Omul lui Dumnezeu din Iuda
1Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului Domnului, și a zis: „Altarule, altarule! Așa vorbește Domnul: «Iată că se va naște un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El va înjunghia pe tine preoții înălțimilor, care aduc jertfe aici, și oseminte omenești se vor arde pe tine!»“ 3El a dat un semn în aceeași zi, zicând: „Acesta este semnul pe care Domnul l‑a dat: altarul se va despica, iar cenușa din el se va împrăștia.“
4Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam și‑a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeți‑l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s‑a uscat, astfel că nu și‑a mai putut‑o trage înapoi. 5Altarul s‑a despicat, iar cenușa din el s‑a împrăștiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul Domnului.
6Atunci regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Mijlocește la Domnul, Dumnezeul tău, și roagă‑te pentru mine ca să‑mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la Domnul, iar mâna regelui s‑a refăcut și a devenit ca mai înainte.
7Regele i‑a zis omului lui Dumnezeu:
– Vino cu mine acasă, înviorează‑te și îți voi da un dar!
8Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns regelui:
– Chiar dacă mi‑ai da jumătate din averea ta, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9pentru că mi s‑a poruncit prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“
10Astfel, el a plecat pe un alt drum și nu s‑a întors pe același drum pe care venise la Betel.
11În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit și i‑au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum și cuvintele pe care i le spusese regelui. 12Atunci tatăl lor i‑a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 13Apoi el le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ După ce i‑au înșeuat măgarul, a încălecat pe el 14și s‑a dus după omul lui Dumnezeu.
L‑a găsit șezând sub un terebint și l‑a întrebat:
– Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?
El a răspuns:
– Eu sunt.
15Atunci el i‑a zis:
– Vino acasă cu mine și mănâncă pâine.
16Dar acesta a răspuns:
– Nu pot să mă întorc și să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, 17pentru că mi s‑a spus prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“
18El i‑a zis:
– Și eu sunt profet ca tine. Și un înger mi‑a vorbit prin Cuvântul Domnului, zicând: „Adu‑l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă!“
Îl mințea. 19Atunci omul lui Dumnezeu s‑a întors cu el, a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20În timp ce stăteau la masă, Cuvântul Domnului a venit la profetul care‑l adusese înapoi 21și el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că nu L‑ai ascultat pe Domnul și nu ai păzit porunca pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑a dat‑o, 22ci te‑ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care îți poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, cadavrul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinților tăi.»“
23După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat și de băut, profetul care‑l adusese înapoi i‑a înșeuat măgarul. 24El a plecat și a întâlnit pe drum un leu care l‑a omorât. Cadavrul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât și leul stăteau lângă cadavru. 25Niște bărbați care treceau pe acolo au văzut cadavrul întins pe drum și leul stând lângă el și au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân.
26Când profetul care‑l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu, care n‑a ascultat de Cuvântul Domnului. Domnul l‑a dat în ghearele leului, care l‑a sfâșiat și l‑a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese Domnul.“
27Apoi le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ Și ei l‑au înșeuat. 28El a plecat și a găsit cadavrul întins pe drum, iar măgarul și leul stând lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul, nici nu sfâșiase măgarul. 29Atunci profetul a ridicat cadavrul omului lui Dumnezeu, l‑a pus pe măgar și s‑a întors în cetate să‑l jelească și să‑l înmormânteze. 30I‑a așezat cadavrul în propriul său mormânt și l‑a jelit, zicând: „Vai, frate!“
31După ce l‑a înmormântat, profetul le‑a spus fiilor săi: „Când voi muri, înmormântați‑mă în mormântul în care este înmormântat omul lui Dumnezeu. Așezați‑mi oasele lângă oasele lui, 32deoarece cuvântul pe care el l‑a rostit, potrivit poruncii Domnului, împotriva altarului care se află în Betel și împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălțimile care se găsesc în cetățile Samariei, se va împlini.“
33Ieroboam nu s‑a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul. Cei doritori erau învestiți de el ca preoți pentru înălțimi. 34Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ștergerea și nimicirea ei de pe fața pământului.
1Als er gerade oben am Altar stand und opfern wollte, erschien plötzlich ein Prophet aus Juda. Der Herr hatte ihn nach Bethel gesandt. 2Mit lauter Stimme rief er zum Altar hin, was der Herr ihm aufgetragen hatte: »Altar! Altar! So spricht der Herr: Der Königsfamilie von David wird ein Sohn geboren werden mit Namen Josia. Er wird auf dir die Priester schlachten, die an den Opferstätten dienen und nun hier ihre Opfer darbringen. Ja, Menschenknochen wird man auf dir verbrennen.« 3Dann wandte der Prophet sich an das Volk und sagte: »Ein Zeichen soll euch beweisen, dass der Herr durch mich geredet hat: Dieser Altar hier wird zerbersten, und seine Asche, die mit dem Fett der Opfertiere getränkt ist, wird auf dem Boden verstreut werden.«
4König Jerobeam stand immer noch oben am Altar. Als er hörte, was der Prophet gegen den Altar von Bethel sagte, streckte er zornig seine Hand gegen den Boten Gottes aus und befahl seinen Männern: »Packt diesen Kerl!« Da wurde sein Arm steif, so dass er ihn nicht mehr zurückziehen konnte. 5Im selben Augenblick brach der Altar auseinander, und die Opferasche wurde auf dem Boden verstreut. Alles traf so ein, wie der Prophet es im Auftrag des Herrn angekündigt hatte.
6Da flehte der König: »Bitte, bete für mich zum Herrn, deinem Gott! Versuch ihn zu besänftigen und bitte darum, dass ich meinen Arm wieder bewegen kann!« Der Prophet betete für den König, und sofort war sein Arm wieder gesund.
7Da lud König Jerobeam den Boten Gottes ein: »Komm mit mir in mein Haus und iss etwas! Ich möchte dir ein Geschenk geben.« 8Doch der Prophet wehrte ab: »Selbst wenn du mir dein halbes Haus schenken würdest, käme ich nicht mit! Ich werde hier weder essen noch trinken, 9denn der Herr hat mir befohlen: ›Du sollst dort nichts essen und nichts trinken! Kehre auch nicht auf demselben Weg zurück, auf dem du nach Bethel gehst!‹«
10So ging er auf einem anderen Weg nach Hause.
Der Prophet missachtet Gottes Befehl
11In der Stadt Bethel lebte ein alter Prophet. Als seine Söhne von dem Fest bei dem Altar zurückkamen, erzählten sie ihm, was der Bote Gottes getan und zu König Jerobeam gesagt hatte. 12»Und wohin ist er dann gegangen?«, wollte der Vater wissen. Die Söhne beschrieben ihm, welchen Weg der Prophet aus Juda eingeschlagen hatte. 13»Sattelt mir schnell den Esel!«, befahl der alte Prophet. Als das Tier gesattelt war, stieg er auf 14und ritt dem Boten Gottes nach.
Er holte ihn ein, als er unter einem Baum Rast machte, und fragte ihn: »Bist du der Prophet, der aus Juda hierhergekommen ist?« »Ja, der bin ich«, gab der Angeredete zur Antwort. 15Da lud der alte Mann ihn ein: »Komm doch zu mir nach Hause und iss etwas!«
16Aber der Bote Gottes lehnte ab: »Ich kann nicht umkehren und zu dir nach Hause kommen. Ich darf hier nichts essen und nichts trinken, auch nicht bei dir. 17Denn der Herr hat mir befohlen: ›Du sollst dort nichts essen und nichts trinken! Kehre auch nicht auf demselben Weg zurück, auf dem du nach Bethel gehst!‹«
18Da entgegnete der alte Mann: »Ich bin auch ein Prophet wie du! Ein Engel hat mir eine Botschaft des Herrn ausgerichtet. Er sagte zu mir: ›Nimm ihn mit nach Hause, damit er bei dir essen und trinken kann!‹« Dies war eine Lüge. 19Aber der Bote Gottes nahm daraufhin die Einladung des alten Propheten an und aß und trank bei ihm zu Hause.
20Noch während des Essens gab der Herr dem alten Propheten eine Botschaft für den Gast, den er in sein Haus geholt hatte. 21Der Prophet sagte zu dem Boten Gottes aus Juda: »So spricht der Herr: Du hast dich meinem Befehl widersetzt und hast das Verbot missachtet, das ich, der Herr, dein Gott, dir gegeben habe. 22Du bist umgekehrt und hast hier am Ort gegessen und getrunken, obwohl ich es dir ausdrücklich verboten hatte. Darum wirst du nie im Grab deiner Vorfahren beerdigt werden!«
23Nach dem Essen ließ der alte Prophet einen seiner Esel satteln und gab ihn seinem Gast. 24Der verabschiedete sich und ritt davon. Unterwegs fiel ein Löwe über ihn her und tötete ihn. Der Löwe und der Esel blieben neben dem Toten stehen.
25Die Leute, die vorbeikamen, sahen die Leiche am Boden liegen und den Löwen neben ihr stehen. Schnell gingen sie weiter und erzählten es in Bethel, wo auch der alte Prophet wohnte. 26Als er davon hörte, sagte er: »Das ist der Bote Gottes, der sich dem Befehl Gottes widersetzt hat. Darum ließ der Herr ihn in die Klauen des Löwen geraten, und der hat ihn getötet. Es ist alles so eingetroffen, wie der Herr es ihm angekündigt hat.« 27Dann befahl er seinen Söhnen, ihm seinen Esel zu satteln, 28und ritt los. Er fand alles so vor, wie man es ihm beschrieben hatte: Der Esel und der Löwe standen immer noch bei der Leiche. Der Löwe hatte sie nicht gefressen und auch den Esel nicht zerrissen.
29Der Prophet hob den Toten auf seinen Esel und brachte ihn nach Bethel. Dort wollte er die Totenklage um ihn halten und ihn dann begraben. 30Er bestattete die Leiche in seinem eigenen Familiengrab. Dabei wurde die Klage »Ach, mein Bruder« angestimmt. 31Nach der Beisetzung sagte der alte Prophet zu seinen Söhnen: »Wenn ich einmal sterbe, sollt ihr mich im selben Grab bestatten, in dem nun der Bote Gottes liegt. An seiner Seite möchte ich begraben sein. 32Denn ich weiß, dass er ein echter Prophet war. Was er im Auftrag des Herrn gegen den Altar von Bethel und gegen die Götzenopferstätten und Heiligtümer in Samaria vorausgesagt hat, wird alles eintreffen.«
Jerobeam lässt sich nicht warnen
33Trotz allem, was geschehen war, ließ Jerobeam sich nicht von seinen falschen Wegen abbringen. Er setzte weiterhin Priester aus dem ganzen Volk zum Dienst bei den Opferstätten ein. Wer immer sich darum bewarb, den weihte er selbst zum Priester. 34So lud er schwere Schuld auf sich, und darum wurde später sein Königshaus vernichtet und sein Geschlecht vollkommen ausgerottet.
