Псалам 102
Молитва ојађеног човека пред Господом, кад излива своју муку.
1О, Господе, чуј молитву моју
и мој вапај нек до тебе дође!
2Своје лице не скривај од мене у дану невоље,
ухо своје пригни мени;
ти пожури,
услиши ме у дан кад те зовем.
3Моји дани нестају у диму,
попут пећи кости ми спечене.
4Срце је моје као трава кошена, увела,
па ни хлеб се не сетим да једем.
5Од јецања мога силног
кожа ми се слепила за кости.
6На пустињску буљину личим
и на ћука с рушевина пустих!
7Будан лежим,
постао сам птица што самује на крову.
8Поваздан ми се ругају душмани,
именом мојим проклињу они што ме руже.
9Пепео једем као да је хлеб;
то што пијем са сузама мешам,
10због твог гнева и љутине твоје;
јер си ме подигао, па онда бацио.
11Као сенка бледе дани моји,
ја сам као трава спарушена.
12А ти си, Господе, довека! Ти трајеш,
спомињеш се кроз нараштај сваки.
13Ти устајеш да Сиону се смилујеш,
јер је време да га помилујеш,
јер је дошло време одређено.
14Јер слуге твоје воле му зидине,
жао им је његових руина.
15Дрхтаће народи од имена Господњег
и од твоје славе сви цареви земаљски;
16јер ће Господ да изгради Сион
и објави се у његовој слави;
17када чује молитву јадника
њихове вапаје презрети неће.
18Нек се то запише за нараштај нови,
за народ саздан да Господа слави!
19Јер ће с висине светости своје гледати Господ,
с небеса ће земљу да погледа;
20чуће ропац заточених
и од смрти спасти осуђенике;
21да објави са Сиона име Господње
и хвалу своју у Јерусалиму;
22када се заједно окупе народи,
и царства да Господу служе.
23Сред живота снагу ми је одузео
и дане ми прекратио!
24Рекао сам:
„Не узми ме усред мојих дана
кад већ живиш од рода до рода!
25Ти си у почетку утемељио земљу,
и небеса су дело твојих руку.
26Она ће пропасти, али ти ћеш остати,
и све ће се исхабати као изношена одећа,
изменићеш их као одећу и проћи ће.
27А ти си увек исти,
веку твоме нигде краја нема.
28Синови твојих слугу живеће
и потомци њихови пред тобом спокојни ће бити.“
Psalmul 102
O rugăciune a unui om sărman, când era doborât de întristare și își vărsa plângerea înaintea Domnului.
1Doamne, ascultă rugăciunea mea!
Să ajungă la Tine strigătul meu după ajutor!
2Nu‑Ți ascunde fața de mine
în ziua necazului meu!
Pleacă‑Ți urechea spre mine!
Răspunde‑mi degrabă în ziua când Te chem!
3Căci zilele mi se sfârșesc în fum
iar oasele‑mi ard ca jarul.
4Inima‑mi este rănită și se usucă precum iarba,
căci uit să‑mi mănânc pâinea.
5Din cauza gemetelor mele
mi s‑au lipit oasele de carne.
6Mă asemăn cu ciușul din pustie;
am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
7Stau treaz și sunt ca o pasăre singuratică pe acoperiș.
8Toată ziua dușmanii mei mă batjocoresc;
cei ce mă iau în derâdere jură pe mine.
9Mănânc cenușă în loc de pâine
și îmi amestec băutura cu lacrimi,
10din cauza mâniei și a urgiei Tale;
căci Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat.
11Zilele îmi sunt ca umbra înserării
și mă usuc ca iarba.
12Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
amintirea Ta ține din generație în generație.
13Tu Te vei ridica și vei avea milă de Sion,
căci este timpul să‑Ți arăți bunăvoința față de el,
fiindcă i‑a sosit vremea.
14Într-adevăr, robii Tăi îndrăgesc pietrele lui
și le este milă de țărâna lui.
15Neamurile se vor teme de Numele Domnului,
și toți regii pământului – de slava Lui,
16când Domnul va zidi Sionul
și Se va arăta în slava Lui.
17El va răspunde la rugăciunile celor nevoiași
și nu va disprețui rugăciunile lor.
18Să se scrie aceasta pentru generația viitoare,
pentru ca poporul care se va naște să‑L laude pe Domnul18 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice. Vezi și Ps. 104:35; 105:45; 106:1, 48; 111:1; 112:1; 113:1, 9.!
19Căci El privește din înălțimea sfințeniei Sale;
Domnul privește din ceruri pe pământ,
20ca să ia aminte la gemetele prizonierilor,
să‑i elibereze pe cei condamnați la moarte.
21Numele Domnului va fi vestit în Sion,
și lauda Lui – în Ierusalim,
22când se vor strânge popoarele
și regatele ca să‑I slujească Domnului.
23Mi‑a frânt puterea pe drum;
mi‑a scurtat zilele.
24De aceea am zis: „Dumnezeul meu,
nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai Cărui ani țin din generație în generație.
25Tu ai întemeiat în vechime pământul,
iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26Ele vor pieri, dar Tu rămâi,
și toate se vor învechi ca o haină.
Le vei schimba ca pe un veșmânt,
și ele vor trece.
27Tu însă rămâi Același,
și anii Tăi nu se vor sfârși.
28Fiii robilor Tăi vor locui aici,
și sămânța lor va rămâne în prezența Ta.“
