Nouă Traducere În Limba Română

Geneza 1:1-31

Istoria creării cerurilor și a pământului

1La început, Dumnezeu1 Ebr.: Elohim, numele divin cel mai frecvent folosit în VT, care exprimă măreția lui Dumnezeu. Deși termenul ebraic este la plural, el funcționează gramatical ca un singular. a creat cerurile1 Termenul ebraic apare întotdeauna la plural, reflectând fie concepția cosmologică ebraică, potrivit căreia există mai mult decât un singur cer, fie un plural de intensitate prin care este evidențiată imensitatea cerului [peste tot în carte]. și pământul. 2Pământul era pustiu2 Sau, posibil, fără formă. și gol. Peste suprafața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste fața apelor.

3Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“ Și a fost lumină. 4Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a separat lumina de întuneric. 5Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l‑a numit „noapte“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi.

6Dumnezeu a zis: „Să fie o întindere6 Sau: firmament. în mijlocul apelor și ea să separe apele de ape!“ 7Astfel, Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care sunt sub întindere de apele care sunt deasupra întinderii. Și așa a fost. 8Dumnezeu a numit întinderea „ceruri“. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua.

9Dumnezeu a zis: „Să se adune la un loc apele care sunt sub ceruri și să apară uscatul!“ Și așa a fost. 10Dumnezeu a numit uscatul „pământ“, iar apele care au fost adunate, le‑a numit „mări“. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 11Atunci Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vegetație: plante care să facă sămânță și pomi fructiferi care să facă rod cu sămânță în el pe pământ, după felul lor!“ Și așa a fost. 12Pământul a dat vegetație: plante care fac sămânță, după felul lor, și pomi care fac rod cu sămânță în el, după felul lor. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 13Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a treia.

14Dumnezeu a zis: „Să fie niște luminători pe întinderea cerurilor, care să separe ziua de noapte. Ei să fie pentru semne14 Cu referire la semnele de pe cer (de ex.: eclipsele, alinierea planetelor, constelațiile)., pentru anotimpuri, pentru zile și pentru ani 15și să slujească drept luminători pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ!“ Și așa a fost. 16Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari: luminătorul cel mare, ca să stăpânească ziua, și luminătorul cel mic, ca să stăpânească noaptea; a făcut și stelele. 17Dumnezeu i‑a așezat pe întinderea cerurilor, ca să dea lumină pe pământ, 18să stăpânească ziua și noaptea și să separe lumina de întuneric. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 19Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a patra.

20Dumnezeu a zis: „Să mișune apele de ființe vii și să zboare păsări deasupra pământului, pe suprafața întinderii cerurilor!“ 21Astfel, Dumnezeu a creat făpturile cele mari din ape, orice ființă vie, care se mișcă și de care mișună apele, după felul ei, și orice pasăre înaripată, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun. 22Dumnezeu le‑a binecuvântat, zicând: „Fiți roditoare, înmulțiți‑vă și umpleți apele mărilor. Să se înmulțească și păsările pe pământ!“ 23Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a cincea.

24Dumnezeu a zis: „Să dea pământul ființe vii, după felul lor: vite,24 Cu referire la toate animalele care mai târziu vor fi domesticite. târâtoare24-26 Sau: animale care mișună; sau: animale care se târăsc. Termenul ebraic face referire la toate celelalte animalele mai mărunte, distincte de vite și de animalele sălbatice mari. De asemenea, termenul poate include și insectele. și vietăți ale pământului, după felul lor!“ Și așa a fost. 25Dumnezeu a făcut vietățile pământului, după felul lor, vitele, după felul lor, și orice târâtoare a pământului, după felul ei. Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.

Crearea omului

26Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om26-27 Termenul ebraic se referă la ființele umane în general, și nu la o singură persoană. după chipul Nostru, după asemănarea Noastră. Ei să domnească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste orice animal care se târăște pe pământ!“

27Astfel, Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul Său,

după chipul lui Dumnezeu l‑a creat;

bărbat și femeie i‑a creat.

28Dumnezeu i‑a binecuvântat și le‑a zis: „Fiți roditori și înmulțiți‑vă, umpleți pământul și supuneți‑l. Domniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice vietate care se târăște pe pământ!“ 29Apoi Dumnezeu a zis: „Iată, v‑am dat orice plantă care face sămânță și care este pe suprafața întregului pământ și orice pom care are fruct cu sămânță în el. Le veți avea ca hrană. 30Iar oricărei vietăți a pământului, oricărei păsări a cerului și oricărui animal care se târăște pe pământ, tuturor acestora deci care au suflare de viață în ele, le‑am dat ca hrană orice plantă verde.“ Și așa a fost.

31Dumnezeu S‑a uitat la tot ce a făcut și iată că toate erau foarte bune. Astfel, a fost o seară și a fost o dimineață: ziua a șasea.

Bibelen på hverdagsdansk

1. Mosebog 1:1-31

Hvordan Gud skaber universet

1I begyndelsen skabte Gud himlen og jorden. 2Jorden var øde og tom, og urdybet lå hen i totalt mørke, men Guds Ånd svævede over de mørke vande.

3Så sagde Gud: „Der skal blive lys!” og så var der lys. 4Gud glædede sig over lyset, og han satte skel mellem lyset og mørket. 5Tiden med lys kaldte han dag, og tiden med mørke kaldte han nat. Det blev aften, og det blev morgen. Det var den første dag.

6Så sagde Gud: „Der skal være en hvælving midt i alt vandet til at dele det.” 7Og Gud dannede en hvælving, så vandet ovenfor den blev adskilt fra vandet nedenfor den. 8Hvælvingen kaldte han himmel. Det blev aften, og det blev morgen. Det var den anden dag.

9Dernæst sagde Gud: „Vandet under himmelhvælvingen skal samle sig, så det tørre land kommer til syne.” Og sådan skete det. 10Det tørre land kaldte han jord, og de steder, hvor vandet var, kaldte han hav; og Gud glædede sig over sit værk.

11Derpå sagde Gud: „Grønne planter, der bærer frø, skal spire frem af jorden, og frugttræer, som bærer frugt med kerner, skal vokse op, så de kan formere sig, hver efter sin art.” Og sådan blev det. 12Op af jorden spirede grønne planter, som bar frø, og træer, som bar frugt med kerner, hver efter sin art. Og Gud glædede sig over sit værk. 13Det blev aften, og det blev morgen. Det var den tredje dag.

14-15Så sagde Gud: „Der skal være lysgivere på himmelhvælvingen, som sætter skel mellem dag og nat, og som markerer årstidernes skiften og festdagenes begyndelse.” Og sådan blev det. 16Gud frembragte to store lys på himlen til at skinne på jorden, det største lys, solen, til at herske om dagen, og det mindre, månen, til at herske om natten sammen med stjernerne. 17Han satte dem på himmelhvælvingen til at lyse på jorden, 18til at sætte skel mellem dagen og natten. Og han glædede sig over sit værk. 19Det blev aften, og det blev morgen. Det var den fjerde dag.

20Dernæst sagde Gud: „Vandet skal vrimle med fisk og andet liv, og der skal være et mylder af fugle i luften.” Og sådan blev det. 21Gud skabte de store havdyr og en mangfoldighed af fisk og fugle; og han glædede sig over sit værk. 22Han velsignede dem og sagde: „Formér jer og bliv mange. Fiskene skal fylde havene, og fuglene skal fylde luften.” 23Det blev aften, og det blev morgen. Det var den femte dag.

24Derpå sagde Gud: „Af jorden skal der fremstå alle slags dyr—kvæg, krybdyr og alle mulige vilde dyr.” Og sådan blev det. 25Gud dannede alle slags vilde dyr, krybdyr og husdyr, alle i stand til at formere sig, hver efter sin art; og Gud glædede sig over sit værk.

26Så sagde Gud: „Lad os frembringe et levende væsen, der ligner os. Det skal herske over alt dyrelivet—fiskene i havet, fuglene i luften og de tamme og vilde dyr på jorden.” 27Da skabte Gud to mennesker, som lignede ham. De blev skabt som mand og kvinde. 28Gud velsignede dem og sagde: „Formér jer og bliv mange, bred jer over hele jorden og tag den i besiddelse! Hersk over fiskene, fuglene og alle de andre dyr på jorden.” 29Gud fortsatte: „Se! Jeg giver jer alle de frøbærende planter på jorden som føde, og I må også spise frugt fra de mange frugttræer. 30Jeg giver græsset og alt grønt til føde for dyrene og fuglene.” Og sådan blev det. 31Gud betragtede nu hele sit skaberværk, og han var ovenud tilfreds med det. Det blev aften, og det blev morgen. Det var den sjette dag.