1Када тврдоглави још више отврдоглави упркос карању,
сломиће се ненадано и неће му бити лека.
2Кад се множе праведници, народ се радује,
а кад зликовац завлада, народ уздише.
3Оца свог радује човек који воли мудрост,
а с блудницом ко се дружи, иметак свој ружи.
4Цар по правди земљу гради,
а грамзиви тлачитељ је разграђује.
5Човек што ласка ближњем своме
мрежу шири ногама његовим.
6У греху је замка зликовачка,
а праведник кличе и весели се.
7Праведник разуме случај сиромаха,
а неправедник за ту ствар не мари.
8Подсмевачи град разјаре,
а мудри стишавају гнев.
9Кад се мудар човек суди с човеком немудрим,
љутио се ил’ смејао, починка му нема.
10Крвници мрзе човека без мане,
а праведни му душу штите.
11Сву ћуд своју истреса безумник,
а мудар се повлачи и стишава.
12Владар који слуша лажи
имаће за слуге све саме зликовце.
13И сиромаху и тлачитељу једно је заједничко:
обојици Господ просветљује очи.
14Довека ће стајати престо цара
што убогом суди по истини.
15Шиба прекора доноси мудрост,
а дете распуштено срамоти своју мајку.
16Кад се злобници умножавају, умножавају се и греси,
али ће праведници гледати њихову пропаст.
17Опомени свога сина и донеће ти спокој,
и донеће радост души твојој.
18Где виђења нема, народ се разузда;
а како је благословен човек што се поуке држи!
19Речима се не поправља слуга,
јер ако их и разуме, он се не одазива.
20Видиш ли човека брзоплетог у говору?
Више је наде за безумног него за њега.
21Ко свом слузи од малена повлађује
за невољу крај му спрема.
22Разјарени свађу започиње,
горопадни обилује гресима.
23Бахатост унижава човека,
а понизни завређује част.
24Ко се дружи са лоповом мрзи душу своју,
јер он чује клетву, али је прећути.
25Страх човеку замку поставља,
а збринут је онај што се у Господа узда.
26Многи траже владареву наклоност,
али од Господа је правда за човека.
27Неправедник је мрзак праведницима,
а злобницима је мрзак човек честитог живота.
1Un om care‑și înțepenește ceafa1 Cu sensul de a se încăpățâna. în fața mustrărilor,
va fi zdrobit deodată și nu va fi nicio vindecare.
2Când cei drepți se înmulțesc, poporul se bucură,
dar când stăpânește cel rău, poporul suspină.
3Un om care iubește înțelepciunea îl face bucuros pe tatăl său,
dar cel ce se însoțește cu prostituatele risipește averea.
4Un rege dă stabilitate țării prin judecată,
dar omul care impune daruri o distruge.
5Omul care‑și lingușește semenul,
întinde un laț picioarelor acestuia.
6În fărădelegea unui om rău este o cursă,
dar cel drept cântă și se bucură.
7Cel drept cunoaște cauza săracilor,
dar cel rău nu înțelege o asemenea știință.
8Oamenii batjocurii agită o cetate,
dar oamenii înțelepți potolesc mânia.
9Când un om înțelept se judecă cu un nebun,
acesta se mânie sau râde, dar pace nu se face.
10Oamenii sângelui îl urăsc pe cel integru,
și celor drepți caută să le ia viața.
11Cel nesăbuit își arată toată furia11 Lit.: tot duhul (sau toată suflarea).,
dar cel înțelept o ține sub control.
12Când un stăpânitor dă atenție minciunilor,
toți supușii lui devin răi.
13Săracul și asupritorul au un lucru comun:
Domnul le luminează amândurora ochii.
14Dacă regele îl judecă cu nepărtinire pe sărac,
tronul lui va fi întotdeauna în siguranță.
15Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune,
dar un copil lăsat în voia lui își face de rușine mama.
16Când se înmulțesc cei răi crește fărădelegea,
dar cel drept le va vedea prăbușirea.
17Disciplinează‑ți fiul, și el îți va da odihnă!
El va aduce desfătare sufletului tău.
18Când nu este nicio descoperire, poporul este fără frâu,
dar binecuvântat este cel ce păzește Legea!
19Un slujitor nu poate fi corectat numai prin cuvinte,
căci, deși înțelege, el nu răspunde.
20Vezi un om ale cărui cuvinte sunt pripite?
Este mai multă speranță pentru un nesăbuit decât pentru el.
21Slujitorul care este răsfățat din copilărie,
ajunge la urmă un arogant21 Sensul termenului ebraic este nesigur..
22Un om mânios stârnește certuri
și cel iute la mânie săvârșește multe fărădelegi.
23Omul va fi smerit de mândria lui,
dar un duh smerit va dobândi onoare.
24Cine este complice cu hoțul își urăște viața;
deși aude jurământul,24 Lit.: aude blestemul; o formă de jurământ cu blestem prin care cel în cauză se leagă să sufere consecințele blestemului dacă nu spune adevărul (vezi forma legală Num. 5:21 și cea poetică în Iov 31:10-11). el nu spune nimic.
25Frica de oameni este o cursă,
dar cel ce se încrede în Domnul va fi protejat la înălțime.
26Mulți caută fața stăpânitorului,
dar Domnul este Cel Ce face dreptate fiecăruia.
27Așa cum cel nedrept este o urâciune pentru cei drepți,
tot astfel și cel drept pe cale este o urâciune pentru cel rău.
