Јов
1А Јов је одговорио овим речима:
2„О, кад би се туга моја измерити могла
на теразијама, са свом несрећом мојом!
3Од песка морског била би тежа
и зато су речи моје непромишљене.
4Ево, стреле су Свемоћнога у мени
и њихов отров дух мој испија.
Божији су се ужаси постројили против мене.
5Њаче ли дивљи магарац крај испаше?
Муче ли во покрај хране своје?
6Једе ли се неосољено јело?
Укусно ли је беланце јајета?
7Ни да такнем тако нешто нисам хтео,
а сад ми се храна моја огадила.
8Ех, кад би се испунила моја молба
и дао ми Бог чему се надам!
9Кад би хтео Бог да ме скрши,
да замахне руком својом и среже ме!
10И даље би за мене то утеха била,
скакао бих весело и у муци којој нема олакшања,
јер нисам прећутао речи Светога.
11А у чему је то моја снага да бих истрајао?
И какав је то мој крај, па да ми се душа стрпи?
12Јесам ли снажан као што је камен снажан?
Да није моје тело од бронзе?
13Није ли свака снага у мени нестала?
Из мене је истргнут сваки напредак.
14Ко ускраћује милост очајнику, пријатељу своме,
одбацио је страх од Свемоћнога.6,14 Изворни језик је овде недокучив, па овај стих може да се преведе и овако: Очајнику је потребна оданост његовог пријатеља макар да је заборавио богобојазност.
15А моја су ме браћа изневерила као поток непостојан,
ко потоци сувих корита
16мутних од леда,
на којима се снег крије.
17Када се истопе, они нестану.
Када је топло, они испаре са свог места.
18Вијугају стазе њихових токова,
одлазе у пустару и нестају.
19Погледом их траже каравани Теме
и путници из Саве жељно их погледају.
20И посрамили су се, јер су се поуздали,
дошли су до њих и разочарали се.
21А сада сте ви за мене такви – никакви –
видели сте ужас и препали се!
22Да ли сам вама рекао: ’Дајте!
Од свога имања дајте откуп за мене;
23избавите ме из руку злотвора,
откупите ме из руку окрутних?!’
24Научите ме, па ћу да заћутим.
Објасните ми шта сам сагрешио.
25Како су болне речи прикладне!
Али кога то ваш прекор прекорева?
26Јел’ мислите речи да прекорите
и ветар очајникових жалопојки?
27Па ви бисте и сироче оборили
и погађали се за пријатеља свога!
28Зато будите вољни да ме погледате,
да ли ћу вас лагати у лице.
29Молим вас, оканите се,
нек не буде неправде! Прођите се,
праведност је моја још увек овде!
30Има ли неправде на језику моме?
Зар уста моја не препознају зло?
Răspunsul lui Iov
1Iov a zis:
2„O, dacă mi s‑ar putea cântări durerea
și dacă mi‑ar fi pusă în talere întreaga nenorocire!
3Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea mi‑au fost atât de nesăbuite cuvintele.
4Căci săgețile Celui Atotputernic m‑au străpuns,
iar duhul meu le bea otrava.
Spaimele lui Dumnezeu se înșiruie împotriva mea.
5Oare rage măgarul sălbatic când are iarbă
sau mugește boul când are nutreț?
6Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?
Are vreun gust albușul de ou?6 Sensul versului este nesigur.
7Refuz să mă ating de așa ceva;
ele sunt ca o mâncare stricată.7 Lit.: ca o boală a mâncării mele.
8Cine îmi va îndeplini cererea?
O, de mi‑ar împlini Dumnezeu speranța!
9De‑ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să‑Și întindă mâna și să mă nimicească!
10Atunci mi‑ar rămâne măcar această mângâiere
și această bucurie în durerea care nu se mai termină:
că n‑am încălcat cuvintele Celui Sfânt.
11Ce putere mai am ca să mai aștept?
Care mi‑e sfârșitul ca să mai am răbdare?
12Am eu puterea pietrei?
Este oare de bronz carnea mea?
13N‑am rămas eu oare fără niciun ajutor în mine
și n‑a fost alungată orice înțelepciune de la mine?
14Cel ce renunță la bunătate față de prietenul său,
părăsește teama de Cel Atotputernic.
15Frații mei au lucrat cu necredincioșie ca un ued15 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar și, în cazul acesta, impredictibil.,
ca șuvoaiele uedurilor care ies din matcă,
16care sunt tulburi din cauza gheții
în care stă ascunsă zăpada.
17Când se‑ncălzește vremea, pâraiele seacă,
când este cald, li se usucă albia.
18Caravanele se întorc din drumul lor;
înaintează în pustietate și pier.
19Caravanele din Tema se uită cu atenție;
călătorii din Șeba le așteaptă cu nerăbdare.
20Sunt rușinați însă pentru că s‑au încrezut în ele;
ajung acolo doar ca să fie dezamăgiți.
21Ca ele sunteți și voi pentru mine:
îmi vedeți spaima și vă temeți.
22Am zis eu vreodată: «Faceți‑mi un dar!»
sau: «Dați mită pentru mine din bogăția voastră!»
23sau: «Scăpați‑mă din mâna vreunui vrăjmaș!»
sau: «Răscumpărați‑mă din mâna vreunui om groaznic!»
24Învățați‑mă și voi tăcea,
arătați‑mi unde am greșit.
25Cât de dureroase sunt cuvintele drepte!
Dar ce dovedește mustrarea voastră?
26Vreți să mă mustrați pentru cuvintele mele
și să luați drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?
27Voi vă jucați chiar și cu viața orfanilor,
vă vindeți chiar și prietenul!
28Dar acum uitați‑vă la mine, vă rog!
Oare vă voi minți în față?
29Întoarceți‑vă, nu fiți nedrepți!
Întoarceți‑vă, este vorba de dreptatea mea29 Sau: dreptatea mea rămâne.!
30Este vreo nedreptate pe limba mea?
Nu deosebește cerul gurii mele ce este rău?
