David numără poporul
(2 Sam. 24:1-17)
1Satan1 Sau: Vrăjmașul; sau: Un vrăjmaș, cu referire fie la diavol, fie la o amenințare externă care l‑a determinat pe David să facă numărătoarea poporului. s‑a ridicat împotriva lui Israel și l‑a stârnit pe David să numere poporul din Israel.
2David le‑a zis lui Ioab și conducătorilor oștirii:
– Mergeți și numărați poporul din Israel, de la Beer-Șeba până la Dan2 Sau: de la un capăt la celălalt, Dan marcând extremitatea nordică a Israelului, iar Beer-Șeba pe cea sudică., și aduceți‑mi un răspuns, ca să știu la cât se ridică numărul lor.
3Dar Ioab i‑a zis:
– Domnul să înmulțească poporul Său de o sută de ori mai mult! O, rege, stăpânul meu, oare nu suntem toți robii stăpânului meu? De ce stăpânul meu cere lucrul acesta? De ce să aduci vină asupra lui Israel?
4Însă porunca regelui dată lui Ioab a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab a plecat și a călătorit prin tot Israelul. Apoi s‑a întors la Ierusalim. 5Ioab i‑a dat lui David rezultatul5 Lit.: numărul. de la numărătoarea poporului: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbați în stare să meargă la război, iar în Iuda – patru sute șaptezeci de mii de bărbați în stare să meargă la război. 6Pe cei din Levi și Beniamin nu i‑a numărat între aceștia, căci porunca regelui a fost disprețuită de Ioab. 7Lucrul aceasta a fost rău în ochii lui Dumnezeu, astfel că El l‑a lovit pe Israel.
8David I‑a zis lui Dumnezeu: „Am săvârșit un mare păcat prin ceea ce am făcut.8 Vezi Ex. 30:12-13. Însă acum îndepărtează, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci m‑am purtat întru totul ca un nebun.“
9Domnul i‑a vorbit lui Gad, văzătorul lui David, zicând: 10„Du‑te și spune‑i lui David: «Așa vorbește Domnul: îți pun înainte trei nenorociri. Alege una dintre ele și‑ți voi face întocmai.»“
11Gad a venit la David și i‑a zis:
– Așa vorbește Domnul: „Ce alegi? 12Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fii spulberat dinaintea vrăjmașilor tăi și atins de sabia dușmanilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului și molima să fie în țară, iar Îngerul Domnului să aducă distrugere în tot teritoriul lui Israel?“ Vezi acum ce trebuie să răspund Celui Ce m‑a trimis!
13David i‑a zis lui Gad:
– Sunt într‑o mare strâmtorare. Mai bine să cad în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită; dar să nu cad în mâinile oamenilor!
14Domnul a trimis molima în Israel, și astfel au murit șaptezeci de mii de oameni din Israel. 15Dumnezeu a trimis Îngerul la Ierusalim ca să‑l distrugă. În timp ce îl distrugea, Domnul S‑a uitat, I‑a părut rău pentru acel dezastru și I‑a zis Îngerului Care distrugea: „Destul! Retrage‑Ți mâna!“ Îngerul Domnului Se afla lângă aria iebusitului Ornan15, 18-28 O variantă a lui Aravna..
16David și‑a ridicat ochii și L‑a văzut pe Îngerul Domnului stând între pământ și cer și având în mână sabia scoasă, îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrânii, acoperiți cu saci, s‑au aruncat cu fața la pământ. 17Și David I‑a zis lui Dumnezeu: „Oare n‑am poruncit eu să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit și a făcut rău! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea și împotriva familiei mele, dar nu lăsa poporul Tău pradă urgiei!“
David zidește un altar
(2 Sam. 24:18-25)
18Îngerul Domnului i‑a zis lui Gad să‑i spună lui David să se suie și să ridice Domnului un altar pe aria iebusitului Ornan. 19David s‑a suit acolo, după cuvântul pe care Gad l‑a rostit în Numele Domnului.
20În timp ce treiera grâul, Ornan s‑a întors și a văzut Îngerul; cei patru fii ai lui, care erau cu el, s‑au ascuns. 21Când David a ajuns la Ornan, Ornan s‑a uitat și l‑a văzut pe David. El a ieșit din arie și s‑a plecat cu fața la pământ înaintea lui David.
22David i‑a zis lui Ornan:
– Dă‑mi locul ariei ca să zidesc pe el un altar Domnului; dă‑mi‑l la prețul lui deplin în argint. Astfel, urgia care s‑a abătut asupra poporului va fi oprită.
23Ornan i‑a zis lui David:
– Ia‑l! Stăpânul meu, regele, să facă ceea ce crede că este bine23 Lit.: ce este bine în ochii lui.! Iată, dau și boii pentru arderi‑de‑tot, iar uneltele de treierat vor fi pentru lemne. De asemenea, grâul va fi pentru darul de mâncare. Dau totul!
24Însă regele David i‑a zis lui Ornan:
– Nu, ci trebuie să‑l cumpăr la prețul lui deplin în argint, căci nu voi oferi Domnului ce este al tău și nu voi aduce o ardere‑de‑tot care să nu mă coste nimic.
25Astfel, David i‑a plătit lui Ornan pentru acel loc șase sute de șecheli25 Aproximativ 7 kg. de aur. 26David a zidit acolo un altar Domnului și I‑a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace26 Vezi nota de la 16:1.. L‑a chemat pe Domnul, și El i‑a răspuns cu foc din ceruri pe altarul arderii‑de‑tot.
27Apoi Domnul i‑a vorbit Îngerului și Acesta Și‑a pus sabia în teacă. 28De atunci, de când David a văzut că Domnul i‑a răspuns în aria iebusitului Ornan, a adus jertfe acolo. 29Tabernaculul Domnului, pe care Moise îl făcuse în pustie, și altarul arderilor‑de‑tot se aflau, în perioada aceea, pe înălțimea de la Ghivon. 30David nu putea să meargă înaintea acestuia ca să‑L caute pe Dumnezeu, pentru că îl înspăimântase sabia Îngerului Domnului.
David hace un censo militar
21:1-17 – 2S 24:1-17
1Satanás conspiró contra Israel e indujo a David a hacer un censo del pueblo. 2Por eso David les dijo a Joab y a los jefes del pueblo:
―Id y haced un censo militar que abarque desde Berseba hasta Dan, y traedme el informe para que yo sepa cuántos pueden servir en el ejército.
3Joab le respondió:
―¡Que el Señor multiplique cien veces a su pueblo! Pero ¿acaso no son todos ellos siervos de mi señor? ¿Para qué quiere hacer esto mi señor? ¿Por qué ha de hacer algo que traiga la desgracia sobre Israel?
4Sin embargo, la orden del rey prevaleció sobre la opinión de Joab, de modo que este salió a recorrer todo el territorio de Israel. Después regresó a Jerusalén 5y le entregó a David los resultados del censo militar: En Israel había un millón cien mil que podían servir en el ejército, y en Judá, cuatrocientos setenta mil. 6Pero Joab no contó a los de las tribus de Leví ni de Benjamín, porque para él era detestable la orden del rey. 7Dios también la consideró como algo malo, por lo cual castigó a Israel.
8Entonces David le dijo a Dios: «He cometido un pecado muy grande al hacer este censo. He actuado como un necio. Yo te ruego que perdones la maldad de tu siervo».
9El Señor le dijo a Gad, el vidente de David: 10«Anda y dile a David que así dice el Señor: “Te doy a escoger entre estos tres castigos: dime cuál de ellos quieres que te imponga”».
11Gad fue adonde estaba David y le dijo:
―Así dice el Señor: “Elige una de estas tres cosas: 12tres años de hambre, o tres meses de persecución y derrota por la espada de tus enemigos, o tres días en los cuales el Señor castigará con peste el país y su ángel causará estragos en todos los rincones de Israel”. Piénsalo bien y dime qué debo responderle al que me ha enviado.
13―¡Estoy entre la espada y la pared! —respondió David—. Pero es mejor que yo caiga en las manos del Señor, porque su amor es muy grande, y no que caiga en las manos de los hombres.
14Por lo tanto, el Señor mandó contra Israel una peste, y murieron setenta mil israelitas. 15Luego envió un ángel a Jerusalén para destruirla. Y al ver el Señor que el ángel la destruía, se arrepintió del castigo y le dijo al ángel destructor: «¡Basta! ¡Detén tu mano!» En ese momento, el ángel del Señor se hallaba junto a la parcela de Ornán el jebuseo.
16David alzó la vista y vio que el ángel del Señor estaba entre la tierra y el cielo, con una espada desenvainada en la mano que apuntaba hacia Jerusalén. Entonces David y los ancianos, vestidos de luto, se postraron sobre su rostro. 17Y David le dijo a Dios: «Señor y Dios mío, ¿acaso no fui yo el que dio la orden de censar al pueblo? ¿Qué culpa tienen estas ovejas? ¡Soy yo el que ha pecado! ¡He actuado muy mal! ¡Descarga tu mano sobre mí y sobre mi familia, pero no sigas hiriendo a tu pueblo!»
David construye un altar
21:18-26 – 2S 24:18-25
18Entonces el ángel del Señor le dijo a Gad: «Dile a David que vaya y construya un altar para el Señor en la parcela de Ornán el jebuseo». 19David se puso en camino, conforme a la palabra que Gad le dio en nombre del Señor.
20Ornán se encontraba trillando y, al mirar hacia atrás, vio al ángel. Los cuatro hijos que estaban con él corrieron a esconderse. 21Al ver Ornán que David se acercaba a su parcela, salió a recibirlo y se postró delante de él. 22David le dijo:
―Véndeme una parte de esta parcela para construirle un altar al Señor, a fin de que se detenga la plaga que está afligiendo al pueblo. Véndemela por su verdadero precio.
23Ornán le contestó a David:
―Mi señor, yo te la regalo, para que hagas en ella lo que mejor te parezca. Yo mismo te daré los bueyes para los holocaustos, los trillos para la leña y el trigo para la ofrenda de cereal. Todo te lo regalo.
24Pero el rey David le respondió a Ornán:
―Eso no puede ser. No tomaré lo que es tuyo para dárselo al Señor, ni le ofreceré un holocausto que nada me cueste. Te lo compraré todo por su verdadero precio.
25Fue así como David le dio a Ornán seiscientas monedas21:25 seiscientas monedas. Lit. seiscientos siclos. de oro por aquel lugar. 26Allí construyó un altar al Señor y le ofreció holocaustos y sacrificios de comunión. Luego oró al Señor, y en respuesta Dios envió fuego del cielo sobre el altar del holocausto.
27Entonces el Señor le ordenó al ángel que envainara su espada. 28Al ver David que el Señor le había respondido, le ofreció sacrificios. 29En aquel tiempo, tanto el santuario del Señor que Moisés hizo en el desierto como el altar del holocausto se encontraban en el santuario de Gabaón. 30Pero David no fue a consultar a Dios a ese lugar porque, por causa de la espada del ángel del Señor, estaba aterrorizado.
