家去吧。你本是该死的，但我念你在我父大卫面前抬过主耶和华的约柜，曾经与我父亲患难与共，才饶你一命。” 27所罗门就罢免了亚比亚他的职位，不许他再做耶和华的祭司。这事应验了耶和华在示罗所说的有关以利家的预言。
28约押虽然没有支持押沙龙，但却支持了亚多尼雅。他听见风声，就逃进圣幕，抓住祭坛的角。 29有人把这消息告诉所罗门王，说约押已经逃进圣幕，躲在祭坛旁边。所罗门就派耶何耶大的儿子比拿雅去杀他。 30比拿雅来到耶和华的圣幕，对约押说：“王吩咐你出来！”约押却回答说：“不，我要死在这里。”比拿雅回去禀告王。
31王说：“你就照他的话成全他吧，你要埋葬他，把他滥杀无辜的罪从我和我父亲家清除。 32耶和华要让他血债血还。因为他背着我父亲杀了两名比他良善正直的人，即尼珥的儿子以色列元帅押尼珥和益帖的儿子犹大元帅亚玛撒。 33所以，杀这二人的血债必永远归到约押和他后代身上。愿耶和华的平安永远伴随大卫和他的后代、他的家、他的国。” 34耶何耶大的儿子比拿雅就去把约押杀死，葬在旷野约押自己的墓地。 35王委派耶何耶大的儿子比拿雅替代约押为元帅，命撒督祭司代替亚比亚他。
36王又派人将示每召来，对他说：“你要在耶路撒冷建屋居住，不得出城去其他地方。 37你哪天越过汲沦溪，哪天必死无疑，你的死是咎由自取。” 38示每说：“好，仆人必照我主我王说的做。”示每就一直住在耶路撒冷。 39过了三年，示每的两个仆人逃到迦特王玛迦的儿子亚吉那里。示每知道后， 40就备上驴到迦特的亚吉那里找他的仆人，并把他们带了回来。
41所罗门听说示每从耶路撒冷前往迦特，已经返回， 42就派人召来示每，问道：“我不是叫你凭耶和华起誓不离开耶路撒冷吗？我警告过你，你哪天离开这里，哪天必死无疑。当时你也同意。 43现在你为何不守你向耶和华起的誓，不遵行我的命令？” 44王又说：“你以前如何恶待我父大卫，你自己心里明白，现在耶和华要追究你的罪行了。 45但所罗门王必蒙祝福，大卫的王位在耶和华面前必永远稳固。”
46于是，王命令耶何耶大的儿子比拿雅杀死示每。这样所罗门的江山得以稳固。
