Псалам 74
Асафова поучна песма.
1Зашто си нас, о, Боже, одбацио довека?
Зашто да се јарост твоја пуши на стадо твоје паше?
2Присети се своје заједнице што си је од давнина стекао,
племена свога наследства које си откупио –
горе Сион на којој си пребивао.
3Кораке своје окрени ка руинама вечним,
свему чему је наудио противник у Светињи.
4Душмани твоји ричу усред твог места састанка,
поставише заставе своје за знакове.
5Познати су као човек
што секиру на шипражје диже;
6и онда секиром и полугама
све резбарије ломи.
7Светилиште твоје до тла спалише,
опоганише Пребивалиште имена твог.
8У срцу су своме рекли: „Хајде да их сасвим потлачимо!“
Спалили су сва Божија места састанка у земљи.
9А наше знакове видели нисмо,
ни пророка још нема,
и никога с нама ко би знао – докле?
10Докле ће се, о, Боже, ругати душманин?
Хоће ли противник довека твоје име да презире?
11Зашто руку своју, баш своју десницу, повлачиш?
Из недара својих извуци је и сатри их!
12А Бог цар мој је од давнина,
посред земље спасоносна дела чини.
13Силом својом ти си море разделио,
у водама смрскао си главе морским неманима.
14Левијатану си главе раздробио,
народима уз обалу за храну си га дао.
15Ти си дао да набуја и врело и поток,
ти си непресушне пресушио реке.
16Твој је дан, баш као и ноћ;
ти си поставио и месец и сунце.
17Ти си земљи одредио сваку међу;
и лето и зиму начинио ти си.
18Сети се тог противника који те презире, Господе,
и безумних што презиру ти име.
19Не дај звери живот голубице своје,
довека не заборави на живот својих сиромаха.
20Погледај на савез,
јер се мрачни крајеви земље напунише местима насиља.
21Не дај угњетеном да се понижен врати,
нека име твоје славе и сиромах и убоги.
22Устани, о, Боже, свој случај одбрани!
Сети се презира безумног према теби од јутра до сутра.
23Не заборави глас душмана својих,
поклич што се непрестано диже,
оних што се против тебе буне.
Psalmul 74
Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui Asaf
1Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat?
De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?
2Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o2 Sau: ai creat‑o; ai agonisit‑o; ai cumpărat‑o. în vechime
și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale;
adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit!
3Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice,
unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt!
4Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire;
și‑au pus însemnele lor ca semne.
5Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele
ca să croiască drum prin pădure.
6Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui,
zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă.
7Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș;
au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ!
8Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“
Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.
9Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet
și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea!
10Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul?
Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?
11De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta?
Înalț‑o de la sân și distruge!
12Dumnezeu este Împăratul meu din vechime
și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ12 Sau: peste (lit.: în mijlocul) țară..
13Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea,
ai zdrobit capetele monștrilor din ape.
14Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului14 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Iov 3:8; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.
și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți.
15Tu ai deschis izvoare și ueduri15 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar.
și ai uscat râuri care nu seacă.
16A Ta este ziua; a Ta este și noaptea.
Tu ai rânduit luna și soarele.
17Tu ai stabilit toate hotarele pământului;
Tu ai întocmit vara și iarna.
18Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, Doamne,
și un popor nebun batjocorește Numele Tău.
19Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale,
nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!
20Ai în vedere legământul,
căci locurile întunecate ale țării
sunt pline de cuiburi ale violenței!
21Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit!
Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!
22Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza!
Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!
23Nu uita glasul dușmanilor Tăi
și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!
