Осрамоћена Дина
1Једном је Дина, коју је Лија родила Јакову, изашла да посети жене те земље. 2Али кад ју је видео Евејац Сихем, син Емора, кнеза те области, он је зграби, легне с њом и обешчасти је. 3Но, био је толико привучен Дином, Јаковљевом ћерком, да се заљубио у њу. Зато је настојао да придобије девојчино срце. 4Сихем је свом оцу Емору рекао: „Узми ми ову девојку за жену.“
5Јаков је чуо да је његова ћерка Дина била обешчашћена док су његови синови били у пољу са стадом. Ипак, ништа није предузимао док се они не врате.
6У међувремену, Емор, Сихемов отац, дође к Јакову да поразговара с њим. 7Уто се врате Јаковљеви синови из поља. Кад су чули шта се догодило људи су били жалосни и веома љути, јер је Сихем починио срамоту против Израиља легавши с Јаковљевом ћерком. Тако се шта није чинило.
8Емор им тада рече: „Мој се син свом душом заљубио у вашу ћерку. Дајте му је, молим вас, за жену. 9Хајде да се ородимо: ви нама дајите своје ћерке, а узимајте себи наше ћерке 10Настаните се међу нама; земља је отворена за вас. Живите, тргујте и стичите добра у њој.“
11Потом се Сихем обрати њеном оцу и њеној браћи: „Даћу све што затражите, само да задобијем вашу наклоност. 12Одредите мираз34,12 На ондашњем Блиском истоку, мираз је обезбеђивала младожењина породица. за њу и свадбени дар. Даћу колико год затражите, само ми дајте девојку за жену.“
13Пошто је њихова сестра Дина била обешчашћена, Јаковљеви синови одговоре Сихему и његовом оцу, Емору, с преваром на уму: 14„Такву ствар не можемо учинити. За нас би, наиме, била срамота дати нашу сестру необрезаноме. 15Пристаћемо на то само ако постанете као ми, то јест, ако се сваки мушкарац међу вама обреже. 16Онда ћемо вам давати наше ћерке, и узимати ваше ћерке себи, те се настанити међу вама и постати један народ. 17А ако нас не послушате и не обрежете се, ми ћемо узети нашу сестру34,17 Дословно: ћерку. и отићи.“
18Емору и његовом сину Сихему се овај захтев учинио повољним. 19Младић, који је био најуваженији човек у дому свога оца, није оклевао да испуни овај захтев, јер је волео Јаковљеву ћерку. 20Емор и Сихем оду пред капију свога града и обрате се својим суграђанима: 21„Ови људи су пријатељски расположени према нама. Зато нека се населе у земљи, и нека тргују у њој. Земља је довољно велика и за њих. Ми ћемо моћи да узимамо њихове ћерке за жене, а ми ћемо им давати своје. 22Међутим, људи ће пристати да се населе међу нама и постану с нама један народ само ако се сваки мушкарац међу нама обреже као што су они обрезани. 23Неће ли тако њихова стада, њихова имовина и сва њихова стока постати наши? Дајмо им наш пристанак, па ће се населити међу нама.“
24Сви који су изашли пред градску капију су послушали Емора и његовог сина Сихема, те су сви мушкарци који су дошли пред градску капију били обрезани.
25Али трећег дана, док су они били у боловима, два Јаковљева сина, Симеун и Леви, Динина браћа, узму своје мачеве и несметано дођу у град, те побију све мушкарце. 26Посеку мачем и Емора и његовог сина Сихема, одведу Дину из Сихемове куће, па оду. 27Остали синови Јаковљеви дођу, па опљачкају град где је њихова сестра била обешчашћена. 28Узели су и њихову ситну и крупну стоку, магарце и све што је било у граду и на пољима, 29као и све што је било од вредности. Децу и жене су одвели у ропство, а све што је било у кућама су опљачкали.
30Тада Јаков рече Симеуну и Левију: „Увалили сте ме у неприлике учинивши ме мрским становницима земље, Хананцима и Фережанима. Ја имам тек шаку људи; ако се они удруже против мене и нападну ме, истребиће и мене и мој дом.“
31Они одговорише: „Зар да с нашом сестром поступају као са блудницом?“
Dina și hiviții
1Dina, fiica pe care Lea i‑o născuse lui Iacov, a ieșit să vadă fetele țării. 2Când a văzut‑o, Șechem, fiul hivitului Hamor, prințul țării, a luat‑o, s‑a culcat cu ea și astfel a necinstit‑o. 3Sufletul lui s‑a alipit de Dina, fiica lui Iacov, și a iubit‑o pe tânără. El i‑a vorbit tinerei pe placul inimii ei. 4Apoi Șechem i‑a vorbit tatălui său, Hamor, zicând: „Ia‑mi‑o de soție pe această fată!“ 5Iacov a aflat că Șechem a pângărit‑o pe fiica sa, Dina, însă pentru că fiii săi erau cu animalele la câmp, a tăcut până când s‑au întors ei. 6Hamor, tatăl lui Șechem, s‑a dus la Iacov să‑i vorbească.
7Când au auzit lucrul acesta, fiii lui Iacov s‑au întors de la câmp. Ei s‑au supărat și s‑au mâniat foarte tare, pentru că Șechem făcuse un lucru spurcat în Israel7 Sau: împotriva lui Israel., culcându‑se cu fiica lui Iacov. Un astfel de lucru nu trebuia făcut.
8Însă Hamor le‑a vorbit, zicând:
– Fiul meu, Șechem, s‑a îndrăgostit de fiica voastră. Vă rog, dați‑i‑o de soție! 9Încuscriți‑vă cu noi: dați‑ne fiicele voastre și luați fiicele noastre pentru voi. 10Locuiți împreună cu noi. Întrucât țara este înaintea voastră, locuiți în ea, faceți negoț10, 21 Sau: străbateți liber țara. și cumpărați proprietăți în ea.
11Șechem le‑a zis tatălui și fraților Dinei:
– Să găsesc bunăvoință înaintea voastră11 Lit.: în ochii voștri. și vă voi da orice îmi veți cere. 12Cereți‑mi o zestre și un dar cât de mari vreți, iar eu vă voi da orice îmi veți cere. Doar dați‑mi fata de soție.
13Fiii lui Iacov le‑au răspuns cu înșelătorie lui Șechem și tatălui său, Hamor, pentru că Șechem o necinstise pe Dina, sora lor.
14Ei le‑au zis:
– Nu putem face acest lucru. Nu putem s‑o dăm pe sora noastră unui bărbat necircumcis, pentru că aceasta ar fi o rușine pentru noi. 15Vom fi de acord numai dacă voi vă veți face ca noi, adică dacă fiecare bărbat dintre voi va fi circumcis. 16Apoi vă vom da fiicele noastre și le vom lua pentru noi pe fiicele voastre. Vom locui împreună cu voi și vom alcătui un singur popor. 17Dar dacă nu ne veți asculta ca să vă circumcideți, ne vom lua fata și vom pleca.
18Cuvintele lor au plăcut lui Hamor și lui Șechem,18 Lit.: Cuvintele lor au fost bune în ochii lui Hamor și în ochii lui Șechem. fiul lui Hamor. 19Tânărul, care era cel mai respectat în familia tatălui său, n‑a întârziat să facă lucrul cerut, pentru că îi plăcea de fiica lui Iacov. 20Astfel, Hamor și fiul său, Șechem, au venit la poarta cetății lor și le‑au vorbit oamenilor din cetate, zicând: 21„Acești oameni sunt pașnici cu noi. Să locuiască în țară și să facă negoț în ea. Iată, țara este suficient de largă pentru ei. Să ne luăm soții dintre fiicele lor, iar noi să le dăm lor pe fiicele noastre. 22Ei vor să locuiască împreună cu noi și să alcătuim un singur popor numai dacă fiecare bărbat dintre noi va fi circumcis, așa cum ei înșiși sunt circumciși. 23Nu vor fi atunci vitele, averile și toate animalele lor ale noastre? Numai să fim de acord și să‑i lăsăm să locuiască împreună cu noi.“ 24Toți cei care au ieșit la poarta cetății au ascultat de Hamor și de fiul său, Șechem, astfel că toți bărbații care au ieșit la poarta cetății au fost circumciși.
25A treia zi, în timp ce oamenii sufereau de durere25 Ziua a treia era ziua în care persoanele circumcise experimentau o stare febrilă și cea mai intensă durere cauzată de operație, situație de care au profitat fiii lui Iacov., doi dintre fiii lui Iacov, Simeon și Levi, frații Dinei, și‑au luat săbiile, au atacat cetatea care se credea în siguranță și i‑au ucis pe toți bărbații. 26Ei i‑au ucis cu sabia pe Hamor și pe fiul său, Șechem, au luat‑o pe Dina din casa lui Șechem și au plecat. 27Fiii lui Iacov s‑au năpustit asupra celor înjunghiați și au jefuit cetatea, pentru că27 Sau: în care. o necinstiseră pe sora lor. 28Le‑au luat turmele, cirezile, măgarii și tot ce era în cetate și pe câmp. 29Le‑au capturat toată bogăția, toți copiii și soțiile și au jefuit tot ce era în case.
30Atunci Iacov le‑a zis lui Simeon și lui Levi:
– M‑ați nenorocit făcându‑mă urât canaaniților și periziților, locuitorii țării. Eu n‑am un număr mare de oameni, iar ei se vor strânge împotriva mea și mă vor ataca, astfel încât voi fi nimicit, eu și familia mea.
31Dar ei au răspuns:
– Se cuvenea să se poarte cu sora noastră ca și cu o prostituată?
