Daruri pentru construirea Casei Domnului
1Apoi regele David a zis întregii adunări:
„Solomon, fiul meu, singurul pe care l‑a ales Dumnezeu, este tânăr și plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul1, 19 Termenul ebraic tradus aici cu Templu este birah, termen care de obicei desemna o clădire mare, impunătoare; tradus în alte contexte cu citadelă. nu este pentru un om, ci pentru Domnul Dumnezeu. 2Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu2 Sensul termenului ebraic este nesigur., tot felul de pietre prețioase, pietre de diferite culori, precum și pietre de alabastru din belșug. 3De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le‑am făcut pentru Sfântul Lăcaș, ofer pentru Casa Dumnezeului meu aurul și argintul pe care‑l am în posesie 4– trei mii de talanți4 Aproximativ 100 t. de aur, aur de Ofir, și șapte mii de talanți4 Aproximativ 210 t. de argint pur – pentru poleirea pereților clădirilor 5și pentru întreaga lucrare pe care o vor face meșteșugarii; ofer aur pentru lucrările din aur și argint pentru lucrările din argint. Așadar, cine își mai aduce contribuția, dedicându‑se astăzi Domnului?“
Răspunsul poporului la mesajul regelui
6Căpeteniile familiilor, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și căpeteniile responsabile cu lucrarea regelui și‑au adus contribuția. 7Ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu: cinci mii de talanți7 Aproximativ 150 t. de aur și zece mii de darici7 Aproximativ 84 kg. de aur, zece mii de talanți7 Aproximativ 300 t. de argint, optsprezece mii de talanți7 Aproximativ 550 t. de bronz și o sută de mii de talanți7 Aproximativ 3000 t. de fier. 8Cine a avut pietre prețioase le‑a dăruit pentru vistieria Casei Domnului, de care avea grijă gherșonitul Iehiel. 9Poporul s‑a bucurat de darurile pe care le‑a făcut, căci le‑a dăruit Domnului din toată inima; de asemenea, și regele David s‑a bucurat nespus de mult.
Rugăciunea lui David
10David a binecuvântat pe Domnul înaintea ochilor întregii adunări, zicând:
„Binecuvântat să fii Tu, Doamne,
Dumnezeul părintelui nostru Israel,
pentru veci de veci!
11Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea,
măreția, supremația și maiestatea,
căci tot ce este în ceruri și pe pământ este al Tău!
A Ta, Doamne, este stăpânirea
și Tu Te înalți ca suveran peste toate!
12Bogăția și slava vin dinaintea Ta.
Tu stăpânești peste toate.
În mâna Ta este puterea și tăria;
mâna Ta poate să înalțe și să întărească pe oricine.
13Acum, Dumnezeul nostru,
noi Îți aducem mulțumiri și lăudăm mărețul Tău Nume.
14Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să‑Ți oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate și ceea ce Ți‑am oferit a fost primit din mâna Ta. 15Înaintea Ta noi suntem doar niște străini și peregrini, la fel ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără speranță. 16Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belșug pe care l‑am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta și totul Îți aparține Ție. 17Dumnezeul meu, știu că Tu cercetezi inima, iar curăția Îți este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăție de inimă și am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându‑Ți darurile lui. 18Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, părinții noștri, păstrează pe vecie această înclinație a gândurilor inimii poporului Tău și îndreaptă‑le inima spre Tine! 19Iar fiului meu Solomon, dă‑i o inimă dedicată în întregime, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale și hotărârile Tale, să le împlinească pe toate și să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“
20Apoi David a zis întregii adunări: „Binecuvântați‑L pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Ei s‑au închinat cu toții, plecându‑se înaintea Domnului și a regelui.
Solomon recunoscut drept rege
21În ziua următoare au adus jertfe Domnului și au oferit ca arderi‑de‑tot Domnului o mie de tauri, o mie de berbeci și o mie de miei, împreună cu jertfe de băutură și o mulțime de alte jertfe aduse pentru tot Israelul. 22În ziua aceea au mâncat și au băut în prezența Domnului cu mare bucurie, l‑au făcut rege a doua oară pe Solomon, fiul lui David, și l‑au uns drept conducător al Domnului22 Cu sensul de: din partea. Sau și l‑au uns înaintea Domnului drept conducător., iar pe Țadok l‑au uns ca preot. 23Solomon s‑a așezat pe tronul Domnului, ca să domnească în locul lui David, tatăl său. El a prosperat și toți cei din Israel au ascultat de el. 24Toate căpeteniile, vitejii și toți fiii regelui David, s‑au supus regelui Solomon. 25Domnul l‑a înălțat pe Solomon înaintea ochilor întregului Israel și i‑a făcut parte de o domnie mai strălucită decât a oricărui alt rege al lui Israel care a fost înainte de el.
Necrologul lui David
(1 Regi 2:10-12)
26David, fiul lui Ișai, a domnit peste tot Israelul. 27El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit timp de șapte ani, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci și trei de ani. 28David a murit după o bătrânețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de glorie. În locul lui a domnit fiul său Solomon.
29Faptele regelui David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în „Cronicile văzătorului Samuel“, în „Cronicile profetului Natan“ și în „Cronicile văzătorului Gad“, 30împreună cu toată domnia și puterea lui și cu evenimentele care au avut loc în viața lui, în Israel și în toate regatele celorlalte țări.
Les dons du roi pour la construction du Temple
1Puis le roi David dit à toute l’assemblée : Mon fils Salomon, le seul que Dieu ait choisi, est jeune et inexpérimenté, alors que l’ouvrage est immense, car ce n’est pas pour un homme qu’il s’agit de construire un palais, mais bien pour l’Eternel Dieu. 2Quant à moi, j’ai consacré tous mes efforts à préparer pour le temple de mon Dieu de l’or, de l’argent, du bronze, du fer et du bois pour tout ce qui est à fabriquer avec ces divers matériaux. J’ai préparé aussi des pierres d’onyx et des pierres à enchâsser, des pierres brillantes et de diverses couleurs, toutes sortes de pierres précieuses et des blocs de marbre blanc en abondance29.2 Voir 22.5.. 3De plus, par amour pour le temple de Dieu, je donne pour sa construction des biens précieux en or et en argent que je possède personnellement, en plus de tout ce que j’ai préparé pour le sanctuaire. 4Il y a dans mes réserves cent tonnes d’or pur d’Ophir29.4 Région souvent mentionnée (1 R 10.11 ; Jb 28.16) comme lieu de provenance de l’or le plus pur (voir note 1 R 9.28). et deux cent cinquante tonnes d’argent affiné pour recouvrir les parois des bâtiments. 5Cet or et cet argent sont destinés à la confection de tout ce qui doit être en or et en argent, ainsi qu’à tous les travaux que les artisans auront à exécuter. A présent, qui d’entre vous est prêt à donner volontairement et de façon généreuse pour l’Eternel ?
Les dons du peuple pour la construction du Temple
6Alors les chefs des groupes familiaux et des tribus d’Israël, les chefs des « milliers » et des « centaines » et les responsables des affaires du roi offrirent des dons volontaires. 7Ils remirent spontanément pour le temple de Dieu cent soixante-dix tonnes d’or, dix mille pièces d’or, plus de trois cents tonnes d’argent, quelque six cents tonnes de bronze et plus de trois mille tonnes de fer. 8Ceux qui possédaient des pierres précieuses les confièrent à Yehiel le Guershonite pour le trésor du temple de l’Eternel. 9Le peuple se réjouit de ses dons volontaires, car c’était d’un cœur sans partage qu’ils les avaient faits à l’Eternel. Le roi David en éprouva lui aussi une très grande joie.
Prière de reconnaissance
10David bénit l’Eternel devant toute l’assemblée en disant :
Béni sois-tu à tout jamais, ╵ô Eternel,
Dieu de notre ancêtre Israël !
11A toi, Eternel, appartiennent ╵la grandeur, la puissance ╵et la magnificence,
et la gloire et la majesté.
Car tout ce qui est dans le ciel ╵et sur la terre ╵est à toi, Eternel.
C’est à toi qu’appartient le règne,
tu es le souverain ╵au-dessus de tout être29.11 Cf. Mt 6.13..
12Et c’est de toi que viennent ╵la richesse et la gloire.
Tu domines sur tout
et dans ta main résident ╵la force et la puissance,
tu détiens le pouvoir ╵d’élever qui tu veux ╵et de le rendre fort.
13C’est pourquoi, notre Dieu, ╵nous te louons,
nous célébrons ta gloire.
14Car, qui donc suis-je,
et qui donc est mon peuple
pour avoir les moyens ╵de t’offrir de tels dons ?
Tout cela vient de toi,
et c’est de ta main même ╵que nous avons reçu ╵ce que nous te donnons.
15Nous sommes devant toi ╵comme des étrangers, des hôtes, ╵tout comme nos ancêtres.
Notre vie sur la terre ╵est aussi éphémère ╵qu’une ombre passagère, ╵qui passe sans espoir.
16Eternel, notre Dieu, ╵c’est de ta main que vient ╵toute cette fortune
que nous venons de réunir ╵pour te bâtir un temple ╵qui portera ton nom, ╵toi qui es saint.
Tout cela t’appartient.
17Je le sais, ô mon Dieu, ╵tu sondes notre cœur
et tu as du plaisir ╵lorsque quelqu’un est droit.
Eh bien, c’est d’un cœur droit ╵que je t’ai apporté ╵tous ces dons volontaires,
et j’ai vu avec joie ╵ton peuple ici présent ╵t’apporter ses dons volontaires.
18O Eternel, Dieu d’Abraham, ╵d’Isaac et d’Israël, nos pères,
conserve pour toujours ╵dans le cœur de ton peuple ╵ces dispositions, ces pensées,
et maintiens fermement ╵leur cœur tourné vers toi !
19A mon fils Salomon ╵donne un cœur sans partage
afin qu’il obéisse ╵à tes commandements,
tes ordonnances et tes lois, ╵et les applique tous,
et qu’il bâtisse le palais29.19 Autre traduction : qu’il exécute tout pour bâtir le palais. ╵en vue duquel j’ai fait ╵tous ces préparatifs.
L’onction royale de Salomon
20Là-dessus, David dit à toute l’assemblée : Bénissez l’Eternel, votre Dieu !
Alors toute l’assemblée loua l’Eternel, le Dieu de ses ancêtres. Ils s’inclinèrent et se prosternèrent devant l’Eternel et devant le roi. 21Le lendemain, ils offrirent des sacrifices et des holocaustes à l’Eternel : mille taureaux, mille béliers et mille agneaux, accompagnés des offrandes de vin requises29.21 Les libations accompagnent obligatoirement les sacrifices (voir Ex 29.40-41 ; Nb 15.1-16). ; et ils offrirent un grand nombre de sacrifices pour tout Israël. 22Ils mangèrent et burent ce jour-là devant l’Eternel dans de grandes réjouissances. Pour la seconde fois29.22 Voir 1 R 1 ; 1 Ch 23.1., ils proclamèrent roi Salomon, fils de David, et lui conférèrent l’onction au nom de l’Eternel pour être leur chef. Ils établirent aussi par l’onction Tsadoq comme prêtre. 23Salomon prit place sur le trône de l’Eternel, pour régner à la place de son père David. Il l’occupa avec succès et tout Israël lui obéit. 24Tous les chefs, et les soldats, et même tous les fils du roi David se soumirent à lui. 25L’Eternel éleva au plus haut point le prestige de Salomon aux yeux de tout Israël, et il rendit son règne plus éclatant que celui de tous ses prédécesseurs, comme roi sur Israël.
La mort de David
(1 R 2.10-12)
26David, fils d’Isaï, avait régné sur tout Israël. 27Il avait régné quarante ans sur Israël, sept ans à Hébron29.27 De 1010 à 1003 av. J.-C. et trente-trois ans à Jérusalem29.27 De 1003 à 970 av. J.-C..
28Et il mourut au terme d’une heureuse vieillesse, rassasié de jours, de richesses et de gloire. Son fils Salomon lui succéda sur le trône.
29Les faits et gestes du roi David, des premiers aux derniers, sont cités dans les Annales du prophète Samuel, dans les Annales du prophète Nathan, et dans les Annales du prophète Gad. 30On y raconte tout son règne, sa puissance, et tout ce qui lui est arrivé, ainsi qu’à Israël, et à tous les royaumes de la région.
