Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 1:1-31

Istoria creării cerurilor și a pământului

1La început, Dumnezeu1 Ebr.: Elohim, numele divin cel mai frecvent folosit în VT, care exprimă măreția lui Dumnezeu. Deși termenul ebraic este la plural, el funcționează gramatical ca un singular. a creat cerurile1 Termenul ebraic apare întotdeauna la plural, reflectând fie concepția cosmologică ebraică, potrivit căreia există mai mult decât un singur cer, fie un plural de intensitate prin care este evidențiată imensitatea cerului [peste tot în carte]. și pământul. 2Pământul era pustiu2 Sau, posibil, fără formă. și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor.

3Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. 4Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a separat lumina de întuneric. 5Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l‑a numit „noapte“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi.

6Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere6 Sau: firmament. în mijlocul apelor și ea să separe apele de ape!“ 7Astfel, Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care sunt sub întindere de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. 8Dumnezeu a numit întinderea „ceruri“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua.

9Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să apară uscatul!“ Și așa a fost. 10Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate, le‑a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să facă rod cu sămânță în el pe pământ, după felul lor!“ Și așa a fost. 12Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță, după felul lor, și pomi care fac rod cu sămânță în el, după felul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.

14Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor, care să separe ziua de noapte. Ei să fie pentru semne14 Cu referire la semnele de pe cer (de ex.: eclipsele, alinierea planetelor, constelațiile)., pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani 15și să slujească drept luminători pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ!“ Și așa a fost. 16Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. 17Dumnezeu i‑a așezat pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ, 18să stăpânească ziua și noaptea și să separe lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a patra.

20Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de ființe vii și să zboare păsări deasupra pământului, pe suprafața întinderii cerurilor!“ 21Astfel, Dumnezeu a creat făpturile cele mari din ape, orice ființă vie, care se mișcă și de care mișună apele, după felul ei, și orice pasăre înaripată, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 22Dumnezeu le‑a binecuvântat, zicând: „Fiți roditoare, înmulțiți‑vă și umpleți apele mărilor. Să se înmulțească și păsările pe pământ!“ 23Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a cincea.

24Dumnezeu a zis: „Să dea pământul ființe vii, după felul lor: vite,24 Cu referire la toate animalele care mai târziu vor fi domesticite. târâtoare24-26 Sau: animale care mișună; sau: animale care se târăsc. Termenul ebraic face referire la toate celelalte animalele mai mărunte, distincte de vite și de animalele sălbatice mari. De asemenea, termenul poate include și insectele. și vietăți ale pământului, după felul lor!“ Și așa a fost. 25Dumnezeu a făcut vietățile pământului, după felul lor, vitele, după felul lor, și orice târâtoare a pământului, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Crearea omului

26Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om26-27 Termenul ebraic se referă la ființele umane în general, și nu la o singură persoană. după chipul Nostru, după asemănarea Noastră. Ei să domnească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste orice animal care se târăște pe pământ!“

27Astfel, Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul Său,

după chipul lui Dumnezeu l‑a creat;

bărbat și femeie i‑a creat.

28Dumnezeu i‑a binecuvântat și le‑a zis: „Fiți roditori și înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l. Domniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vietate care se târăște pe pământ!“ 29Apoi Dumnezeu a zis: „Iată, v‑am dat orice plantă care face sămânță și care este pe suprafața întregului pământ și orice pom care are fruct cu sămânță în el. Le veți avea ca hrană. 30Iar oricărei vietăți a pământului, oricărei păsări a cerului și oricărui animal care se târăște pe pământ, tuturor acestora deci care au suflare de viață în ele, le‑am dat ca hrană orice plantă verde.“ Și așa a fost.

31Dumnezeu S‑a uitat la tot ce a făcut și iată că toate erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a șasea.

Ang Pulong Sang Dios

Genesis 1:1-31

Ang Pagtuga

1Sang ginsuguran gintuga sang Dios ang kalangitan kag ang kalibutan. 2Ang kalibutan sadto wala pa sing porma kag mahawan pa. Ang tubig nga nagatabon sa kalibutan nalikupan sang kadulom. Kag ang Espiritu sang Dios1:2 Espiritu sang Dios: ukon, gahom sang Dios; ukon, hangin nga halin sa Dios; ukon, mabaskog nga hangin. nagahulag sa ibabaw sang tubig. 3Dayon nagsiling ang Dios, “Magsanag!” Kag dayon may kasanag. 4Nanamian ang Dios sa kasanag nga iya nakita. Dayon ginseparar niya ang kasanag kag ang kadulom. 5Gintawag niya nga “adlaw” ang kasanag kag gintawag niya nga “gab-i” ang kadulom. Nag-abot ang kagab-ihon, pagkatapos ang kaagahon. Amo ato ang una nga adlaw.

6Dayon nagsiling ang Dios, “Matuga ang ulot1:6 ulot: sa iban nga Bisaya, hulot; ukon, lang-at. nga magaseparar sa tubig sa duha ka lugar.” 7Kag nahimo ini. Ginhimo sang Dios ang ulot nga nagaseparar sa tubig sa ibabaw kag sa tubig sa idalom. 8Ini nga ulot gintawag sang Dios nga “kahawaan.” Nag-abot ang kagab-ihon, pagkatapos ang kaagahon. Amo ato ang ikaduha nga adlaw.

9Dayon nagsiling ang Dios, “Magtingob sa isa ka lugar ang tubig sa kalibutan agod magguwa ang mamala nga lugar.” Kag nahimo ini. 10Gintawag niya nga “duta” ang mamala nga lugar kag gintawag niya nga “dagat” ang natingob nga tubig. Nanamian ang Dios sa iya nakita. 11Dayon nagsiling ang Dios, “Magtubo sa duta ang nagkalain-lain nga mga tanom: ang mga tanom nga may mga liso kag ang mga kahoy nga nagapamunga suno sa ila nga klase.” Kag nahimo ini. 12Nagtubo sa duta ang tanan nga klase sang tanom, kag nanamian ang Dios sa mga tanom nga iya nakita. 13Nag-abot ang kagab-ihon, pagkatapos ang kaagahon. Amo ato ang ikatatlo nga adlaw.

14Dayon nagsiling ang Dios, “Matuga sa kalangitan ang mga butang nga may kasanag sa pagseparar sang adlaw kag sang gab-i, kag bilang palatandaan sang pag-umpisa sang mga panahon,1:14 mga panahon: buot silingon, mga panahon sang piesta, mga panahon sang tigtalanom kag tig-alani, kag iban pa nga mga importante nga panahon. mga adlaw kag mga tuig. 15Magsiga sila sa kalangitan sa paghatag kasanag sa kalibutan.” Kag nahimo ini. 16Gani nahimo ang duha ka dalagko nga mga butang nga may kasanag: ang mas dako amo ang adlaw nga magasanag kon adlaw, kag ang gamay amo ang bulan nga magasanag kon gab-i. Nahimo man ang mga bituon. 17-18Ginbutang sang Dios ang ini nga mga butang sa kalangitan sa paghatag kasanag sa kalibutan kon adlaw kag gab-i, kag sa pagseparar sang adlaw kag sang gab-i.1:17-18 sang adlaw kag sang gab-i: sa literal, sang kasanag kag sang kadulom. Kag nanamian ang Dios sa iya nakita. 19Nag-abot ang kagab-ihon, pagkatapos ang kaagahon. Amo ato ang ikaapat nga adlaw.

20Dayon nagsiling ang Dios, “Magdamo ang nagkalain-lain nga mga sapat sa tubig, kag maglupad ang nagkalain-lain nga mga sapat1:20 nagkalain-lain nga mga sapat: Ang Hebreo sini nagakahulugan sang pispis, mga sapat-sapat nga nagalupad, kag sang iban pa nga klase sang mga sapat nga nagalupad. sa kahanginan.” 21Gani ginhimo sang Dios ang dalagko nga mga sapat sa tubig, kag ang tanan nga klase sang mga sapat nga nagaestar sa tubig, kag ang tanan nga klase sang mga sapat nga nagalupad. Nanamian ang Dios sa iya nakita. 22Kag ginbendisyunan niya ini nga mga sapat. Siling niya, “Magmuad kamo kag magdamo, kamo nga mga sapat sa tubig kag mga sapat nga nagalupad.” 23Nag-abot ang kagab-ihon, pagkatapos ang kaagahon. Amo ato ang ikalima nga adlaw.

24Dayon nagsiling ang Dios, “Magkabuhi ang mga nagkalain-lain nga klase sang sapat sa duta: mga sapat nga mahagop kag maila, mga dalagko kag magagmay.” Kag nahimo ini. 25Ginhimo sang Dios ang ini nga mga sapat, kag nanamian ang Dios sa iya nakita.

26Dayon nagsiling ang Dios, “Mahimo kita sang tawo nga kaanggid sa aton. Magagahom sila sa tanan nga klase sang mga sapat: ang nagalangoy, ang nagalupad, ang nagalakat, kag ang nagakamang.” 27Gani gintuga sang Dios ang tawo, lalaki kag babayi, nga kaanggid sa iya. 28Kag ginbendisyunan niya sila nga nagasiling, “Magmuad kamo kag magdamo agod ang inyo mga kaliwat magalapta kag magagahom sa kalibutan. Kag gamhan ninyo ang tanan nga sapat.” 29Dayon nagsiling ang Dios, “Ginahatag ko sa inyo ang mga tanom nga may mga liso kag ang mga kahoy nga nagapamunga agod inyo kaunon. 30Kag ginahatag ko sa tanan nga sapat ang tanan nga mga hilamon kag dahon-dahon bilang pagkaon nila.” Kag natuman ini. 31Gintan-aw sang Dios ang tanan niya nga ginpanghimo kag nanamian gid siya. Nag-abot ang kagab-ihon, pagkatapos ang kaagahon. Amo ato ang ikaanom nga adlaw.