Mâncarea jertfită idolilor
1Cu privire la ceea ce este jertfit idolilor, știm că toți avem cunoștință1 Sau: știm că „toți avem cunoștință.“ Din nou, probabil un slogan folosit de corinteni, dar pe care Pavel trebuie să‑l corecteze.. Însă cunoștința îngâmfă, pe când dragostea zidește. 2Dacă cineva crede că știe ceva, încă n‑a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3Dacă însă cineva Îl iubește pe Dumnezeu, atunci acesta este cunoscut de către Dumnezeu.3 Lit.: de către El. 4Așadar, cu privire la mâncarea jertfită idolilor, știm că, în lume, un idol este nimic și că nu există decât un singur Dumnezeu. 5Într-adevăr, chiar dacă există așa‑numiți „dumnezei“ în cer sau pe pământ, așa cum există de fapt mulți „dumnezei“ și mulți „domni“5 În ideea că, într-adevăr, oamenii recunosc și se închină mai multor zei, pe care îi consideră „domni“., 6totuși, pentru noi există un singur Dumnezeu, – Tatăl, din Care sunt toate și pentru Care suntem și noi –, și un singur Domn: Isus Cristos, prin Care sunt toate și prin Care suntem și noi.
7Însă nu în toți este cunoștința aceasta. Unii, fiind până acum obișnuiți cu idolii, mănâncă ceva ca fiind jertfit unui idol și astfel conștiința lor, fiind slabă, este pângărită. 8Dar nu mâncarea ne va duce mai aproape de Dumnezeu. Nu pierdem nimic dacă nu mâncăm din ea, și nu câștigăm nimic dacă mâncăm. 9Aveți însă grijă ca nu cumva dreptul vostru să devină o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10Căci dacă cineva te vede pe tine, care ai cunoștință, că mănânci în templul unui idol, oare conștiința lui slabă nu‑l va încuraja10 Lit.: zidi; este același verb din v. 1, folosit aici în mod ironic. să mănânce ceea ce este jertfit idolilor? 11Astfel, cel slab este distrus din cauza cunoștinței tale, el, fratele pentru care a murit Cristos! 12Când păcătuiți astfel împotriva fraților și le răniți conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Cristos. 13De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, atunci nu voi mânca în veci carne, ca să nu‑l fac pe fratele meu să se poticnească.
О храни која се приноси идолима
1А сада о храни која се приноси идолима. Знамо да сви имамо знање. Али знање доводи до охолости, док љубав изграђује. 2Ако неко мисли да нешто зна, још увек не зна онако како би требало да зна. 3А ко воли Бога, њега Бог познаје. 4А што се тиче хране жртвоване идолима, знамо да идол не представља ништа и да нема другог Бога осим једнога. 5Чак и да има такозваних богова, као што се тврди да има много богова и господара – било на небу било на земљи, 6ми имамо једног Бога и Оца од кога све потиче, и коме и ми припадамо, и једнога Господа, Исуса Христа, по коме је све постало, и по коме и ми постојимо.
7Међутим, немају сви то знање. Неки су се толико навикли да служе идолима, да када једу такву храну, једу је као да је принесена идолима, па се тако њихова слаба савест каља. 8Храна нас неће довести ближе Богу, јер нити смо на губитку ако не једемо, нити смо на добитку ако једемо.
9Гледајте само да ваша слобода не буде камен спотицања за оне који су слаби. 10Јер ако неко види тебе, који имаш знање, за трпезом у идолском храму, неће ли се, због своје слабе савести, охрабрити да једе храну жртвовану идолима? 11И тако због твог знања пропада тај слаби, твој брат за кога је Христос умро. 12Јер тиме што грешите против своје браће ударајући по њиховој слабој савести, грешите и против Христа. 13Стога, ако храна наводи на грех мога брата, радије нећу јести месо довека, да га не бих навео на грех.
