Ширење Цркве
1А Савле је одобравао Стефаново убиство. Тог дана је настао велики прогон цркве у Јерусалиму, па су се сви, изузев апостола, расејали по Јудеји и Самарији. 2Стефана су, пак, сахранили побожни људи и уз велику жалост га оплакали. 3А Савле је пустошио Цркву; залазио је од куће до куће и одвлачио мушкарце и жене у тамницу.
Филип у Самарији
4Они који су били расејани, навештавали су Радосну вест где год су пролазили. 5Тако је Филип отишао у један град у Самарији и објављивао им Христа. 6Сав народ је пажљиво слушао његове речи и гледао знаке које је чинио. 7Наиме, нечисти духови су уз гласне крике излазили из људи који су били њима опседнути, а и много одузетих и хромих је било исцељено. 8Тада је настала велика радост у граду.
Симон врачар
9У том граду је дуже времена живео неки човек по имену Симон, који је својим врачањем задивљавао народ у Самарији. Говорио је за себе да је он нешто посебно, 10те су га уважавали и угледни и неугледни, изјављујући: „Овај човек је заиста сила Божија, за коју се каже да је велика.“ 11Приклањали су му се, јер их је дуже времена задивљавао својим врачањем. 12Али када су поверовали Филипу, који је проповедао о Радосној вести Царства Божијег и о имену Исуса Христа, крштавали су се и мушкарци и жене. 13Чак је и сам Симон узверовао. Након што је био крштен, стално је био уз Филипа; био је задивљен гледајући знаке и велика чуда која су се догађала.
14Када су апостоли у Јерусалиму чули да су Самарјани прихватили Божију реч, послали су тамо Петра и Јована. 15Када су ови стигли, помолили су се за Самарјане да приме Светог Духа. 16Наиме, ни на кога од њих још није био сишао Свети Дух, већ су били крштени само у име Господа Исуса. 17Апостоли су положили руке на њих, те су примили Духа Светога.
18Кад је Симон видео да се Дух даје полагањем руку апостола, понудио им је новац 19рекавши: „Дајте и мени ту власт да свако на кога положим руке прими Духа Светога.“
20Петар му је одговорио: „Нека твој новац пропадне заједно с тобом кад си мислио да новцем можеш да стекнеш Божији дар. 21Ти немаш ни дела ни удела у овој служби, јер твоје срце није право пред Богом. 22Покај се за то зло и моли се Господу, не би ли ти опростио што си то наумио у свом срцу. 23Видим, наиме, да си пун горког отрова и у оковима неправде.“
24„Молите се Господу за мене – молио их је Симон – да ми се не догоди ништа од овога што сте рекли.“
25Након што су им сведочили и објавили им реч Господњу, Петар и Јован су се вратили у Јерусалим, проповедајући успут Радосну вест у многим самарјанским селима.
Обраћење Етиопљанина
26Тада је анђео Господњи рекао Филипу: „Спреми се и крени на југ, према путу што се од Јерусалима спушта према Гази; тај пут је пуст.“ 27Филип се спремио и отишао. Баш тада наиђе неки Етиопљанин, евнух, великодостојник етиопске царице Кандаке, и надгледник целе њене ризнице. Он је дошао у Јерусалим да се поклони Богу. 28Враћајући се кући седео је у својим кочијама и читао Књигу пророка Исаије. 29Тада Дух рече Филипу: „Иди и држи се тих кочија.“
30Филип је притрчао кочијама, па кад је чуо да Етиопљанин чита из пророка Исаије, упита га: „Да ли разумеш то што читаш?“
31„Како да разумем – одговори Етиопљанин – када нема никога да ми објасни?“ Затим је позвао Филипа да седне с њим.
32У одељку из Писма који је Етиопљанин читао, писало је следеће:
„Као овца на клање је вођен,
и као јагње немо пред онима који га стрижу,
тако није отворио уста своја.
33Био је понижен и правде лишен.
Ко ће причати о његовом потомству
пошто му се живот са земље узима?“
34Евнух је упитао Филипа: „Реци ми, молим те, о коме то пророк говори? О себи или о неком другом?“ 35Тада му је Филип, полазећи од истог одељка Писма, објавио Радосну вест о Исусу.
36Путујући тако, дошли су до неке воде. Евнух рече: „Ево воде! Шта ми брани да будем крштен?“ 37„Може – одговори Филип – ако верујеш свим својим срцем.“ „Верујем – рече евнух – да је Исус Христос Син Божији.“ 38Наредио је да се кочија заустави. Затим су обојица, Филип и евнух, сишли у воду, па га је Филип крстио. 39Када су изашли из воде, Дух Божији изненада узе Филипа, и евнух га више није видео. Ипак, наставио је својим путем радујући се. 40Филип се, међутим, нашао у Азоту, па је путујући проповедао Радосну вест по свим градовима све док није дошао у Кесарију.
Filip vestește Evanghelia în Samaria
1Saul își dăduse acordul la uciderea lui Ștefan.
Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuție împotriva bisericii din Ierusalim și toți, în afară de apostoli, s‑au împrăștiat prin regiunile Iudeei și ale Samariei1 Vezi 1:8.. 2Câțiva oameni evlavioși l‑au înmormântat pe Ștefan și l‑au jelit mult. 3Saul însă devasta3 Verbul grecesc lymaino înseamnă a devasta, a ruina, a spurca, a stigmatiza, a produce ofensă și rușine, a dezonora. biserica, intrând prin case, luând cu forța bărbați și femei și aruncându‑i în închisoare.
4Cei ce fuseseră împrăștiați vesteau Cuvântul pe oriunde treceau. 5Filip a coborât într‑o cetate a Samariei5 Unele mss conțin: în cetatea Samariei. Este greu de determinat despre care cetate a Samariei este vorba. S‑au propus următoarele variante: Sebastos (cetate construită de către Irod cel Mare pe locul vechii cetăți a Samariei, în cinstea lui Caesar Augustus – Sebastos este forma greacă a latinescului Augustus; această cetate era însă pe deplin păgânizată); Sihem (în perioada NT era cea mai importantă cetate samariteană); Gitta (Iustin Martirul – cca. 250 d.Cr. – afirmă că Simon Magul provenea din această cetate); Sihar (atestată în In. 4:5, aflată în vecinătatea Sihemului, uneori fiind identificată cu Sihem). Este posibil ca numele cetății să nu fi fost atât de important pentru Luca (vezi v. 25b). și L‑a proclamat pe Cristos celor de acolo. 6Mulțimile luau aminte într‑un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. 7Căci din mulți ieșeau duhuri necurate, strigând cu glas tare, și mulți paralitici și ologi erau vindecați. 8Și a fost o mare bucurie în cetatea aceea.
9În cetate era un om pe nume Simon, care practica vrăjitoria și uimea neamul Samariei, pretinzând că ar fi cineva important. 10Și toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, luau aminte la el și spuneau: „El este puterea lui Dumnezeu, cea numită «Mare»!“ 11Ei luau aminte la el pentru că de mult timp îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12Dar când l‑au crezut pe Filip, care vestea Evanghelia12 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Cristos, au fost botezați atât bărbați, cât și femei. 13Chiar Simon însuși a crezut și, după ce a fost botezat, stătea neîncetat în preajma lui Filip și se mira văzând semnele și minunile mari care se făceau.
14Când au auzit că Samaria primise Cuvântul lui Dumnezeu, apostolii care erau în Ierusalim i‑au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15Când au ajuns acolo, s‑au rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. 16Căci Duhul Sfânt nu Se coborâse încă peste niciunul dintre ei, ci fuseseră doar botezați în Numele Domnului Isus. 17Atunci Petru și Ioan și‑au pus mâinile peste ei, iar aceștia au primit Duhul Sfânt.
18Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le‑a oferit bani, 19zicând:
– Dați‑mi și mie autoritatea aceasta, așa încât acela peste care‑mi pun eu mâinile să primească Duhul Sfânt!
20Petru însă i‑a zis:
– Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s‑ar putea obține cu bani! 21Tu n‑ai nici parte, nici sorț în lucrarea aceasta, pentru că inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu! 22Pocăiește‑te deci de această răutate a ta și roagă‑te fierbinte Domnului ca, dacă este posibil, să‑ți ierte această intenție a inimii tale, 23căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțul nedreptății!
24Simon, răspunzând, a zis:
– Rugați‑vă fierbinte voi Domnului pentru mine, ca nimic din ceea ce ați spus să nu vină peste mine!
25După ce au depus mărturie și au vorbit despre Cuvântul Domnului, Petru și Ioan s‑au întors în Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de‑ale samaritenilor25 Populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24). În timpul lui Isus, între iudei și samariteni exista o foarte mare ostilitate..
Filip și eunucul etiopian
26Un înger al Domnului i‑a vorbit lui Filip astfel: „Ridică‑te și du‑te spre sud, pe drumul din pustie, care coboară din Ierusalim spre Gaza!“ 27Filip s‑a ridicat și s‑a dus. Și iată că un eunuc27 Termenul se referă nu neapărat la condiția fizică a oficialului etiopian, ci la funcția pe care o avea. Sensul primar al termenului în LXX este acela de căpetenie, persoană oficială de la curtea regală. Cu timpul apare și sensul secundar de eunuc, deoarece eunucii ajung să fie prețuiți ca slujbași la curțile orientale (vezi 1 Sam. 8:15 și nota) [peste tot în capitol]. etiopian, înalt oficial al lui Kandake27 Kandake nu este un nume propriu, ci un titlul pe care‑l purta regina-mamă etiopiană. Regina domnea în numele fiului ei, deoarece acesta era considerat „fiul soarelui“, prea sacru pentru a fi implicat în problemele seculare ale statului., regina etiopienilor27 În acea perioadă, regatul Etiopiei se întindea de la prima cataractă a Nilului (modernul Aswan) până la modernul Khartoum, acoperind regiunea cunoscută sub numele de Nubia., și responsabil peste toată vistieria ei, venise să se închine în Ierusalim, 28iar acum se întorcea, stând în careta lui și citindu‑l pe profetul Isaia. 29Duhul i‑a zis lui Filip: „Du‑te și prinde din urmă careta aceea!“ 30Filip a alergat către el și l‑a auzit pe eunuc citindu‑l pe profetul Isaia.
El l‑a întrebat:
– Înțelegi ce citești?
31Acesta a zis:
– Cum aș putea, dacă nu mă va îndruma cineva?
Și l‑a rugat pe Filip să se suie în caretă și să se așeze lângă el. 32Pasajul din Scriptură pe care‑l citea era acesta:
„Ca o oaie care este dusă la tăiere
și ca un miel care stă mut înaintea celui ce‑l tunde,
tot așa nici El nu‑Și deschide gura.
33În smerenia Lui, judecata I‑a fost luată.
Cine va putea istorisi despre generația Lui?
Căci viața Îi este luată de pe pământ!“33 Vezi Is. 53:7-8 în versiunea LXX.
34Eunucul l‑a întrebat pe Filip, zicând:
– Te rog fierbinte să‑mi spui despre cine vorbește profetul astfel? Despre sine sau despre altcineva?
35Atunci Filip a luat cuvântul și, începând de la Scriptura aceasta, i‑a vestit Evanghelia despre Isus. 36În timp ce călătoreau de‑a lungul drumului, au ajuns la o apă.
Eunucul a zis:
– Uite apă! Ce mă împiedică să fiu botezat?
37Filip i‑a zis:
– Dacă crezi din toată inima ta, se poate!
El a răspuns:
– Cred că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu!
38A poruncit să stea careta, au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și eunucul, iar Filip l‑a botezat. 39Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l‑a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l‑a mai văzut și și‑a continuat drumul bucuros. 40Filip a apărut în Azot40 Transliterarea în greacă a numelui cetății Așdod. și, în timp ce călătorea prin acea regiune, a vestit Evanghelia în toate cetățile, până când a ajuns în Cezareea40 Cu referire la Cezareea Maritima, un port mediteranean la sud de Muntele Carmel. A nu se confunda cu Cezareea lui Filip..
