Господар суботе
1Једне суботе је Исус пролазио кроз житна поља. Његови ученици су тргали класје, трли га рукама и јели. 2Тада неки фарисеји рекоше: „Зашто чините оно што не сме да се чини суботом?“
3Исус им одговори: „Нисте ли читали шта је Давид учинио када је огладнео, он и његови пратиоци? 4Он је ушао у Дом Божији, узео посвећене хлебове и јео их, а онда их је дао својим пратиоцима. Те хлебове нико не сме да једе осим свештеника̂.“ 5Онда рече: „Син Човечији је Господар суботе.“
Исус исцељује у суботу
6Једне суботе је ушао у синагогу и поучавао. Тамо је био неки човек коме је усахла десна рука. 7А зналци Светог писма и фарисеји су мотрили на њега хоће ли лечити у суботу, да би нашли разлог да га оптуже. 8Но, како је знао шта они мисле, рекао је човеку с усахлом руком: „Устани и стани на средину!“ Човек устане и стане.
9Исус их онда упита: „Питам вас: да ли је суботом дозвољено чинити добро или зло? Спасити живот или га уништити?“
10Погледавши их све наоколо, рече човеку: „Испружи своју руку!“ Он учини тако и рука му поново постаде здрава. 11А они, ван себе од гнева, почеше да се договарају шта би могли да учине Исусу.
Исус изабире Дванаесторицу
12У оне дане Исус се успео на једну гору да се моли и тамо провео целу ноћ молећи се Богу. 13Кад је свануло, позвао је своје ученике и од њих изабрао дванаесторицу, које је назвао апостолима: 14Симона, коме је дао име Петар, и његовог брата Андрију, Јакова и Јована, Филипа и Вартоломеја, 15Матеја и Тому, Јакова Алфејева и Симона прозваног Зилот, 16Јуду Јаковљевог и Јуду Искариота, који је постао издајник.
Проповед на висоравни
17Онда је сишао са њима и зауставио се на једној висоравни. Ту се окупило мноштво његових ученика и много света из целе Јудеје, из Јерусалима и из тирског и сидонског приморја, 18који су дошли да га чују и да се излече од својих болести. Исцељивали су се и они који су били опседнути нечистим духовима. 19Сав народ је покушавао да га дотакне, јер је сила излазила из њега и све лечила.
20Тада је погледао своје ученике и рекао:
„Блажени сте ви сиромашни,
јер је ваше Царство Божије.
21Блажени сте ви који сада гладујете,
јер ћете се наситити.
Блажени сте ви који сада плачете,
јер ћете се смејати.
22Блажени сте када вас људи омрзну,
када вас вређају
и прогласе вас злима,
ради Сина Човечијег.
23Радујте се тада и ликујте, јер, ево, велика вас награда чека на небу. Њихови преци су исто тако поступали с пророцима.
24Али, јао вама богатима,
јер сте примили своју утеху!
25Јао вама који сте сад сити,
јер ћете гладовати!
Јао вама који се сад смејете,
јер ћете жалити и плакати!
26Јао вама ако људи о вама лепо говоре,
јер су тако њихови преци говорили о лажним пророцима!
Исус поучава о љубави према непријатељима
27А вама који слушате, говорим: волите своје непријатеље и исказујте доброчинство онима који вас мрзе. 28Благосиљајте оне који вас проклињу и молите се за оне који вас вређају. 29Ако те неко удари по једном образу, окрени му и други, а ономе који ти узима огртач, дај и кошуљу. 30Дај свакоме који тражи од тебе, и не тражи од онога који узима од тебе да ти врати. 31Како хоћете да људи чине вама, чините тако и ви њима.
32Јер ако волите оне који вас воле, какав благослов примате? И грешници воле оне који њих воле. 33И ако чините добро само онима који вама чине добро, какав благослов примате? То исто чине и грешници. 34Ако позајмљујете само онима од којих се надате да ће вам вратити, какав благослов примате? 35Дакле, волите своје непријатеље, чините им добро, и дајите на зајам не очекујући ништа. Тада ће ваша награда бити велика и бићете синови Свевишњега, јер он је благ према незахвалнима и злима. 36Будите милосрдни, јер је и Отац ваш милосрдан.
37И не осуђујте, па нећете бити осуђени. Опраштајте и биће вам опроштено. 38Дајите и биће вам дано. Пуна мера, набијена, стресена, препуна, даће вам се у наручје. Јер каквом мером мерите, онаквом мером ће се одмерити и вама.“
39Тада им Исус исприча ову причу: „Може ли слепац да води слепца? Неће ли обојица упасти у јаму? 40Ученик није изнад свога учитеља. Сваки ученик, наиме, када се изучи биће исти као и његов учитељ.
41Зашто видиш трун у оку брата свога, а не примећујеш балван у своме оку? 42Како можеш да кажеш своме брату: ’Брате, дај да ти извадим трун из ока’, а не видиш балван у властитом оку? Лицемере! Најпре извади балван из свога ока, а онда гледај како да извадиш трун из ока свога брата.
43Ниједно добро дрво не рађа лош род, нити лоше дрво рађа добар род. 44Свако се дрво, наиме, познаје по свом плоду. Смокве се не беру с трња, нити се грожђе бере с купине. 45Добар човек износи добро из ризнице свога доброг срца, а зао човек износи зло из ризнице свога злог срца, јер његова уста говоре оно чиме је срце испуњено.
Прича о мудром и неразумном градитељу
46Зашто ме зовете ’Господе, Господе!’, а не чините оно што говорим? 47Показаћу вам какав је сваки човек који долази к мени, слуша моје речи и извршава их. 48Он је као онај који гради своју кућу, па копа дубоко и постави темељ на камену. Кад дође поплава и навали бујица на ту кућу, не може да је пољуља, јер је добро саграђена. 49А ко је чуо, а није извршио, тај је као човек који је саградио кућу на земљи, а није поставио темељ. Бујица је навалила на њу и она се одмах срушила. Та кућа се срушила до темеља.“
Isus, Domn al Sabatului
(Mt. 12:1-8; Mc. 2:23-28)
1Într‑o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau boabele.
2Unii dintre farisei le‑au zis:
– De ce faceți ce nu este voie în ziua de Sabat?
3Isus, răspunzându‑le, a zis:
– N‑ați citit ce a făcut David atunci când i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 4Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu și a luat și a mâncat pâinile prezentării,4 Vezi 1 Sam. 21:1-7. pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el?
5Apoi le‑a zis:
– Fiul Omului este Domn al Sabatului.
Isus vindecă, în ziua Sabatului, un om cu mâna uscată
(Mt. 12:9-14; Mc. 3:1-6)
6Într‑o altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă și dădea învățătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată6 În sensul de paralizată și cu pielea uscată, zbârcită.. 7Cărturarii și fariseii Îl urmăreau pe Isus, ca să vadă dacă vindecă în ziua de Sabat și să găsească astfel o acuzație împotriva Lui. 8Însă El le știa gândurile, așa că i‑a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică‑te și stai în mijloc!“ El s‑a ridicat și a stat acolo.
9Apoi Isus le‑a zis: „Vă întreb: este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viață sau s‑o distrugi?“
10Și rotindu‑Și privirea peste toți, i‑a zis omului: „Întinde‑ți mâna!“ El a făcut întocmai și mâna lui a fost făcută sănătoasă. 11Atunci ei s‑au umplut de mânie11 Sau: prostie. Termenul poate reda o mânie fără sens, nejustificată, chiar prostească. și au început să discute unii cu alții despre ce I‑ar putea face lui Isus.
Alegerea celor doisprezece apostoli
(Mt. 10:2-4; Mc. 3:13-19; F.A. 1:13)
12Într‑una din zilele acelea, Isus S‑a dus pe munte să Se roage și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13Când s‑a făcut ziuă, i‑a chemat pe ucenicii Săi și a ales doisprezece dintre ei, pe care i‑a numit apostoli13 Apostol înseamnă Cineva trimis (cu o misiune specială).. 14Aceștia sunt: Simon, pe care l‑a numit Petru, și Andrei, fratele lui; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu14 Bartolomeu (în aramaică: fiul lui Tolmai) poate fi un alt nume al lui Natanael (vezi In. 1:45-51), care nu este menționat aici.; 15Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul15 Termenul indică probabil faptul că Simon a aparținut grupării zeloșilor/zeloților, o grupare revoluționară care se opunea în mod violent stăpânirii romane, însă este posibil ca termenul să indice doar temperamentul zelos al lui Simon.; 16Iuda16 Un alt nume al lui Tadeu (vezi Mt. 10:3; Mc. 3:18)., fiul lui Iacov; și Iuda Iscarioteanul, cel care a ajuns trădător.
Fericiri și vaiuri
(Mt. 5:3-12)
17A coborât împreună cu ei și S‑a oprit pe un loc neted, alături de o mare mulțime de ucenici de‑ai Săi și de o mare mulțime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și din regiunea de coastă a Tyrului și a Sidonului, 18care veniseră să‑L asculte și să fie vindecați de bolile lor. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați și ei. 19Toată mulțimea încerca să‑L atingă, pentru că din El ieșea o putere care‑i vindeca pe toți.
20Isus Și‑a ridicat ochii spre ucenicii Lui și le‑a zis:
„Fericiți sunteți voi cei săraci,
căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu!
21Fericiți sunteți voi cei flămânzi acum,
căci voi veți fi săturați!
Fericiți sunteți voi, care acum plângeți,
căci voi veți râde!
22Fericiți sunteți voi când oamenii vă urăsc,
când vă resping, vă insultă
și alungă numele vostru ca pe ceva rău,
din cauza Fiului Omului.
23Bucurați‑vă, în ziua aceea, și săltați de veselie, pentru că iată, răsplata voastră este mare în cer! Căci tot așa făceau și strămoșii23, 26 Lit.: tații. voștri cu profeții.
24Dar vai de voi, cei bogați,
căci voi v‑ați primit mângâierea!
25Vai de voi, cei care acum sunteți sătui,
căci voi veți flămânzi!
Vai de voi, cei care râdeți acum,
căci voi veți jeli și veți plânge!
26Vai de voi, când toți oamenii vă vor vorbi de bine,
căci tot așa au făcut și strămoșii voștri cu falșii profeți!
Iubirea dușmanilor
(Mt. 5:39-42)
27Eu însă vă spun vouă, celor ce ascultați: iubiți‑vă dușmanii, faceți‑le bine celor ce vă urăsc, 28binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă și rugați‑vă pentru cei ce se poartă urât cu voi! 29Celui ce te lovește peste un obraz, întoarce‑i‑l și pe celălalt! Pe cel ce‑ți ia haina, nu‑l împiedica să‑ți ia și cămașa! 30Oricui îți cere, dă‑i, iar de la cel ce‑ți ia bunurile, să nu mai ceri înapoi! 31Așa cum doriți să vă facă vouă oamenii, faceți‑le și voi la fel!
32Dacă‑i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce fel de recompensă vi se cuvine? Căci și păcătoșii32-34 Vezi nota de la 5:30. îi iubesc pe cei care‑i iubesc pe ei. 33Și dacă le faceți bine celor ce vă fac bine, ce fel de recompensă vi se cuvine? Și păcătoșii fac la fel. 34Iar dacă‑i împrumutați pe cei de la care sperați să primiți înapoi, ce fel de recompensă vi se cuvine? Și păcătoșii îi împrumută pe păcătoși, ca să primească înapoi la fel. 35Voi însă iubiți‑vă dușmanii, faceți bine și împrumutați, fără să mai așteptați nimic în schimb! Astfel, răsplata voastră va fi mare și veți fi fii ai Celui Preaînalt, fiindcă El este bun și cu cei nerecunoscători și răi. 36Fiți milostivi, tot așa cum și Tatăl vostru este milostiv.
Paiul și bârna
(Mt. 7:1-5)
37Nu judecați și nu veți fi judecați! Nu condamnați și nu veți fi condamnați! Iertați și veți fi iertați! 38Dați și vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată și care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.“
39Le‑a spus apoi și o pildă:
„Poate oare un orb să călăuzească un alt orb? Nu vor cădea ei amândoi în groapă? 40Ucenicul nu este mai presus de învățătorul său, dar orice ucenic pe deplin pregătit va fi ca învățătorul lui. 41De ce vezi tu așchia41 Ideea din context nu este să‑i lăsăm pe frați cu problemele care au generat judecata, ci să mergem spre rezolvare, soluționând însă mai întâi propriile probleme. din ochiul fratelui tău, dar nu observi bârna din propriul tău ochi?! 42Cum îi poți spune fratelui tău: «Frate, lasă‑mă să‑ți scot așchia din ochi!», când tu însuți nu vezi bârna din ochiul tău? Ipocritule! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău, și atunci vei vedea clar să scoți așchia din ochiul fratelui tău.
Identificarea profeților falși după fapte
(Mt. 7:17-20)
43Căci nu este niciun pom bun care să facă rod stricat și, iarăși, niciun pom stricat care să facă rod bun. 44Căci fiecare pom este cunoscut după propriul său rod. Fiindcă oamenii nu culeg smochine din spini, și nici nu strâng struguri din mărăcini! 45Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din vistieria lui cea rea. Căci din belșugul inimii îi vorbește gura.
Casa zidită pe stâncă
(Mt. 7:24-27)
46De ce‑Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu? 47Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face: 48este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc și i‑a pus temelia pe stâncă. Când a venit șuvoiul de apă, râul a izbit în casa aceea și n‑a putut s‑o clatine, pentru că fusese construită bine48 Unele mss conțin: pentru că temelia îi fusese pusă pe stâncă.. 49Însă cel ce aude și nu face, este asemenea unui om care a construit o casă pe pământ, fără temelie. Când râul a izbit în ea, casa s‑a prăbușit imediat și distrugerea acelei case a fost mare.“
