1 Cronici 16 – NTLR & NIV

Nouă Traducere În Limba Română

1 Cronici 16:1-43

1Au adus Chivotul lui Dumnezeu și l‑au așezat în mijlocul cortului pe care i l‑a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi‑de‑tot și jertfe de pace1-2 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. 2După ce a terminat de adus arderile‑de‑tot și jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului 3și a împărțit întregului Israel, fiecărui bărbat și fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o turtă de curmale3 Sensul termenului ebraic este nesigur. Unele traduceri redau: o bucată de carne. și o turtă cu stafide.

4I‑a pus înaintea Chivotului Domnului pe unii dintre leviții slujitori ca să‑L amintească, să‑I mulțumească și să‑L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Șemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom și Ieiel cântau din harfe și din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, 6iar preoții Benaia și Iahaziel sunau continuu din trâmbițe înaintea Chivotului Legământului cu Dumnezeu.

Psalmul de laudă al lui David

(Ps. 105:1-15; 96; 106:1, 47-48)

7În ziua aceea, David i‑a desemnat, pentru prima dată, pe Asaf și pe frații lui, să mulțumească Domnului.

8„Mulțumiți Domnului,

chemați Numele Lui,

faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!

9Cântați‑I, cântați spre lauda Lui,

vestiți toate minunile Lui!

10Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!

Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!

11Căutați pe Domnul și puterea Lui,

căutați întotdeauna fața Lui!

12Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,

de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,

13sămânță13 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. a robului Său Israel,

fii ai lui Iacov, aleșii Lui!

14El este Domnul, Dumnezeul nostru,

și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.

15Aduceți‑vă aminte mereu de legământul Lui,

de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,

16de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,

de jurământul Lui către Isaac,

17pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre

și față de Israel printr‑un legământ veșnic,

18zicând: «Ție îți voi da țara Canaan

ca parte a moștenirii voastre.»

19Pe atunci voi erați doar câțiva oameni,

puțini la număr și străini în țară.

20Ei călătoreau de la un neam la alt neam,

și de la un regat la alt popor.

21El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească

și a mustrat regi pentru ei:

22«Nu vă atingeți de unșii Mei

și nu‑i vătămați pe profeții Mei!»

23Cântați Domnului toți locuitorii pământului!

Vestiți în fiecare zi izbăvirea Lui!

24Istorisiți printre neamuri slava Lui

și printre toate popoarele – minunile Lui!

25Căci mare este Domnul și foarte vrednic să fie lăudat!

El este mai de temut decât toți dumnezeii.

26Căci toți dumnezeii popoarelor sunt idoli,

dar Domnul a făcut cerurile.

27Splendoarea și măreția sunt înaintea feței Lui,

iar tăria și bucuria – în Locuința Lui.

28Familii ale popoarelor, dați Domnului,

dați Domnului slavă și cinstiți‑I tăria!

29Dați Domnului slava cuvenită Numelui Său!

Aduceți un dar de mâncare și veniți înaintea Lui!

Închinați‑vă Domnului cu podoabe sfinte!29 Sau: în splendoarea sfințeniei! Termenul sfințenie se poate referi la Domnul Însuși, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoțească (vezi Ps. 110:3).

30Tremurați înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!

Lumea stă neclintită și nu poate fi clătinată.

31Să se bucure cerurile și să se înveselească pământul!

Să se spună printre neamuri: «Domnul împărățește!»

32Să vuiască marea și tot ce este în ea,

să tresalte câmpia și tot ce este pe ea!

33Atunci copacii pădurii vor striga de bucurie înaintea Domnului,

căci El vine să judece pământul.

34Mulțumiți Domnului, căci este bun!

Căci în veac ține îndurarea34 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Lui!

35Ziceți: «Izbăvește‑ne, Dumnezeul izbăvirii noastre,

strânge‑ne și eliberează‑ne dintre neamuri,

ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt

și să ne fălim aducându‑Ți laudă.»

36Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

din veșnicie în veșnicie!“

Tot poporul a zis „Amin!“ și L‑a lăudat pe Domnul.

37David i‑a lăsat înaintea Chivotului Legământului Domnului pe Asaf și pe frații lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu‑și datoria zi de zi. 38L‑a lăsat și pe Obed-Edom împreună cu frații lui, în număr de șaizeci și opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, și Hosa erau portari. 39David l‑a pus pe preotul Țadok împreună cu frații lui, preoții, înaintea Tabernaculului Domnului, de pe înălțimea care era în Ghivon, 40ca să aducă arderi‑de‑tot Domnului, pe altarul arderilor‑de‑tot, în fiecare dimineață și în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit‑o lui Israel. 41Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun și cei rămași dintre cei care fuseseră aleși și desemnați pe nume ca să mulțumească Domnului, căci în veac ține îndurarea Lui. 42Heman și Iedutun aveau cu ei trâmbițe și chimvale pentru cântăreți, precum și instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.

43Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s‑a întors să‑și binecuvânteze familia.

New International Version

1 Chronicles 16:1-43

Ministering Before the Ark

1They brought the ark of God and set it inside the tent that David had pitched for it, and they presented burnt offerings and fellowship offerings before God. 2After David had finished sacrificing the burnt offerings and fellowship offerings, he blessed the people in the name of the Lord. 3Then he gave a loaf of bread, a cake of dates and a cake of raisins to each Israelite man and woman.

4He appointed some of the Levites to minister before the ark of the Lord, to extol,16:4 Or petition; or invoke thank, and praise the Lord, the God of Israel: 5Asaph was the chief, and next to him in rank were Zechariah, then Jaaziel,16:5 See 15:18,20; Hebrew Jeiel, possibly another name for Jaaziel. Shemiramoth, Jehiel, Mattithiah, Eliab, Benaiah, Obed-Edom and Jeiel. They were to play the lyres and harps, Asaph was to sound the cymbals, 6and Benaiah and Jahaziel the priests were to blow the trumpets regularly before the ark of the covenant of God.

7That day David first appointed Asaph and his associates to give praise to the Lord in this manner:

8Give praise to the Lord, proclaim his name;

make known among the nations what he has done.

9Sing to him, sing praise to him;

tell of all his wonderful acts.

10Glory in his holy name;

let the hearts of those who seek the Lord rejoice.

11Look to the Lord and his strength;

seek his face always.

12Remember the wonders he has done,

his miracles, and the judgments he pronounced,

13you his servants, the descendants of Israel,

his chosen ones, the children of Jacob.

14He is the Lord our God;

his judgments are in all the earth.

15He remembers16:15 Some Septuagint manuscripts (see also Psalm 105:8); Hebrew Remember his covenant forever,

the promise he made, for a thousand generations,

16the covenant he made with Abraham,

the oath he swore to Isaac.

17He confirmed it to Jacob as a decree,

to Israel as an everlasting covenant:

18“To you I will give the land of Canaan

as the portion you will inherit.”

19When they were but few in number,

few indeed, and strangers in it,

20they16:18-20 One Hebrew manuscript, Septuagint and Vulgate (see also Psalm 105:12); most Hebrew manuscripts inherit, / 19 though you are but few in number, / few indeed, and strangers in it.” / 20 They wandered from nation to nation,

from one kingdom to another.

21He allowed no one to oppress them;

for their sake he rebuked kings:

22“Do not touch my anointed ones;

do my prophets no harm.”

23Sing to the Lord, all the earth;

proclaim his salvation day after day.

24Declare his glory among the nations,

his marvelous deeds among all peoples.

25For great is the Lord and most worthy of praise;

he is to be feared above all gods.

26For all the gods of the nations are idols,

but the Lord made the heavens.

27Splendor and majesty are before him;

strength and joy are in his dwelling place.

28Ascribe to the Lord, all you families of nations,

ascribe to the Lord glory and strength.

29Ascribe to the Lord the glory due his name;

bring an offering and come before him.

Worship the Lord in the splendor of his16:29 Or Lord with the splendor of holiness.

30Tremble before him, all the earth!

The world is firmly established; it cannot be moved.

31Let the heavens rejoice, let the earth be glad;

let them say among the nations, “The Lord reigns!”

32Let the sea resound, and all that is in it;

let the fields be jubilant, and everything in them!

33Let the trees of the forest sing,

let them sing for joy before the Lord,

for he comes to judge the earth.

34Give thanks to the Lord, for he is good;

his love endures forever.

35Cry out, “Save us, God our Savior;

gather us and deliver us from the nations,

that we may give thanks to your holy name,

and glory in your praise.”

36Praise be to the Lord, the God of Israel,

from everlasting to everlasting.

Then all the people said “Amen” and “Praise the Lord.”

37David left Asaph and his associates before the ark of the covenant of the Lord to minister there regularly, according to each day’s requirements. 38He also left Obed-Edom and his sixty-eight associates to minister with them. Obed-Edom son of Jeduthun, and also Hosah, were gatekeepers.

39David left Zadok the priest and his fellow priests before the tabernacle of the Lord at the high place in Gibeon 40to present burnt offerings to the Lord on the altar of burnt offering regularly, morning and evening, in accordance with everything written in the Law of the Lord, which he had given Israel. 41With them were Heman and Jeduthun and the rest of those chosen and designated by name to give thanks to the Lord, “for his love endures forever.” 42Heman and Jeduthun were responsible for the sounding of the trumpets and cymbals and for the playing of the other instruments for sacred song. The sons of Jeduthun were stationed at the gate.

43Then all the people left, each for their own home, and David returned home to bless his family.