Învățăminte din istoria lui Israel
1Căci nu vreau să nu știți, fraților, că toți strămoșii1 Lit.: tații. noștri erau sub nor, toți au trecut prin mare, 2toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare, 3toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească 4și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, pentru că beau dintr‑o Stâncă duhovnicească Ce venea după ei; iar Stânca era Cristos. 5Totuși, în cei mai mulți dintre ei Dumnezeu nu Și‑a găsit plăcerea, astfel că trupurile lor au fost împrăștiate prin pustie. 6Dar aceste lucruri s‑au întâmplat ca exemple pentru noi, pentru ca să nu fim unii care tânjesc după cele rele, așa cum au tânjit ei. 7Să nu fiți idolatri, ca unii dintre ei, după cum este scris: „Poporul s‑a așezat să mănânce și să bea, apoi s‑a ridicat să se distreze.“7 Vezi Ex. 32:6. 8Să nu curvim, așa cum au curvit unii dintre ei, astfel că într‑o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii. 9Să nu‑L punem pe Cristos la încercare, așa cum au făcut unii dintre ei și au fost omorâți de șerpi. 10Să nu murmurați, așa cum au murmurat unii dintre ei și au fost nimiciți de Nimicitorul.
11Aceste lucruri li s‑au întâmplat ca să ne fie exemple și au fost scrise pentru avertizarea noastră, a celor peste care au venit sfârșiturile veacurilor. 12Așadar, cel ce crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă! 13Nu v‑a cuprins nicio încercare13 Sau: ispită. care să nu fie omenească. Dar credincios este Dumnezeu, Care nu va îngădui să fiți încercați peste puterile voastre, ci odată cu încercarea a pregătit și o cale de ieșire, ca s‑o puteți răbda.
Jertfele aduse idolilor și Cina Domnului
14De aceea, preaiubiții mei, fugiți de idolatrie! 15Vă vorbesc ca unor oameni înțelepți. Judecați singuri ceea ce vă spun! 16Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtășia16 În acest context termenul grecesc se poate traduce și prin asocierea cu. Pavel urmează să le spună corintenilor că nu se pot asocia cu idolii și nu se pot întovărăși cu cei răi, ca apoi să se asocieze cu ceea ce reprezintă pâinea și vinul și să fie în părtășie cu Biserica, Trupul Domnului. cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtășia cu trupul lui Cristos? 17Pentru că este o singură pâine, de aceea noi, care suntem mulți, suntem un singur trup, întrucât toți suntem părtași la o singură pâine. 18Uitați‑vă la Israelul după trup18 Cu referire la Israelul pământesc (Israel și locuitorii lui), spre deosebire de Biserică (Israelul spiritual).: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare părtași la altar? 19Deci, ce zic eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva sau că un idol este ceva? 20Nu, ci vreau să zic că ceea ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiți părtași cu demonii! 21Nu puteți bea și paharul Domnului, și paharul demonilor! Nu puteți lua parte și la masa Domnului, și la masa demonilor! 22Sau vrem oare să‑L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai tari decât El?
Trăiți pentru slava lui Dumnezeu!
23„Toate sunt îngăduite“, dar nu toate sunt de folos. „Toate sunt îngăduite“, dar nu toate zidesc. 24Nimeni să nu‑și caute binele propriu, ci binele altuia. 25Mâncați orice se vinde pe piața de carne, fără să cercetați ceva din cauza conștiinței, 26căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“26 Vezi Ps. 24:1. 27Dacă cineva dintre necredincioși vă invită la masă și doriți să mergeți, să mâncați orice vi se pune înainte, fără să cercetați ceva din cauza conștiinței. 28Dar dacă cineva vă spune: „Acesta este un lucru jertfit idolilor!“, atunci să nu mâncați, din cauza celui care v‑a spus și a conștiinței. Căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“. 29Nu mă refer însă la conștiința voastră, ci a celuilalt. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conștiința altuia? 30Dacă eu iau parte la masă cu mulțumire, de ce să fiu vorbit de rău din cauza unui lucru pentru care mulțumesc? 31Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, faceți toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu. 32Să nu fiți o piedică nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, 33așa cum, de altfel, încerc și eu să plac tuturor în toate lucrurile, căutând nu folosul meu, ci al multora, ca să fie mântuiți!
1Moreover, brethren, I would not that ye should be ignorant, how that all our fathers were under the cloud, and all passed through the sea; 2And were all baptized unto Moses in the cloud and in the sea; 3And did all eat the same spiritual meat; 4And did all drink the same spiritual drink: for they drank of that spiritual Rock that followed them: and that Rock was Christ. 5But with many of them God was not well pleased: for they were overthrown in the wilderness. 6Now these things were our examples, to the intent we should not lust after evil things, as they also lusted. 7Neither be ye idolaters, as were some of them; as it is written, The people sat down to eat and drink, and rose up to play. 8Neither let us commit fornication, as some of them committed, and fell in one day three and twenty thousand. 9Neither let us tempt Christ, as some of them also tempted, and were destroyed of serpents. 10Neither murmur ye, as some of them also murmured, and were destroyed of the destroyer. 11Now all these things happened unto them for ensamples: and they are written for our admonition, upon whom the ends of the world are come. 12Wherefore let him that thinketh he standeth take heed lest he fall. 13There hath no temptation taken you but such as is common to man: but God is faithful, who will not suffer you to be tempted above that ye are able; but will with the temptation also make a way to escape, that ye may be able to bear it.
14Wherefore, my dearly beloved, flee from idolatry. 15I speak as to wise men; judge ye what I say. 16The cup of blessing which we bless, is it not the communion of the blood of Christ? The bread which we break, is it not the communion of the body of Christ? 17For we being many are one bread, and one body: for we are all partakers of that one bread. 18Behold Israel after the flesh: are not they which eat of the sacrifices partakers of the altar? 19What say I then? that the idol is any thing, or that which is offered in sacrifice to idols is any thing? 20But I say, that the things which the Gentiles sacrifice, they sacrifice to devils, and not to God: and I would not that ye should have fellowship with devils. 21Ye cannot drink the cup of the Lord, and the cup of devils: ye cannot be partakers of the Lord’s table, and of the table of devils. 22Do we provoke the Lord to jealousy? are we stronger than he? 23All things are lawful for me, but all things are not expedient: all things are lawful for me, but all things edify not. 24Let no man seek his own, but every man another’s wealth. 25Whatsoever is sold in the shambles, that eat, asking no question for conscience sake: 26For the earth is the Lord’s, and the fulness thereof. 27If any of them that believe not bid you to a feast, and ye be disposed to go; whatsoever is set before you, eat, asking no question for conscience sake. 28But if any man say unto you, This is offered in sacrifice unto idols, eat not for his sake that shewed it, and for conscience sake: for the earth is the Lord’s, and the fulness thereof: 29Conscience, I say, not thine own, but of the other: for why is my liberty judged of another man’s conscience? 30For if I by grace be a partaker, why am I evil spoken of for that for which I give thanks? 31Whether therefore ye eat, or drink, or whatsoever ye do, do all to the glory of God. 32Give none offence, neither to the Jews, nor to the Gentiles, nor to the church of God: 33Even as I please all men in all things, not seeking mine own profit, but the profit of many, that they may be saved.
