Omul lui Dumnezeu din Iuda
1Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie. 2El a strigat împotriva altarului, potrivit Cuvântului Domnului, și a zis: „Altarule, altarule! Așa vorbește Domnul: «Iată că se va naște un fiu Casei lui David, al cărui nume va fi Iosia. El va înjunghia pe tine preoții înălțimilor, care aduc jertfe aici, și oseminte omenești se vor arde pe tine!»“ 3El a dat un semn în aceeași zi, zicând: „Acesta este semnul pe care Domnul l‑a dat: altarul se va despica, iar cenușa din el se va împrăștia.“
4Când a auzit cuvântul pe care omul lui Dumnezeu îl vestise împotriva altarului din Betel, regele Ieroboam și‑a întins mâna de deasupra altarului, zicând: „Prindeți‑l!“ Dar mâna pe care o întinsese spre omul lui Dumnezeu s‑a uscat, astfel că nu și‑a mai putut‑o trage înapoi. 5Altarul s‑a despicat, iar cenușa din el s‑a împrăștiat, potrivit semnului pe care omul lui Dumnezeu îl dăduse prin Cuvântul Domnului.
6Atunci regele i‑a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Mijlocește la Domnul, Dumnezeul tău, și roagă‑te pentru mine ca să‑mi pot trage mâna înapoi!“ Omul lui Dumnezeu a mijlocit la Domnul, iar mâna regelui s‑a refăcut și a devenit ca mai înainte.
7Regele i‑a zis omului lui Dumnezeu:
– Vino cu mine acasă, înviorează‑te și îți voi da un dar!
8Omul lui Dumnezeu i‑a răspuns regelui:
– Chiar dacă mi‑ai da jumătate din averea ta, nu voi veni cu tine, nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în acest loc, 9pentru că mi s‑a poruncit prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, să nu bei apă și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“
10Astfel, el a plecat pe un alt drum și nu s‑a întors pe același drum pe care venise la Betel.
11În Betel locuia un profet bătrân. Fiii săi au venit și i‑au istorisit tatălui lor tot ceea ce făcuse omul lui Dumnezeu în Betel în acea zi, precum și cuvintele pe care i le spusese regelui. 12Atunci tatăl lor i‑a întrebat: „Pe ce drum a plecat?“ Fiii săi văzuseră pe ce drum plecase omul lui Dumnezeu, care venise din Iuda. 13Apoi el le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ După ce i‑au înșeuat măgarul, a încălecat pe el 14și s‑a dus după omul lui Dumnezeu.
L‑a găsit șezând sub un terebint și l‑a întrebat:
– Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda?
El a răspuns:
– Eu sunt.
15Atunci el i‑a zis:
– Vino acasă cu mine și mănâncă pâine.
16Dar acesta a răspuns:
– Nu pot să mă întorc și să merg cu tine, nici să mănânc pâine, nici să beau apă în acest loc, 17pentru că mi s‑a spus prin Cuvântul Domnului: „Să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă acolo și să nu te întorci pe același drum pe care te vei duce!“
18El i‑a zis:
– Și eu sunt profet ca tine. Și un înger mi‑a vorbit prin Cuvântul Domnului, zicând: „Adu‑l înapoi acasă cu tine ca să mănânce pâine și să bea apă!“
Îl mințea. 19Atunci omul lui Dumnezeu s‑a întors cu el, a mâncat pâine și a băut apă în casa lui. 20În timp ce stăteau la masă, Cuvântul Domnului a venit la profetul care‑l adusese înapoi 21și el a strigat împotriva omului lui Dumnezeu care venise din Iuda, zicând: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că nu L‑ai ascultat pe Domnul și nu ai păzit porunca pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑a dat‑o, 22ci te‑ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul despre care îți poruncise să nu mănânci pâine, nici să nu bei apă, cadavrul tău nu va fi înmormântat în mormântul părinților tăi.»“
23După ce omul lui Dumnezeu a terminat de mâncat și de băut, profetul care‑l adusese înapoi i‑a înșeuat măgarul. 24El a plecat și a întâlnit pe drum un leu care l‑a omorât. Cadavrul lui a fost aruncat pe drum. Atât măgarul, cât și leul stăteau lângă cadavru. 25Niște bărbați care treceau pe acolo au văzut cadavrul întins pe drum și leul stând lângă el și au venit să spună acest lucru în cetatea în care locuia profetul cel bătrân.
26Când profetul care‑l întorsese din drumul lui a auzit acest lucru, a zis: „Acesta este omul lui Dumnezeu, care n‑a ascultat de Cuvântul Domnului. Domnul l‑a dat în ghearele leului, care l‑a sfâșiat și l‑a omorât, potrivit cuvântului pe care îl spusese Domnul.“
27Apoi le‑a zis fiilor săi: „Înșeuați‑mi măgarul!“ Și ei l‑au înșeuat. 28El a plecat și a găsit cadavrul întins pe drum, iar măgarul și leul stând lângă cadavru. Leul nu mâncase cadavrul, nici nu sfâșiase măgarul. 29Atunci profetul a ridicat cadavrul omului lui Dumnezeu, l‑a pus pe măgar și s‑a întors în cetate să‑l jelească și să‑l înmormânteze. 30I‑a așezat cadavrul în propriul său mormânt și l‑a jelit, zicând: „Vai, frate!“
31După ce l‑a înmormântat, profetul le‑a spus fiilor săi: „Când voi muri, înmormântați‑mă în mormântul în care este înmormântat omul lui Dumnezeu. Așezați‑mi oasele lângă oasele lui, 32deoarece cuvântul pe care el l‑a rostit, potrivit poruncii Domnului, împotriva altarului care se află în Betel și împotriva tuturor sanctuarelor de pe înălțimile care se găsesc în cetățile Samariei, se va împlini.“
33Ieroboam nu s‑a întors de la calea lui cea rea nici după acest eveniment, ci a numit preoți pentru înălțimi, luați din tot poporul. Cei doritori erau învestiți de el ca preoți pentru înălțimi. 34Acesta a fost păcatul familiei lui Ieroboam, care a dus la ștergerea și nimicirea ei de pe fața pământului.
El hombre de Dios que llegó de Judá
1Sucedió que un hombre de Dios fue desde Judá hasta Betel en obediencia a la palabra del Señor. Cuando Jeroboán, de pie junto al altar, se disponía a quemar incienso,13:1 incienso. Alt. sacrificios; también en v. 2. 2el hombre de Dios, en obediencia a la palabra del Señor, gritó: «¡Altar, altar! Así dice el Señor: “En la familia de David nacerá un hijo llamado Josías, el cual sacrificará sobre ti a estos sacerdotes de altares paganos que aquí queman incienso. ¡Sobre ti se quemarán huesos humanos!”»
3Aquel mismo día, el hombre de Dios ofreció una señal: «Esta es la señal que el Señor os da: ¡El altar será derribado, y las cenizas se esparcirán!»
4Al oír la sentencia que el hombre de Dios pronunciaba contra el altar de Betel, el rey extendió el brazo desde el altar y dijo: «¡Prendedlo!» Pero el brazo que había extendido contra el hombre se le paralizó, de modo que no podía contraerlo. 5En ese momento, el altar se vino abajo y las cenizas se esparcieron, según la señal que, en obediencia a la palabra del Señor, les había dado el hombre de Dios. 6Entonces el rey le dijo al hombre de Dios:
―¡Apacigua al Señor tu Dios! ¡Ora por mí, para que se me cure el brazo!
El hombre de Dios suplicó al Señor, y al rey se le curó el brazo, quedándole como antes. 7Luego el rey le dijo al hombre de Dios:
―Ven a casa conmigo, y come algo; además, quiero hacerte un regalo.
8Pero el hombre de Dios le respondió al rey:
―Aunque me dieras la mitad de tus posesiones, no iría a tu casa. Aquí no comeré pan ni beberé agua, 9porque así me lo ordenó el Señor. Me dijo: “No comas pan, ni bebas agua, ni regreses por el mismo camino”.
10De modo que tomó un camino diferente al que había tomado para ir a Betel.
11En ese tiempo vivía en Betel cierto profeta anciano. Sus hijos fueron a contarle13:11 Sus hijos fueron a contarle. Lit. Su hijo fue a contarle. todo lo que el hombre de Dios había hecho allí aquel día, y lo que le había dicho al rey. 12Su padre les preguntó:
―¿Por dónde se fue?
Sus hijos le indicaron el camino que había tomado el hombre de Dios que había llegado de Judá, 13y el padre les ordenó:
―Aparejadme un asno, para que lo monte.
Cuando el asno estuvo listo, el profeta anciano lo montó 14y se fue tras el hombre de Dios. Lo encontró sentado debajo de una encina, y le preguntó:
―¿Eres tú el hombre de Dios que vino de Judá?
―Sí, lo soy —respondió.
15Entonces el profeta le dijo:
―Ven a comer a mi casa.
16―No puedo volver contigo ni acompañarte —respondió el hombre de Dios—; tampoco puedo comer pan ni beber agua contigo en este lugar, 17pues el Señor me ha dado esta orden: “No comas pan ni bebas agua allí, ni regreses por el mismo camino”.
18El anciano replicó:
―También yo soy profeta, como tú. Y un ángel, obedeciendo la palabra del Señor, me dijo: “Llévalo a tu casa para que coma pan y beba agua”.
Así lo engañó, 19y el hombre de Dios volvió con él, y comió y bebió en su casa. 20Mientras estaban sentados a la mesa, la palabra del Señor vino al profeta que lo había hecho volver. 21Entonces el profeta le anunció al hombre de Dios que había llegado de Judá:
―Así dice el Señor: “Has desafiado la palabra del Señor y no has cumplido la orden que el Señor tu Dios te dio. 22Has vuelto para comer pan y beber agua en el lugar donde él te dijo que no lo hicieras. Por lo tanto, no será sepultado tu cuerpo en la tumba de tus antepasados”.
23Cuando el hombre de Dios terminó de comer y beber, el profeta que lo había hecho volver le aparejó un asno, 24y el hombre de Dios se puso en camino. Pero un león le salió al paso y lo mató, dejándolo tendido en el camino. Sin embargo, el león y el asno se quedaron junto al cuerpo. 25Al ver el cuerpo tendido, y al león cuidando el cuerpo, los que pasaban por el camino llevaron la noticia a la ciudad donde vivía el profeta anciano.
26Cuando el profeta que lo había hecho volver de su viaje se enteró de eso, dijo: «Ahí tenéis al hombre de Dios que desafió la palabra del Señor. Por eso el Señor lo entregó al león, que lo ha matado y despedazado, como la palabra del Señor se lo había advertido».
27Luego el profeta les dijo a sus hijos: «Aparejadme el asno». En cuanto lo hicieron, 28el profeta salió y encontró el cuerpo tendido en el camino, con el asno y el león junto a él. El león no se había comido el cadáver, ni había despedazado al asno. 29Entonces el profeta levantó el cadáver del hombre de Dios, lo puso sobre el asno y se lo llevó de vuelta a la ciudad para hacer duelo por él y enterrarlo. 30Luego lo puso en la tumba de su propiedad, e hicieron duelo por él, clamando: «¡Ay, hermano mío!»
31Después de enterrarlo, el profeta les dijo a sus hijos: «Cuando yo muera, enterradme en la misma tumba donde está enterrado el hombre de Dios, y poned mis huesos junto a los suyos. 32Porque ciertamente se cumplirá la sentencia que, en obediencia a la palabra del Señor, él pronunció contra el altar de Betel y contra todos los santuarios paganos que están en los montes de las ciudades de Samaria».
33Con todo, Jeroboán no cambió su mala conducta, sino que una vez más puso como sacerdotes para los santuarios paganos a toda clase de gente. A cualquiera que deseaba ser sacerdote de esos santuarios, él lo consagraba como tal. 34Esa conducta llevó a la dinastía de Jeroboán a pecar, y causó su caída y su desaparición de la faz de la tierra.
