Исус долази у сукоб са верским вођама
О разводу
1Када је Исус завршио ове беседе, напустио је Галилеју и дошао у област Јудеје, с друге стране Јордана. 2Пратило га је велико мноштво народа. Он је онда излечио болесне у народу.
3Тада му приступише неки фарисеји с намером да га искушају. Рекоше му: „Да ли је допуштено човеку да се разведе од своје жене из било каквог разлога?“ 4Исус одговори: „Зар нисте читали да је Створитељ у почетку створио мушко и женско?“ 5Уз то је рекао: „Стога ће човек оставити свога оца и своју мајку, те се приљубити уз своју жену, па ће двоје бити једно тело. 6Тако нису више двоје, него једно тело. Дакле, што је Бог саставио, човек да не раставља!“ 7А они му рекоше: „Зашто је онда Мојсије заповедио да муж да својој жени потврду о разводу брака када се од ње разводи?“
8Исус им одговори: „Мојсије вам је због тврдоће вашег срца допустио да се разводите од својих жена. Ипак, у почетку није било овако. 9А ја вам кажем: ко се разведе од своје жене, осим због њеног блуда, и ожени се другом, тај чини прељубу.“ 10Тада му рекоше његови ученици: „Ако тако стоје ствари између мужа и жене, онда је боље не женити се.“ 11Исус им одговори: „Не могу то сви разумети, него само они којима је дано. 12Има, наиме, неспособних за брак, јер су рођени са телесном маном. Има, опет, и таквих који су неспособни за брак, јер су их људи осакатили. А има и таквих који су сами себе лишили брачног живота, због Царства небеског. Ко може да прихвати, нека прихвати.“
Исус благосиља децу
13Тада су му довели децу да би положио руке на њих и помолио се за њих, али су им ученици бранили. 14Исус рече: „Пустите децу и не спречавајте их да долазе к мени, јер таквима припада Царство небеско!“ 15Исус положи руке на њих па оде оданде.
Богати младић
16Уто му приступи неки човек и рече: „Учитељу, какво добро треба да чиним да бих имао вечни живот?“ 17Исус му одговори: „Зашто ме питаш шта је добро? Само је Један добар. Ако хоћеш да уђеш у живот, држи заповести.“
18Човек га упита: „А које?“ Исус му одговори: „Не убиј, не чини прељубе, не кради, не сведочи лажно, 19поштуј свога оца и мајку, и воли ближњега свога као самога себе.“ 20Младић му рече: „Све сам то извршавао. Шта ми још недостаје?“
21Исус му одговори: „Ако хоћеш да будеш савршен, онда иди и продај све што имаш, па раздели то сиромасима и имаћеш благо на небесима. Онда дођи и следи ме.“
22Када је то младић чуо, отишао је жалостан, јер је имао велики иметак.
23Исус рече својим ученицима: „Заиста вам кажем да је богаташу тешко ући у Царство небеско! 24Још вам кажем да је лакше камили да прође кроз иглене уши, него богаташу да уђе у Царство Божије.“
25Када су ученици чули ово, запањише се и рекоше: „Ко се онда може спасти?“
26Исус их погледа па им рече: „За људе је ово немогуће, али је за Бога све могуће.“
27Тада му Петар рече: „Ево, ми смо све оставили и кренули за тобом. Шта ћемо, дакле, добити за то?“
28А Исус им рече: „Заиста вам кажем: долази дан свеопште обнове када ће Син Човечији сести на престо своје славе. Тада ћете ви који ме следите и сами сести на дванаест престола и судити над дванаест племена Израиљевих. 29И свако ко због мене остави куће, или браћу, или сестре, или оца, или мајку, или жену, или децу, или њиве, примиће стоструко и баштиниће вечни живот. 30Али ће многи први бити последњи, и последњи – први.
Despre divorț
(Mc. 10:1-12; Lc. 16:18)
1După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. 2L-au urmat mulțimi mari de oameni și acolo El i-a vindecat pe cei bolnavi.
3Niște farisei au venit la El ca să-L pună la încercare și au zis:
– Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv?
4Isus, răspunzând, a zis:
– Oare n-ați citit că, de la început, Creatorul „i-a făcut bărbat și femeie“4 Vezi Gen. 1:27.? 5Și apoi a zis: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“5 Vezi Gen. 2:24. 6Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce Dumnezeu a unit6 Verbul grecesc înseamnă și a pune la același jug. Ceea ce Dumnezeu a înjugat împreună, omul nu are voie să separe. omul să nu despartă!
7Ei I-au zis:
– Atunci de ce a poruncit Moise ca soțul să-i dea soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea7 O aluzie la Deut. 24:1.?
8Isus a zis:
– Din cauza inimilor voastre împietrite v-a dat voie Moise să divorțați de soțiile voastre, însă la început nu a fost așa. 9Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afară de caz de curvie9 Termenul grecesc se referă la toate perversiunile sexuale în mod generic și presupune o decădere morală gravă. Vezi și contextul din cap. 5., și se căsătorește cu alta, comite adulter.
10Ucenicii I-au zis:
– Dacă acesta este motivul10 Gr.: aitia, același termen grecesc folosit în v. 3. În vremea aceea existau două interpretări rabinice ale textului din Deut. 24:1. Una aparținea Școlii lui Șamai și punea accentul pe termenul rușinos din sintagma ceva rușinos, identificându-l cu adulterul: singurul motiv pentru divorț era adulterul. Cealaltă interpretare aparținea Școlii lui Hillel și punea accentul pe termenul ceva (sau motiv; ebr.: dabar) din aceeași sintagmă, susținând că soțul poate să divorțeze de soția sa din orice motiv. Din câte se pare, ucenicii, în urma răspunsului lui Cristos, consideră că motivul (aitia) despre care vorbeau rabinii este așezat acum de către Isus la un standard prea înalt pentru un bărbat. bărbatului față de soție, nu este de folos să te căsătorești!
11Dar El le-a zis:
– Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le-a fost dat. 12Căci există eunuci care s-au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s-au făcut ei înșiși eunuci12 Sau: au ales să nu se căsătorească. de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să-l primească!
Isus și copilașii
(Mc. 10:13-16; Lc. 18:15-17)
13Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să-Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei, dar ucenicii i-au mustrat. 14Isus însă le-a zis: „Lăsați copilașii și nu-i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția Cerurilor este a celor ca ei!“ 15Apoi Și-a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo.
Isus și tânărul bogat
(Mc. 10:17-31; Lc. 18:18-30)
16Și iată că un om, apropiindu-se de Isus, a zis:
– Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică?
17Isus i-a zis:
– De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Unul e Cel Ce este bun. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile!
18El i-a zis:
– Care?
Isus a zis:
– „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19„Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta“18-19 Vezi Ex. 20:12-16; Deut. 5:16-20. și „Să-l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“19 Vezi Lev. 19:18..
20Tânărul I-a spus:
– Pe toate acestea le-am păzit. Ce-mi mai lipsește?
21Isus i-a spus:
– Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te, vinde-ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează-Mă!
22Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe averi.
23Isus le-a zis ucenicilor Săi:
– Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! 24Din nou vă spun, este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu!
25Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și au zis:
– Atunci cine poate fi mântuit?
26Uitându-Se la ei, Isus le-a zis:
– Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile.
27Atunci Petru, răspunzând, I-a zis:
– Iată, noi am lăsat totul și Te-am urmat. Noi ce vom avea?
28Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M-ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel.
29Și oricine își lasă case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau soție sau copii sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața veșnică. 30Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.
