1Au adus Chivotul lui Dumnezeu și l‑au așezat în mijlocul cortului pe care i l‑a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi‑de‑tot și jertfe de pace1-2 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. 2După ce a terminat de adus arderile‑de‑tot și jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului 3și a împărțit întregului Israel, fiecărui bărbat și fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o turtă de curmale3 Sensul termenului ebraic este nesigur. Unele traduceri redau: o bucată de carne. și o turtă cu stafide.
4I‑a pus înaintea Chivotului Domnului pe unii dintre leviții slujitori ca să‑L amintească, să‑I mulțumească și să‑L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Șemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom și Ieiel cântau din harfe și din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, 6iar preoții Benaia și Iahaziel sunau continuu din trâmbițe înaintea Chivotului Legământului cu Dumnezeu.
Psalmul de laudă al lui David
(Ps. 105:1-15; 96; 106:1, 47-48)
7În ziua aceea, David i‑a desemnat, pentru prima dată, pe Asaf și pe frații lui, să mulțumească Domnului.
8„Mulțumiți Domnului,
chemați Numele Lui,
faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!
9Cântați‑I, cântați spre lauda Lui,
vestiți toate minunile Lui!
10Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!
11Căutați pe Domnul și puterea Lui,
căutați întotdeauna fața Lui!
12Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,
de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,
13sămânță13 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. a robului Său Israel,
fii ai lui Iacov, aleșii Lui!
14El este Domnul, Dumnezeul nostru,
și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.
15Aduceți‑vă aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,
16de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
17pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre
și față de Israel printr‑un legământ veșnic,
18zicând: «Ție îți voi da țara Canaan
ca parte a moștenirii voastre.»
19Pe atunci voi erați doar câțiva oameni,
puțini la număr și străini în țară.
20Ei călătoreau de la un neam la alt neam,
și de la un regat la alt popor.
21El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească
și a mustrat regi pentru ei:
22«Nu vă atingeți de unșii Mei
și nu‑i vătămați pe profeții Mei!»
23Cântați Domnului toți locuitorii pământului!
Vestiți în fiecare zi izbăvirea Lui!
24Istorisiți printre neamuri slava Lui
și printre toate popoarele – minunile Lui!
25Căci mare este Domnul și foarte vrednic să fie lăudat!
El este mai de temut decât toți dumnezeii.
26Căci toți dumnezeii popoarelor sunt idoli,
dar Domnul a făcut cerurile.
27Splendoarea și măreția sunt înaintea feței Lui,
iar tăria și bucuria – în Locuința Lui.
28Familii ale popoarelor, dați Domnului,
dați Domnului slavă și cinstiți‑I tăria!
29Dați Domnului slava cuvenită Numelui Său!
Aduceți un dar de mâncare și veniți înaintea Lui!
Închinați‑vă Domnului cu podoabe sfinte!29 Sau: în splendoarea sfințeniei! Termenul sfințenie se poate referi la Domnul Însuși, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoțească (vezi Ps. 110:3).
30Tremurați înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!
Lumea stă neclintită și nu poate fi clătinată.
31Să se bucure cerurile și să se înveselească pământul!
Să se spună printre neamuri: «Domnul împărățește!»
32Să vuiască marea și tot ce este în ea,
să tresalte câmpia și tot ce este pe ea!
33Atunci copacii pădurii vor striga de bucurie înaintea Domnului,
căci El vine să judece pământul.
34Mulțumiți Domnului, căci este bun!
Căci în veac ține îndurarea34 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Lui!
35Ziceți: «Izbăvește‑ne, Dumnezeul izbăvirii noastre,
strânge‑ne și eliberează‑ne dintre neamuri,
ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt
și să ne fălim aducându‑Ți laudă.»
36Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,
din veșnicie în veșnicie!“
Tot poporul a zis „Amin!“ și L‑a lăudat pe Domnul.
37David i‑a lăsat înaintea Chivotului Legământului Domnului pe Asaf și pe frații lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu‑și datoria zi de zi. 38L‑a lăsat și pe Obed-Edom împreună cu frații lui, în număr de șaizeci și opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, și Hosa erau portari. 39David l‑a pus pe preotul Țadok împreună cu frații lui, preoții, înaintea Tabernaculului Domnului, de pe înălțimea care era în Ghivon, 40ca să aducă arderi‑de‑tot Domnului, pe altarul arderilor‑de‑tot, în fiecare dimineață și în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit‑o lui Israel. 41Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun și cei rămași dintre cei care fuseseră aleși și desemnați pe nume ca să mulțumească Domnului, căci în veac ține îndurarea Lui. 42Heman și Iedutun aveau cu ei trâmbițe și chimvale pentru cântăreți, precum și instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.
43Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s‑a întors să‑și binecuvânteze familia.
Joie et louanges
1On amena le coffre de Dieu et on le déposa au milieu de la tente que David avait fait dresser pour lui, et l’on offrit devant Dieu des holocaustes et des sacrifices de communion. 2Quand David eut achevé d’offrir ces sacrifices, il bénit le peuple au nom de l’Eternel. 3Puis il fit distribuer à tous les Israélites, hommes et femmes, une miche de pain, une portion de viande rôtie et une masse de raisins secs16.3 une portion de viande rôtie et une masse de raisins secs: traduction incertaine. Autre traduction : un gâteau de dattes et un gâteau de raisins. Voir Lv 3.1-17 ; 7.11-21, 28-36..
4Il institua dans leur service devant le coffre de l’Eternel un certain nombre de lévites ayant pour fonction d’invoquer l’Eternel, le Dieu d’Israël, de le célébrer et de le louer. 5C’étaient Asaph, leur chef, Zacharie, son second, puis Yeïel, Shemiramoth, Yehiel, Mattitia, Eliab, Benaya, Obed-Edom et Yeïel. Ils jouaient des instruments de musique, des luths et des lyres, et Asaph faisait retentir les cymbales.
6Les prêtres Benaya et Yahaziel sonnaient continuellement de la trompette devant le coffre de l’alliance de Dieu. 7Ce fut à cette époque que David chargea pour la première fois Asaph et les membres de sa famille de célébrer l’Eternel.
8Louez l’Eternel16.8 Les v. 8-22 reprennent le Ps 105.1-15., ╵et faites appel à lui !
Publiez parmi les peuples ╵ses hauts faits !
9Chantez à sa gloire, ╵et célébrez-le ╵en musique !
Racontez sans cesse ╵toutes ses merveilles !
10Soyez fiers de lui, ╵car il est très saint !
Que le cœur de ceux ╵qui sont attachés à l’Eternel ╵soit rempli de joie !
11Tournez-vous vers l’Eternel ! ╵Faites appel à sa force !
Aspirez à vivre ╵constamment en sa présence !
12Souvenez-vous des merveilles ╵qu’il a accomplies !
Rappelez-vous ses prodiges ╵et les jugements ╵qu’il a prononcés,
13vous, les descendants ╵d’Israël, son serviteur,
vous, descendants de Jacob, ╵vous, qu’il a choisis !
14Notre Dieu, c’est l’Eternel,
sur toute la terre ╵s’exercent ses jugements.
15Souvenez-vous pour toujours ╵de son alliance,
de ce qu’il a donné sa parole ╵pour mille générations :
16il a conclu un traité ╵avec Abraham,
et l’a confirmé ╵par serment à Isaac16.16 Pour les v. 16-18, voir Gn 12.7 ; 26.3 ; 28.13..
17Il l’a confirmé ╵à Jacob ╵en en faisant une loi
et, pour Israël, ╵une alliance pour toujours.
18Il a déclaré : ╵« Je te donnerai ╵le pays de Canaan,
ce sera la part ╵que vous allez posséder. »
19Vous n’étiez alors ╵qu’un très petit nombre,
une poignée d’immigrés,
20allant çà et là, ╵d’une peuplade à une autre,
d’un royaume vers un autre peuple.
21Mais Dieu ne laissa personne ╵les persécuter ;
il réprimanda des rois à leur sujet16.21 Pour les v. 21-22, voir Gn 12.17-20 ; 20.3-7. :
22« Ne maltraitez pas ╵ceux qui me sont consacrés,
et ne faites pas de mal ╵à ceux qui sont mes prophètes ! »
23Chantez à l’Eternel16.23 Les v. 23-33 reprennent le Ps 96., ╵vous, gens du monde entier !
Annoncez chaque jour ╵la bonne nouvelle de son salut !
24Oui, publiez sa gloire ╵au milieu des nations !
Racontez ses prodiges ╵chez tous les peuples !
25Car l’Eternel est grand ╵et digne de louanges,
et il est redoutable ╵bien plus que tous les dieux.
26Car tous les dieux des peuples ╵ne sont que des faux dieux,
alors que l’Eternel ╵a fait le ciel.
27Splendeur et majesté ╵rayonnent de son être,
et puissance et beauté ╵ornent son sanctuaire16.27 D’après l’ancienne version grecque et Ps 96.6 ; le texte hébreu traditionnel a : son lieu. Les deux termes se ressemblent en hébreu..
28Célébrez l’Eternel, ╵vous, gens de tous les peuples,
célébrez l’Eternel, ╵en proclamant ╵sa gloire et sa puissance !
29Célébrez l’Eternel ╵et son nom glorieux !
Apportez vos offrandes ╵et entrez devant lui
et prosternez-vous devant l’Eternel ╵dont la sainteté brille avec éclat16.29 Autre traduction : revêtus de vêtements sacrés. !
30Vous, gens du monde entier, ╵tremblez devant sa face !
Le monde est ferme, ╵il n’est pas ébranlé.
31Que le ciel soit en joie ! ╵Et que la terre exulte d’allégresse !
Qu’à tout peuple on proclame ╵que l’Eternel est roi !
32Que la mer retentisse ╵et tout ce qui l’habite !
Que toute la campagne ╵et tout ce qui s’y trouve ╵se réjouissent !
33Que, dans les bois, les arbres ╵poussent des cris de joie
devant l’Eternel, car il vient ╵pour gouverner16.33 Voir Ps 82.8 et la note. la terre.
34Célébrez l’Eternel16.34 Les v. 34-36 reprennent le Ps 106.1, 47-48. ╵car il est bon,
car son amour ╵dure à toujours16.34 Voir 2 Ch 5.13 ; Esd 3.11 ; Ps 100.5 ; 107.1 ; 118.1, 29 ; 136.1 ; Jr 33.11..
35Et dites : ╵« Délivre-nous, ô Dieu ╵notre Sauveur !
Rassemble-nous, ╵délivre-nous ╵des autres peuples !
Nous te célébrerons, ╵toi qui es saint,
et mettrons notre gloire ╵à te louer. »
36Béni soit l’Eternel, ╵Dieu d’Israël,
d’éternité ╵jusqu’en éternité !
Tout le peuple répondit « Amen ! » et loua l’Eternel.
L’organisation du culte
37David chargea alors Asaph et les membres de sa famille de se tenir devant le coffre de l’alliance de l’Eternel, pour assurer leur service de manière permanente, suivant les rites prévus pour chaque jour.
38Il désigna, comme portiers, Obed-Edom, fils de Yedoutoun, ainsi que soixante-huit hommes de sa parenté, et Hosa. 39Il chargea aussi le prêtre Tsadoq et les autres prêtres de sa parenté d’officier devant le tabernacle16.39 Il s’agit de la tente construite au désert sous la direction de Moïse où étaient toujours offerts les sacrifices prescrits par la Loi (voir Ex 29.38-39 ; Lv 6.7-10 ; Nb 28.3-6). de l’Eternel qui se trouvait sur le haut lieu de Gabaon16.39 1 R 3.4 et note., 40en offrant tous les jours, matin et soir, des holocaustes à l’Eternel sur l’autel des holocaustes, selon tout ce qui est écrit dans la Loi que l’Eternel a donnée à Israël. 41Ils avaient avec eux Hémân, Yedoutoun et les autres hommes qui avaient été choisis et désignés nominativement pour louer l’Eternel en ces termes : « Car son amour dure à toujours. » 42Hémân et Yedoutoun étaient chargés de faire retentir les trompettes et les cymbales, ainsi que les autres instruments de musique destinés à accompagner le chant pour Dieu. Les fils de Yedoutoun étaient affectés aux fonctions de gardiens.
43Puis tout le peuple s’en alla, chacun chez soi, et David rentra aussi chez lui pour bénir sa famille.
