Victoria asupra amoniților și arameilor
(2 Sam. 10:1-19)
1După aceea, Nahaș, regele fiilor lui Amon, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său. 2David a zis: „Voi da dovadă de loialitate față de Hanun, fiul lui Nahaș, căci și tatăl său a dat dovadă de loialitate față de mine.“ David a trimis mesageri ca să‑l mângâie pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în țara fiilor lui Amon, la Hanun, ca să‑l mângâie, 3căpeteniile fiilor lui Amon i‑au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David dorește să‑l cinstească pe tatăl tău, trimițându‑ți mângâietori? Oare n‑au venit slujitorii lui la tine ca să observe, să distrugă și să cerceteze țara.“
4Atunci Hanun i‑a luat pe slujitorii lui David, i‑a ras, le‑a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, și le‑a dat drumul, 5astfel că ei au plecat. Când David a fost înștiințat despre ce li s‑a întâmplat bărbaților acelora, a trimis să le spună bărbaților care fuseseră atât de mult umiliți: „Rămâneți în Ierihon până vă va crește din nou barba, și apoi să vă întoarceți!“ 6Fiii lui Amon au văzut că se făcuseră nesuferiți lui David. Atunci Hanun și fiii lui Amon au trimis o mie de talanți6 Aproximativ 30 t. de argint și au tocmit care și călăreți din Aram-Naharaim6 Sau: Aram al celor două râuri, localizat în NV Mesopotamiei., din regatul arameu al Maacăi și din Țoba. 7Au tocmit astfel treizeci și două de mii de care și pe regele din Maaca cu poporul lui. Aceștia au venit și și‑au așezat tabăra la Medeba, iar fiii lui Amon s‑au strâns din cetățile lor, ca să meargă la război.
8Când David a auzit aceasta, l‑a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oștirea de viteji. 9Fiii lui Amon au ieșit și și‑au ocupat pozițiile de luptă la intrarea cetății, în timp ce regii care au venit să‑i ajute s‑au așezat separat în câmp. 10Ioab a văzut că avea de luptat și în față și în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel și i‑a mobilizat împotriva arameilor, 11iar restul poporului l‑a pus sub comanda fratelui său Abișai, mobilizându‑l împotriva fiilor lui Amon. 12Ioab i‑a zis lui Abișai: „Dacă arameii mă copleșesc, să‑mi vii în ajutor, iar dacă fiii lui Amon te copleșesc, te voi ajuta eu. 13Fii tare și îmbărbătează‑te pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru, iar Domnul să facă ceea ce este bine în ochii Lui!“ 14Când Ioab și poporul care era cu el i‑au atacat pe aramei, aceștia au fugit dinaintea lui. 15Fiii lui Amon, văzând că arameii dau bir cu fugiții, au fugit și ei dinaintea lui Abișai, fratele lui Ioab, și s‑au retras în cetate. Apoi Ioab s‑a dus la Ierusalim.
16Când au văzut că au fost învinși de Israel, arameii au trimis mesageri și i‑au adus pe arameii de dincolo de Râu16 Eufrat., aceștia avându‑l în fruntea lor pe Șofac16 În 2 Sam. 10:16: Șobac., conducătorul oștirii lui Hadad-Ezer. 17Când a fost înștiințat de acest lucru, David a adunat tot Israelul, a trecut Iordanul, a ajuns la ei și a ocupat poziții de luptă împotriva lor. David a ocupat poziții de luptă ca să‑i înfrunte pe aramei, și ei s‑au luptat împotriva lui. 18Însă Aram a fugit dinaintea lui Israel. David le‑a ucis arameilor șapte mii de oameni care conduceau carele și patruzeci de mii de pedestrași. L‑a omorât și pe Șofac, conducătorul oștirii lor. 19Văzând că au fost învinși de Israel, vasalii lui Hadad-Ezer au făcut pace cu David și i‑au slujit. Și Aram n‑a mai dorit să‑i ajute pe fiii lui Amon.
A Guerra contra os Amonitas
1Algum tempo depois, Naás, rei dos amonitas, morreu, e seu filho foi o seu sucessor. 2Davi pensou: “Serei bondoso com Hanum, filho de Naás, porque seu pai foi bondoso comigo”. Então Davi enviou uma delegação para transmitir a Hanum seu pesar pela morte do pai.
Mas, quando os mensageiros de Davi chegaram à terra dos amonitas para expressar condolências a Hanum, 3os líderes amonitas lhe disseram: “Achas que Davi está honrando teu pai ao enviar mensageiros para expressar condolências? Não é nada disso! Davi os enviou como espiões para examinar o país e destruí-lo”. 4Então Hanum prendeu os mensageiros de Davi, rapou-lhes a barba, cortou metade de suas roupas até as nádegas, e mandou-os embora.
5Quando Davi soube disso, enviou mensageiros ao encontro deles, pois haviam sido profundamente humilhados, e mandou dizer-lhes: “Fiquem em Jericó até que a barba cresça e, então, voltem para casa”.
6Vendo Hanum e os amonitas que tinham atraído sobre si o ódio de19.6 Hebraico: se transformado em mau cheiro para. Davi, alugaram da Mesopotâmia19.6 Hebraico: Arã Naaraim., de Arã Maaca e de Zobá, carros de guerra e condutores de carros, por trinta e cinco toneladas19.6 Hebraico: 1.000 talentos. Um talento equivalia a 35 quilos. de prata. 7Alugaram trinta e dois mil carros e seus condutores, contrataram o rei de Maaca com suas tropas, o qual veio e acampou perto de Medeba, e os amonitas foram convocados de suas cidades e partiram para a batalha.
8Ao saber disso, Davi ordenou a Joabe que marchasse com todo o exército. 9Os amonitas saíram e se puseram em posição de combate na entrada da cidade, e os reis que tinham vindo posicionaram-se em campo aberto.
10Vendo Joabe que estava cercado pelas linhas de combate, escolheu alguns dos melhores soldados de Israel e posicionou-os contra os arameus. 11Pôs o restante dos homens sob o comando de seu irmão Abisai e posicionou-os contra os amonitas. 12E Joabe disse a Abisai: “Se os arameus forem fortes demais para mim, venha me ajudar; mas, se os amonitas forem fortes demais para você, eu irei ajudá-lo. 13Seja forte e lutemos com bravura pelo nosso povo e pelas cidades do nosso Deus. E que o Senhor faça o que for de sua vontade”.
14Então Joabe e seus soldados avançaram contra os arameus, que fugiram dele. 15Quando os amonitas viram que os arameus estavam fugindo de Joabe, também fugiram de seu irmão Abisai e entraram na cidade. Assim, Joabe voltou para Jerusalém.
16Ao perceberem os arameus que haviam sido derrotados por Israel, enviaram mensageiros para trazer arameus que viviam do outro lado do Eufrates19.16 Hebraico: do Rio., e Sofaque, o comandante do exército de Hadadezer, veio à frente deles.
17Informado disso, Davi reuniu todo o Israel e atravessou o Jordão; avançou contra eles e formou linhas de combate defronte deles. Mas, começado o combate, 18eles fugiram de diante de Israel, e Davi matou sete mil dos seus condutores de carros de guerra e quarenta mil dos seus soldados de infantaria. Também matou Sofaque, o comandante do exército deles.
19Quando os vassalos de Hadadezer viram que tinham sido derrotados por Israel, fizeram a paz com Davi e se sujeitaram a ele. E os arameus não quiseram mais ajudar os amonitas.
