Nouă Traducere În Limba Română

1 Regi 19

Profetul Ilie este îmbărbătat să-şi continue lucrarea

1Ahab i-a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse pe toţi profeţii cu sabia. Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să-i spună: „Zeii să se poarte cu mine cu toată asprimea[a] dacă mâine la această oră nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia dintre ei!“ Când a auzit acest lucru, Ilie a fugit îndată[b] ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care aparţine de Iuda şi şi-a lăsat slujitorul acolo, iar el s-a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s-a aşezat sub el şi s-a rugat să moară: „Destul, Doamne! Ia-mi viaţa acum, căci nu sunt mai bun decât strămoşii mei.“ Apoi, s-a întins sub verigel şi a adormit. Deodată un înger l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă!“ Uitându-se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe nişte pietre încălzite şi un urcior cu apă. După ce a mâncat şi a băut, s-a culcat din nou. Îngerul Domnului a venit a doua oară, l-a trezit şi i-a zis: „Scoală-te şi mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“ El s-a sculat, a mâncat şi a băut; apoi, cu puterea pe care această mâncare i-o dăduse, a mers cale de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. A intrat într-o peşteră şi a petrecut noaptea acolo. Şi Domnul i-a vorbit astfel:

– Ce faci tu aici, Ilie?

10 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

11 – Ieşi şi stai înaintea Domnului pe munte, i-a spus Domnul, căci Domnul va trece pe acolo!

Înaintea Domnului a venit un vânt mare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur. 12 După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc; iar după acest foc, a venit un murmur suav. 13 Când l-a auzit, Ilie şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la intrarea peşterii. Şi o voce i-a vorbit astfel:

– Ce faci tu aici, Ilie?

14 – Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oştirilor, a răspuns el, fiindcă israeliţii au încălcat legământul Tău, Ţi-au dărâmat altarele şi Ţi-au omorât profeţii cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să-mi ia şi mie viaţa.

15 – Întoarce-te pe drumul pe care ai venit, i-a spus Domnul, şi du-te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să-l ungi pe Hazael ca rege peste Aram. 16 Să-l ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca rege peste Israel, iar pe Elisei[c], fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi ca profet în locul tău. 17 Şi se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei. 18 Dar Mi-am păstrat în Israel şapte mii de bărbaţi, pe toţi aceia care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal[d] şi care nu l-au sărutat.

19 Ilie a plecat de acolo şi l-a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuşi o mâna pe cea de-a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el şi şi-a aruncat mantaua peste acesta. 20 Elisei a lăsat boii şi a fugit după Ilie.

– Dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea, i-a zis Elisei, şi apoi te voi urma!

– Bine! Du-te, i-a zis Ilie, dar gândeşte-te la ce ţi-am făcut!

21 Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi şi i-a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, el a fiert carnea boilor şi le-a dat-o oamenilor s-o mănânce. După aceea l-a urmat pe Ilie şi i-a slujit.

Notas al pie

  1. 1 Regi 19:2 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Aşa să-mi facă zeii şi chiar mai mult)
  2. 1 Regi 19:3 Sau: Ilie s-a temut şi a fugit îndată
  3. 1 Regi 19:16 Elisei (ebr.: Elişa) înseamnă Dumnezeu mântuie; peste tot în capitol
  4. 1 Regi 19:18 Vezi nota de la 16:31

The Message

1 Kings 19

Revenge from Jezebel

11-2 Ahab reported to Jezebel everything that Elijah had done, including the massacre of the prophets. Jezebel immediately sent a messenger to Elijah with her threat: “The gods will get you for this and I’ll get even with you! By this time tomorrow you’ll be as dead as any one of those prophets.”

3-5 When Elijah saw how things were, he ran for dear life to Beersheba, far in the south of Judah. He left his young servant there and then went on into the desert another day’s journey. He came to a lone broom bush and collapsed in its shade, wanting in the worst way to be done with it all—to just die: “Enough of this, God! Take my life—I’m ready to join my ancestors in the grave!” Exhausted, he fell asleep under the lone broom bush.

Suddenly an angel shook him awake and said, “Get up and eat!”

He looked around and, to his surprise, right by his head were a loaf of bread baked on some coals and a jug of water. He ate the meal and went back to sleep.

The angel of God came back, shook him awake again, and said, “Get up and eat some more—you’ve got a long journey ahead of you.”

8-9 He got up, ate and drank his fill, and set out. Nourished by that meal, he walked forty days and nights, all the way to the mountain of God, to Horeb. When he got there, he crawled into a cave and went to sleep.

Then the word of God came to him: “So Elijah, what are you doing here?”

10 “I’ve been working my heart out for the God-of-the-Angel-Armies,” said Elijah. “The people of Israel have abandoned your covenant, destroyed the places of worship, and murdered your prophets. I’m the only one left, and now they’re trying to kill me.”

11-12 Then he was told, “Go, stand on the mountain at attention before God. God will pass by.”

A hurricane wind ripped through the mountains and shattered the rocks before God, but God wasn’t to be found in the wind; after the wind an earthquake, but God wasn’t in the earthquake; and after the earthquake fire, but God wasn’t in the fire; and after the fire a gentle and quiet whisper.

13-14 When Elijah heard the quiet voice, he muffled his face with his great cloak, went to the mouth of the cave, and stood there. A quiet voice asked, “So Elijah, now tell me, what are you doing here?” Elijah said it again, “I’ve been working my heart out for God, the God-of-the-Angel-Armies, because the people of Israel have abandoned your covenant, destroyed your places of worship, and murdered your prophets. I’m the only one left, and now they’re trying to kill me.”

15-18 God said, “Go back the way you came through the desert to Damascus. When you get there anoint Hazael; make him king over Aram. Then anoint Jehu son of Nimshi; make him king over Israel. Finally, anoint Elisha son of Shaphat from Abel Meholah to succeed you as prophet. Anyone who escapes death by Hazael will be killed by Jehu; and anyone who escapes death by Jehu will be killed by Elisha. Meanwhile, I’m preserving for myself seven thousand souls: the knees that haven’t bowed to the god Baal, the mouths that haven’t kissed his image.”

19 Elijah went straight out and found Elisha son of Shaphat in a field where there were twelve pairs of yoked oxen at work plowing; Elisha was in charge of the twelfth pair. Elijah went up to him and threw his cloak over him.

20 Elisha deserted the oxen, ran after Elijah, and said, “Please! Let me kiss my father and mother good-bye—then I’ll follow you.”

“Go ahead,” said Elijah, “but, mind you, don’t forget what I’ve just done to you.”

21 So Elisha left; he took his yoke of oxen and butchered them. He made a fire with the plow and tackle and then boiled the meat—a true farewell meal for the family. Then he left and followed Elijah, becoming his right-hand man.