Ahia profețește împotriva familiei lui Ieroboam
1În vremea aceea, Abia, fiul lui Ieroboam, s‑a îmbolnăvit. 2Ieroboam i‑a zis soției sale: „Te rog, ridică‑te, deghizează‑te, ca să nu fii recunoscută că ești soția lui Ieroboam, și du‑te la Șilo. Iată că acolo este profetul Ahia, cel care mi‑a spus că eu voi fi rege peste acest popor. 3Ia cu tine zece pâini, niște plăcinte și un vas cu miere și du‑te la el. El îți va spune ce i se va întâmpla copilului.“ 4Soția lui Ieroboam a făcut ce i s‑a spus: s‑a ridicat și s‑a dus la Ahia acasă, în Șilo.
Ahia nu putea să vadă pentru că vederea îi slăbise din cauza bătrâneții, 5dar Domnul îi spusese: „Iată că soția lui Ieroboam va veni să te întrebe despre fiul ei, căci este bolnav. Să‑i vorbești așa și așa. Când va ajunge, se va da drept altcineva.“
6Când Ahia a auzit zgomotul pașilor ei, în clipa în care intra pe ușă, i‑a zis: „Intră, soția lui Ieroboam! De ce pretinzi că ești altcineva? Sunt trimis la tine cu un mesaj aspru. 7Du‑te și spune‑i lui Ieroboam ce a zis Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Te‑am ridicat din mijlocul poporului și te‑am pus conducător peste poporul Meu, Israel. 8Am rupt regatul de la Casa lui David și ți l‑am dat ție, dar tu nu ai fost ca robul Meu David, care a păzit poruncile Mele și care M‑a urmat din toată inima, făcând doar ce este drept în ochii Mei. 9Tu ai făcut mai mult rău decât toți cei care au fost înainte de tine. Te‑ai dus și ți‑ai făcut alți dumnezei și idoli turnați ca să Mă mânii, iar pe Mine M‑ai aruncat înapoia ta.
10De aceea voi aduce nenorocirea peste familia lui Ieroboam; voi nimici orice bărbat din Israel care‑i aparține lui Ieroboam, fie rob, fie liber și voi arde familia lui Ieroboam așa cum arde cineva bălegarul, până va pieri. 11Câinii îi vor devora pe cei ai lui Ieroboam care vor muri în cetate, iar păsările cerului îi vor devora pe cei care vor muri pe câmp.» Căci Domnul a vorbit.
12Cât despre tine, ridică‑te și du‑te acasă. Când îți vor păși picioarele în cetate, copilul va muri. 13Tot Israelul îl va jeli și‑l va înmormânta. El este singurul, dintre cei care‑i aparțin lui Ieroboam, care va fi înmormântat, pentru că el este singurul din familia lui Ieroboam în care s‑a găsit ceva bun pentru Domnul, Dumnezeul lui Israel.
14Domnul Își va ridica un rege peste Israel, care va nimici familia lui Ieroboam. Astăzi este acea zi! Chiar acum!14 Sensul frazei este nesigur. 15Domnul îl va lovi pe Israel și astfel el va fi ca o trestie care se clatină în apă. El îl va dezrădăcina pe Israel din această țară bună, pe care le‑o dăduse părinților lor și‑i va împrăștia dincolo de Râu15 Eufrat., pentru că și‑au făcut așere15, 23 Ebr.: așerim, simboluri din lemn ale zeiței canaanite Așera sau ale zeiței Aștoret (numită în greacă Astarte), împlântate pe o înălțime, sub un copac umbros, alături de un altar. Sau stâlpi sacri; crânguri sacre., mâniindu‑L pe Domnul. 16El îl va părăsi pe Israel din cauza păcatelor pe care Ieroboam le‑a săvârșit și prin care l‑a făcut și pe Israel să păcătuiască.“
17Soția lui Ieroboam s‑a ridicat și s‑a întors la Tirța. Când a pășit ea peste pragul palatului, copilul a murit. 18L‑au înmormântat și tot Israelul l‑a jelit, așa cum Domnul vorbise prin robul Său, profetul Ahia.
19Celelalte fapte ale lui Ieroboam, războaiele pe care le‑a purtat și felul în care a domnit, iată, ele sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“. 20Ieroboam a domnit timp de douăzeci și doi de ani, apoi a adormit alături de părinții săi. Și în locul lui a domnit fiul său Nadab.
Domnia lui Roboam în Iuda
(2 Cron. 12:9-16)
21Roboam, fiul lui Solomon, domnea în Iuda. El era în vârstă de patruzeci și unu de ani când a început să domnească și a domnit timp de șaptesprezece ani în Ierusalim, cetatea pe care Domnul o alesese dintre toate semințiile lui Israel pentru a‑Și pune Numele Său în ea. Mama lui era amonită și se numea Naama.
22Iuda a făcut ce este rău în ochii Domnului. Ei I‑au stârnit gelozia prin păcatele pe care le‑au săvârșit, mai mult decât o făcuseră părinții lor. 23De asemenea, ei și‑au zidit înălțimi, stâlpi sacri și așere pe orice deal înalt și sub orice copac verde. 24Erau în țară chiar și bărbați care se prostituau24 Bărbați care practicau prostituția în temple.. Ei au săvârșit toate urâciunile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel.
25În al cincilea an al regelui Roboam, Șișak, regele Egiptului, s‑a suit împotriva Ierusalimului. 26El a luat comorile Casei Domnului și comorile palatului regelui; a luat totul. A luat și toate scuturile de aur făcute de Solomon. 27În locul lor, regele Roboam a făcut niște scuturi de bronz, pe care le‑a pus sub responsabilitatea căpeteniilor gărzilor27-28 Lit.: căpeteniilor alergătorilor., cei care păzeau intrarea palatului regelui. 28De fiecare dată când regele mergea la Casa Domnului, căpeteniile gărzilor le purtau înaintea lui, după care le aduceau înapoi în odaia gărzilor.
29Celelalte fapte ale lui Roboam și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 30Între Roboam și Ieroboam a fost război tot timpul. 31Roboam a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David. Mama lui fusese amonita Naama. Apoi în locul lui a domnit fiul său Abia.
Ahijah’s Prophecy Against Jeroboam
1At that time Abijah became sick. He was the son of Jeroboam. 2Jeroboam said to his wife, “Go. Put on some different clothes. Then no one will recognize you as my wife. Go to Shiloh. That’s where Ahijah the prophet is. He told me I would be king over the Israelites. 3Take ten loaves of bread with you. Take some cakes and a jar of honey. Go to him. He’ll tell you what will happen to our son.” 4So Jeroboam’s wife did what he said. She went to Ahijah’s house in Shiloh.
Ahijah couldn’t see. He was blind because he was so old. 5But the Lord had told Ahijah, “Jeroboam’s wife is coming. Her son is sick. She’ll ask you about him. Give her the answer I give you. When she arrives, she’ll pretend to be someone else.”
6Ahijah heard the sound of her footsteps at the door. He said, “Come in. I know that you are Jeroboam’s wife. Why are you pretending to be someone else? I have some bad news for you. 7Go. Tell Jeroboam that the Lord has a message for him. The Lord is the God of Israel. He says, ‘I chose you from among the people. I appointed you king over my people Israel. 8I tore the kingdom away from the royal house of David. I gave it to you. But you have not been like my servant David. He obeyed my commands. He followed me with all his heart. He did only what was right in my eyes. 9You have done more evil things than all those who lived before you. You have made other gods for yourself. You have made statues of gods out of metal. You have made me very angry. You have turned your back on me.
10“ ‘Because of that, I am going to bring horrible trouble on your royal house. I will cut off from you every male in Israel. It does not matter whether they are slaves or free. I will burn up your royal house, just as someone burns up trash. I will burn it until it is all gone. 11Some of the people who belong to you will die in the city. Dogs will eat them up. Others will die in the country. The birds will eat them. The Lord has spoken!’
12“Now go back home. When you enter your city, your son will die. 13All the Israelites will mourn for him. Then he will be buried. He is the only one who belongs to Jeroboam who will be buried. That is because he is the only one in Jeroboam’s royal house in whom I have found anything good. I am the Lord, the God of Israel.
14“I will choose for myself a king over Israel. He will destroy the family of Jeroboam. This day your son will die. Even now this is beginning to happen. 15I, the Lord, will strike down Israel. Israel will be like tall grass swaying in the water. I will pull Israel up from this good land by the roots. I gave it to their people who lived long ago. I will scatter Israel to the east side of the Euphrates River. That is because they made the Lord very angry. They made poles used to worship the female god named Asherah. 16I will give Israel up because of the sins Jeroboam has committed. He has also caused Israel to commit those same sins.”
17Then Jeroboam’s wife got up and left. She went to the city of Tirzah. As soon as she stepped through the doorway of the house, her son died. 18He was buried and all the Israelites mourned for him. That’s what the Lord had said would happen. He had said it through his servant, Ahijah the prophet.
19The other events of Jeroboam’s rule are written down. His wars and how he ruled are written down. They are written in the official records of the kings of Israel. 20Jeroboam ruled for 22 years. Then he joined the members of his family who had already died. Jeroboam’s son Nadab became the next king after him.
Rehoboam King of Judah
21Rehoboam was king in Judah. He was the son of Solomon. Rehoboam was 41 years old when he became king. He ruled for 17 years in Jerusalem. It was the city the Lord had chosen out of all the cities in the tribes of Israel. He wanted to put his Name there. Rehoboam’s mother was Naamah from Ammon.
22The people of Judah did what was evil in the sight of the Lord. The sins they had committed made the Lord angry. The Lord was angry because they refused to worship only him. They did more to make him angry than their people who lived before them had done. 23Judah also set up for themselves high places for worship. They set up sacred stones. They set up poles used to worship the female god named Asherah. They did it on every high hill and under every green tree. 24There were even male prostitutes at the temples in the land. The people took part in all the practices of other nations. The Lord hated those practices. He had driven those nations out to make room for the Israelites.
25Shishak attacked Jerusalem. It was in the fifth year that Rehoboam was king. Shishak was king of Egypt. 26He carried away the treasures of the Lord’s temple. He also carried away the treasures of the royal palace. He took everything. That included all the gold shields Solomon had made. 27So King Rehoboam made bronze shields to take their place. He gave them to the commanders of the guards on duty at the entrance to the royal palace. 28Every time the king went to the Lord’s temple, the guards carried the shields. Later, they took them back to the room where they were kept.
29The other events of Rehoboam’s rule are written down. Everything he did is written in the official records of the kings of Judah. 30Rehoboam and Jeroboam were always at war with each other. 31Rehoboam joined the members of his family who had already died. He was buried in his family tomb in the City of David. His mother was Naamah from Ammon. Rehoboam’s son Abijah became the next king after him.
