Nouă Traducere În Limba Română

1 Regi 12

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

1Roboam s-a dus la Şehem, pentru că tot Israelul venise la Şehem să-l facă rege. Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, el se afla în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam s-a întors din Egipt[a]. Au trimis să-l cheme, iar Ieroboam şi întreaga adunare a lui Israel au venit şi i-au vorbit lui Roboam astfel:

– Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează-ne de slujba aspră a tatălui tău şi de jugul cel greu pe care l-a pus peste noi şi-ţi vom sluji!

– Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile, le-a răspuns el.

Şi poporul a plecat. Regele Roboam s-a sfătuit cu bătrânii care i-au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieţii acestuia, întrebându-i:

– Ce mă sfătuiţi să răspund acestui popor?

– Dacă, astăzi, vei fi un slujitor pentru cei din poporul acesta, i-au răspuns ei, dacă le vei sluji şi dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viaţa lor.

Însă Roboam nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii, ci a cerut şi sfatul tinerilor cu care a copilărit şi care-i slujeau. El i-a întrebat:

– Ce mă sfătuiţi? Cum să răspund acestui popor care mi-a cerut să-l despovărez de jugul pe care tatăl meu l-a pus peste el?

10 Tinerii care copilăriseră împreună cu el i-au răspuns:

– Acestui popor care ţi-a zis că tatăl tău i-a îngreunat jugul şi că tu trebuie să-l iei de peste el, să-i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât şoldurile tatălui meu. 11 Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace[b].“

12 Ieroboam, însoţit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!“ 13 Regele i-a răspuns aspru poporului. El nu a luat în seamă sfatul pe care i l-au dat bătrânii 14 şi le-a vorbit potrivit sfatului tinerilor:

– Tatăl meu v-a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu gârbace.

15 Astfel regele nu a ascultat plângerea poporului, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la Domnul, pentru ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul pe care îl rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin Ahia din Şilo. 16 Când toţi cei din Israel au văzut că regele a refuzat să-i asculte, i-au răspuns astfel:

– Ce parte avem noi în David?
    N-avem nici o moştenire în fiul lui Işai.
La corturile tale, Israel!
    Vezi-ţi de Casa ta, David!

Şi poporul Israel a plecat acasă. 17 Roboam însă a continuat să domnească peste israeliţii care locuiau în cetăţile lui Iuda. 18 Regele Roboam l-a trimis la ei pe Adoniram[c], cel care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar toţi israeliţii l-au omorât împroşcându-l cu pietre. Atunci regele Roboam s-a grăbit să se suie în car ca să fugă la Ierusalim. 19 Aşa s-a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David şi aşa au şi rămas până astăzi. 20 Întregul Israel, auzind că Ieroboam se întorsese, au trimis să-l cheme la adunare şi l-au numit rege peste tot Israelul. Nici unul nu s-a dus după Casa lui David, în afară de seminţia lui Iuda. 21 Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda şi seminţia lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbaţi aleşi şi gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel şi să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. 22 Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Şemaia, omul lui Dumnezeu, zicându-i astfel: 23 „Spune-le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii case a lui Iuda şi a lui Beniamin, precum şi celor rămaşi din popor 24 că aşa vorbeşte Domnul: «Nu vă ridicaţi la luptă împotriva fraţilor voştri, israeliţii! Întoarceţi-vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.»“ Ei au ascultat Cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, potrivit poruncii Domnului.

Ieroboam instituie cultul viţelului în Israel

25 Ieroboam a zidit cetatea Şehem în regiunea muntoasă a lui Efraim şi a locuit acolo; apoi a ieşit de acolo şi a zidit cetatea Peniel[d]. 26 El s-a gândit: „S-ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David. 27 Dacă acest popor se va duce la Casa Domnului, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda; pe mine mă vor omorî şi se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“ 28 După ce s-a sfătuit, regele a făcut doi viţei de aur şi a zis poporului: „Este prea mult pentru voi să mergeţi până la Ierusalim. Israele, iată zeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului!“ 29 L-a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. 30 Şi acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viţei. 31 Ieroboam a construit sanctuare[e] pe înălţimi şi a numit preoţi din tot poporul, deşi nu făceau parte dintre leviţi. 32 Ieroboam a rânduit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, ca aceea din Iuda, şi aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe viţeilor pe care-i făcuse şi a numit preoţi pentru înălţimile pe care le zidise. 33 În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care-l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru israeliţi şi se ducea la altar ca să ardă tămâie.

Notas al pie

  1. 1 Regi 12:2 Sau: Şi a rămas în Egipt
  2. 1 Regi 12:11 Lit.: scorpioni; şi în v. 14
  3. 1 Regi 12:18 Câteva mss LXX, Siriacă (vezi şi 1 Regi 4:6; 5:14); TM: Adoram
  4. 1 Regi 12:25 TM: Penuel, o variantă a lui Peniel
  5. 1 Regi 12:31 LXX; VUL. TM: un sanctuar

The Message

1 Kings 12

Rehoboam

11-2 Rehoboam traveled to Shechem where all Israel had gathered to inaugurate him as king. Jeroboam had been in Egypt, where he had taken asylum from King Solomon; when he got the report of Solomon’s death he had come back.

3-4 Rehoboam assembled Jeroboam and all the people. They said to Rehoboam, “Your father made life hard for us—worked our fingers to the bone. Give us a break; lighten up on us and we’ll willingly serve you.”

“Give me three days to think it over, then come back,” Rehoboam said.

King Rehoboam talked it over with the elders who had advised his father when he was alive: “What’s your counsel? How do you suggest that I answer the people?”

They said, “If you will be a servant to this people, be considerate of their needs and respond with compassion, work things out with them, they’ll end up doing anything for you.”

8-9 But he rejected the counsel of the elders and asked the young men he’d grown up with who were now currying his favor, “What do you think? What should I say to these people who are saying, ‘Give us a break from your father’s harsh ways—lighten up on us’?”

10-11 The young turks he’d grown up with said, “These people who complain, ‘Your father was too hard on us; lighten up’—well, tell them this: ‘My little finger is thicker than my father’s waist. If you think life under my father was hard, you haven’t seen the half of it. My father thrashed you with whips; I’ll beat you bloody with chains!’”

12-14 Three days later Jeroboam and the people showed up, just as Rehoboam had directed when he said, “Give me three days to think it over, then come back.” The king’s answer was harsh and rude. He spurned the counsel of the elders and went with the advice of the younger set, “If you think life under my father was hard, you haven’t seen the half of it. My father thrashed you with whips; I’ll beat you bloody with chains!”

15 Rehoboam turned a deaf ear to the people. God was behind all this, confirming the message that he had given to Jeroboam son of Nebat through Ahijah of Shiloh.

16-17 When all Israel realized that the king hadn’t listened to a word they’d said, they stood up to him and said,

Get lost, David!
We’ve had it with you, son of Jesse!
Let’s get out of here, Israel, and fast!
From now on, David, mind your own business.

And with that, they left. But Rehoboam continued to rule those who lived in the towns of Judah.

18-19 When King Rehoboam next sent out Adoniram, head of the workforce, the Israelites ganged up on him, pelted him with stones, and killed him. King Rehoboam jumped in his chariot and fled to Jerusalem as fast as he could. Israel has been in rebellion against the Davidic regime ever since.

Jeroboam of Israel

20 When the word was out that Jeroboam was back and available, the assembled people invited him and inaugurated him king over all Israel. The only tribe left to the Davidic dynasty was Judah.

21 When Rehoboam got back to Jerusalem, he called up the men of Judah and the tribe of Benjamin, a 180,000 of their best soldiers, to go to war against Israel and recover the kingdom for Rehoboam son of Solomon.

22-24 At this time the word of God came to Shemaiah, a man of God: “Tell this to Rehoboam son of Solomon king of Judah, along with everyone in Judah and Benjamin and anyone else who is around: This is God’s word: Don’t march out; don’t fight against your brothers the Israelites; go back home, every last one of you; I’m in charge here.” And they did it; they did what God said and went home.

25 Jeroboam made a fort at Shechem in the hills of Ephraim, and made that his headquarters. He also built a fort at Penuel.

26-27 But then Jeroboam thought, “It won’t be long before the kingdom is reunited under David. As soon as these people resume worship at The Temple of God in Jerusalem, they’ll start thinking of Rehoboam king of Judah as their ruler. They’ll then kill me and go back to King Rehoboam.”

28-30 So the king came up with a plan: He made two golden calves. Then he announced, “It’s too much trouble for you to go to Jerusalem to worship. Look at these—the gods who brought you out of Egypt!” He put one calf in Bethel; the other he placed in Dan. This was blatant sin. Think of it—people traveling all the way to Dan to worship a calf!

31-33 And that wasn’t the end of it. Jeroboam built forbidden shrines all over the place and recruited priests from wherever he could find them, regardless of whether they were fit for the job or not. To top it off, he created a holy New Year festival to be held on the fifteenth day of the eighth month to replace the one in Judah, complete with worship offered on the Altar at Bethel and sacrificing before the calves he had set up there. He staffed Bethel with priests from the local shrines he had made. This was strictly his own idea to compete with the feast in Judah; and he carried it off with flair, a festival exclusively for Israel, Jeroboam himself leading the worship at the Altar.