Profetul Ilie anunță seceta
1Ilie1 Ilie (ebr.: Eliahu) înseamnă Domnul (YHWH) este Dumnezeul meu, nume sugestiv pentru misiunea sa. tișbitul, unul din locuitorii Ghiladului, i‑a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu.“
2Apoi Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Ilie, zicând: 3„Pleacă de aici, du‑te spre răsărit și ascunde‑te lângă uedul3-7 Vezi nota de la 2:37. Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 4Vei bea apă din ued. Le‑am poruncit corbilor să‑ți asigure hrana acolo.“
5El a făcut potrivit Cuvântului Domnului: s‑a dus și s‑a așezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 6Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, iar el bea apă din ued. 7După o vreme însă, uedul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.
Ilie și văduva din Sarepta
8Atunci Cuvântul Domnului i‑a vorbit, zicând: 9„Ridică‑te, du‑te la Sarepta care aparține de Sidon și locuiește acolo! Iată, i‑am poruncit unei văduve de acolo să‑ți asigure hrana.“ 10El s‑a ridicat și s‑a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, iată că acolo era o văduvă care strângea lemne.
El a strigat‑o și a zis:
– Te rog, adu‑mi puțină apă într‑un vas ca să beau!
11Ea a plecat să‑i aducă apă, dar Ilie a strigat‑o și a zis:
– Te rog, adu‑mi și o bucată de pâine în mâna ta!
12Ea a răspuns:
– Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într‑un urcior și puțin ulei într‑un vas. Dar iată, strâng acum două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce acasă și voi pregăti cu acestea pâine pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm; după aceea vom muri.
13Ilie i‑a zis:
– Nu te teme. Du‑te și fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o turtă mică pentru mine și adu‑mi‑o. După aceea vei face și pentru tine și pentru fiul tău, 14căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Făina din urcior nu se va termina, iar uleiul din vas nu se va împuțina, până în ziua în care Domnul va da ploaie pe fața pământului.“
15Ea s‑a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și astfel ea, Ilie și familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16Făina din urcior nu s‑a terminat și uleiul din vas nu s‑a împuținat, după Cuvântul Domnului rostit prin Ilie.
17După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s‑a îmbolnăvit. S‑a îmbolnăvit atât de grav, încât n‑a mai rămas suflare în el.
18Atunci ea i‑a zis lui Ilie:
– Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să‑mi amintești nelegiuirea mea și să aduci moartea fiului meu?
19El i‑a răspuns:
– Dă‑mi‑l pe fiul tău.
L‑a luat din brațele ei, l‑a dus în odaia de sus unde locuia el și l‑a așezat pe patul său. 20Apoi a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 21El s‑a întins de trei ori peste copil și a strigat către Domnul, zicând: „Doamne, Dumnezeul meu, Te rog, fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în lăuntrul lui!“ 22Domnul a ascultat glasul lui Ilie. Sufletul copilului s‑a întors în lăuntrul lui și el a revenit la viață.
23Ilie a luat copilul, l‑a coborât din odaia de sus în casă, i l‑a dat mamei sale și i‑a zis:
– Iată, fiul tău trăiește!
24Femeia i‑a zis lui Ilie:
– Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul Domnului este adevăr în gura ta!
Elias Alimentado por Corvos
1Ora, Elias, de Tisbe17.1 Ou o tesbita Elias, dos colonizadores, em Gileade, disse a Acabe: “Juro pelo nome do Senhor, o Deus de Israel, a quem sirvo, que não cairá orvalho nem chuva nos anos seguintes, exceto mediante a minha palavra”.
2Depois disso a palavra do Senhor veio a Elias: 3“Saia daqui, vá para o leste e esconda-se perto do riacho de Querite, a leste do Jordão. 4Você beberá do riacho, e dei ordens aos corvos para o alimentarem lá”.
5E ele fez o que o Senhor lhe tinha dito. Foi para o riacho de Querite, a leste do Jordão, e ficou lá. 6Os corvos lhe traziam pão e carne de manhã e de tarde, e ele bebia água do riacho.
A Viúva de Sarepta
7Algum tempo depois, o riacho secou-se por falta de chuva. 8Então a palavra do Senhor veio a Elias: 9“Vá imediatamente para a cidade de Sarepta de Sidom e fique por lá. Ordenei a uma viúva daquele lugar que lhe forneça comida”. 10E ele foi. Quando chegou à porta da cidade, encontrou uma viúva que estava colhendo gravetos. Ele a chamou e perguntou: “Pode me trazer um pouco d’água numa jarra para eu beber?” 11Enquanto ela ia buscar água, ele gritou: “Por favor, traga também um pedaço de pão”.
12Mas ela respondeu: “Juro pelo nome do Senhor, o teu Deus, que não tenho nenhum pedaço de pão; só um punhado de farinha num jarro e um pouco de azeite numa botija. Estou colhendo uns dois gravetos para levar para casa e preparar uma refeição para mim e para o meu filho, para que a comamos e depois morramos.”
13Elias, porém, lhe disse: “Não tenha medo. Vá para casa e faça o que eu disse. Mas primeiro faça um pequeno bolo com o que você tem e traga para mim, e depois faça algo para você e para o seu filho. 14Pois assim diz o Senhor, o Deus de Israel: ‘A farinha na vasilha não se acabará e o azeite na botija não se secará até o dia em que o Senhor fizer chover sobre a terra’ ”.
15Ela foi e fez conforme Elias lhe dissera. E aconteceu que a comida durou muito tempo, para Elias e para a mulher e sua família. 16Pois a farinha na vasilha não se acabou e o azeite na botija não se secou, conforme a palavra do Senhor proferida por Elias.
17Algum tempo depois o filho da mulher, dona da casa, ficou doente, foi piorando e finalmente parou de respirar. 18E a mulher reclamou a Elias: “Que foi que eu te fiz, ó homem de Deus? Vieste para lembrar-me do meu pecado e matar o meu filho?”
19“Dê-me o seu filho”, respondeu Elias. Ele o apanhou dos braços dela, levou-o para o quarto de cima, onde estava hospedado, e o pôs na cama. 20Então clamou ao Senhor: “Ó Senhor, meu Deus, trouxeste também desgraça sobre esta viúva, com quem estou hospedado, fazendo morrer o seu filho?” 21Então ele se deitou sobre o menino três vezes e clamou ao Senhor: “Ó Senhor, meu Deus, faze voltar a vida a este menino!”
22O Senhor ouviu o clamor de Elias, e a vida voltou ao menino, e ele viveu. 23Então Elias levou o menino para baixo, entregou-o à mãe e disse: “Veja, seu filho está vivo!”
24Então a mulher disse a Elias: “Agora sei que tu és um homem de Deus e que a palavra do Senhor, vinda da tua boca, é a verdade”.
