Пријатељице
1Где је отишао вољени твој,
о, најлепша међу женама?
Куда се окренуо вољени твој
да га тражимо са тобом?
Она
2Вољени је мој сишао у врт свој,
на леје зачина,
да пасе по вртовима
и љиљане бере.
3Ја припадам моме вољеноме
и мени припада мој вољени
који пасе међу љиљанима.
Он
4Лепа си, вољена моја,
као Терса љупка и као Јерусалим,
страховита као војска с барјацима.
5Очи своје с мене скрени
јер ме залуђују,
а коса ти је попут стада коза
што се спушта низ Галад.
6Зуби су ти као стадо оваца
што долази са купања.
Свака од њих близанце носи
и јалове међу њима нема.
7Као кришка нара
чело је твоје иза вела твога.
8Нека је шездесет царица,
осамдесет иноча
и небројено младих жена;
9ал’ је једна голубица моја без мане.
Она је љубимица мајке своје,
миљеница оне што је роди.
Виделе су је девојке и блаженом је прозвале,
а царице и иноче су је хвалиле.
Пријатељице
10Ко је она што се јавља као зора,
лепа као пуни месец, ко сунце без мане,
страховита као војска с барјацима?
Он
11Сишао сам у орашњак,
прегледао изданке у долу,
да видим хоће ли да пропупи лоза
и нар да процвета.
12Ал’ ме душа, а да нисам знао,
посади на кола мојих великаша.
Пријатељице
13Врати се! Врати се, о, Суламко!
Врати се, врати да те погледамо!
Он
Зашто да гледате у Суламку
као у игру два табора.
Corul
1Spune‑ne, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
unde a plecat iubitul tău?
Pe unde s‑a întors iubitul tău,
ca să‑l căutam și noi împreună cu tine?
Sulamita
2Iubitul meu a coborât în grădina lui,
la straturile de mirodenii,
ca să‑și păstorească turma în grădini
și să culeagă crini.
3Eu sunt a iubitului meu, și iubitul meu este al meu!
El își paște turma printre crini.
Iubitul
4Ești frumoasă, draga mea, ca Tirța,
încântătoare ca Ierusalimul,
grozavă, asemenea unei oștiri cu steaguri!
5Întoarce‑ți ochii de la mine
fiindcă mă tulbură!
Părul tău este ca o turmă de capre
care coboară zbenguindu‑se din Ghilad!
6Dinții tăi sunt ca o turmă de oi
care ies din scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
și niciuna din ele nu este singură!
7Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie,
în spatele voalului!
8Deși am șaizeci de prințese,
optzeci de țiitoare
și fecioare fără număr,
9doar una este porumbița mea, desăvârșita mea,
singura fiică a mamei sale,
cea mai pură odraslă a celei ce a născut‑o.
Fecioarele o privesc și o binecuvântează,
prințesele și țiitoarele o laudă.
Corul
10Cine este aceasta care se ivește asemenea zorilor,
frumoasă precum luna, pură precum soarele,
grozavă asemenea unei oștiri cu steaguri?
Sulamita
11Am coborât la grădina cu nuci
ca să văd verdeața proaspătă din vale,
ca să văd dacă a înmugurit vița
și dacă a înflorit rodiul.
12Fără să‑mi dau seama, sufletul meu m‑a purtat
în carele poporului prințului.12 Sensul versului este nesigur. Sau: în carele poporului meu deosebit; sau în carele lui Aminadab.
Corul
13Întoarce‑te, întoarce‑te, Sulamita,
întoarce‑te, întoarce‑te, ca să te putem privi!
Iubitul
De ce vă uitați la Sulamita
ca la dansul a două tabere?13 Sensul versului este nesigur. Sau: ca la mărșăluirea taberelor; sau ca la dansul lui Mahanayim.
