Оснивање цркве у Коринту
1Након тога је Павле напустио Атину и отишао у Коринт. 2Тамо је срео једног Јеврејина, родом из Понта, по имену Акила. Овај је недавно био дошао из Италије са својом женом Прискилом, јер је Клаудије наредио да сви Јевреји напусте Рим. Павле је дошао к њима, 3а пошто су се бавили истим занатом – израђивали су шаторе – остао је код њих и радио с њима. 4Сваке суботе је расправљао у синагоги, уверавајући Јевреје и Грке.
5Када су Сила и Тимотеј дошли из Македоније, Павле се у потпуности посветио проповедању, сведочећи Јеврејима да Исус јесте Христос. 6Међутим, када су Јевреји почели да му се супротстављају и да му се обраћају ружним речима, Павле је отресао прашину са своје одеће и рекао: „Ваша кривица нека се сручи на ваше главе – ја нисам више одговоран за то. Од сада идем к незнабошцима.“
7Отишавши одатле, Павле се преселио у кућу једног побожног човека, Титија Јуста, чија кућа је била одмах до синагоге. 8А старешина синагоге, Крисп, узверовао је у Господа заједно са целом својом породицом. Такође су и многи Коринћани који су га чули поверовали и крстили се. 9Једне ноћи је Господ рекао Павлу у виђењу: „Не бој се! Настави да проповедаш, немој да замукнеш! 10Ја сам с тобом, те се нико неће усудити да ти науди, јер имам много свог народа у овом граду.“ 11Павле је тако остао у Коринту годину и по дана поучавајући их речи Божијој.
12Када је Галион постао намесник Ахаје, Јевреји се удруже против Павла и изведу га пред суд. 13Оптуживали су га: „Овај човек наводи људе да служе Богу на незаконит начин.“ 14Кад је Павле заустио да одговори, Галион се обратио Јеврејима: „Да је у питању неки преступ или злодело, имао бих разлога, о, Јевреји, да вас саслушам. 15Но, будући да се ради о спору око речи и имена и вашег закона, расправите то сами! Ја нећу да будем судија у тим стварима.“ 16Тако их је истерао из суднице. 17Они онда ухватише Состена, старешину синагоге, и почеше да га туку усред суднице. Галион се на то није обазирао.
Крај другог и почетак трећег мисијског путовања
18Павле је још дуго остао у Коринту, а затим се поздравио са браћом и отпловио у Сирију заједно са Прискилом и Акилом. У Кенхреји је обријао главу, јер је имао завет. 19Када су стигли у Ефес, Павле је оставио Прискилу и Акилу, а сам отишао у синагогу где је расправљао са Јеврејима. 20Када су га замолили да остане дуже време, није пристао. 21Ипак, када се опраштао од њих, рекао им је: „Вратићу се, ако буде воља Божија.“ Затим је отпловио из Ефеса. 22Када су допловили у Кесарију, Павле је отишао горе до Јерусалима и поздравио се са црквом, а затим се спустио до Антиохије.
Треће мисијско путовање
23Ту је провео извесно време, па је отишао. Онда је ишао од места до места кроз крајеве Галатије и Фригије и утврђивао све ученике.
Аполос
24Тада је у Ефес стигао неки Јеврејин по имену Аполос, родом из Александрије. Био је речит и добар познавалац Писама. 25Био је упућен у Пут Господњи, па је са великим жаром исправно проповедао и поучавао о Исусу, иако је знао само за Јованово крштење. 26Храбро је почео да говори у синагоги. Када су га Прискила и Акила чули, повели су га са собом и још тачније му изложили Пут Божији.
27Пошто је наумио да иде у Ахају, браћа су му написала препоруку за тамошње ученике да му укажу гостопримство. Када је стигао тамо, био је од велике помоћи онима који су узверовали по милости, 28јер је надмоћно и јавно побијао Јевреје, доказујући Писмима да Исус јесте Христос.
În Corint
1După aceea a plecat din Atena și s‑a dus în Corint. 2Acolo a întâlnit un iudeu pe nume Akyla, originar din Pont, care venise de curând din Italia împreună cu soția lui, Priscila2 Luca folosește diminutivul, Priscila, în timp ce Pavel folosește numele nediminutivat, Prisca (vezi Rom. 16:3-4; 1 Cor. 16:19; 2 Tim. 4:19)., deoarece Claudiu2 Vezi nota de la 11:28. poruncise ca toți iudeii să plece din Roma2 Edictul respectiv fusese dat în anul 49 d.Cr. (vezi Suetoniu, Viața lui Claudiu, 25).. Pavel s‑a dus la ei 3și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas la ei și lucrau împreună. Căci meseria lor era aceea de a face corturi. 4În fiecare zi de Sabat, Pavel purta discuții în sinagogă și‑i convingea atât pe iudei, cât și pe greci.
5Dar atunci când Silas și Timotei s‑au coborât acolo din Macedonia, Pavel s‑a dedicat în întregime predicării, depunând mărturie înaintea iudeilor că Isus este Cristosul. 6Când i s‑au împotrivit și l‑au batjocorit, el și‑a scuturat praful de pe haine, zicând: „Sângele vostru să fie asupra capului vostru! Eu sunt curat. De acum încolo mă voi duce la neamuri!“
7Și, după ce a ieșit de acolo, a intrat în casa unuia pe nume Titius7 Unele mss conțin: Titus. Iustus, om devotat lui Dumnezeu, a cărui casă era lângă sinagogă. 8Crispos, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată familia lui și, de asemenea, mulți dintre corintenii care îl auziseră pe Pavel, au crezut și ei și au fost botezați. 9Noaptea, Domnul i‑a vorbit lui Pavel într‑o viziune: „Nu te teme, ci vorbește și nu tăcea, 10căci Eu sunt cu tine și nimeni nu va pune mâna pe tine ca să‑ți facă rău. Vorbește, fiindcă am mult popor în această cetate!“ 11Astfel, Pavel a stat acolo un an și șase luni și i‑a învățat Cuvântul lui Dumnezeu.
Pavel înaintea proconsulului Galio
12În timp ce Galio era proconsul12 Vezi nota de la 13:7. Cunoaștem, dintr‑o inscripție descoperită la Delfi, că acest Galio a fost proconsul al Ahaiei între anii 51–52 d.Cr. al Ahaiei, iudeii s‑au ridicat într‑un singur gând împotriva lui Pavel, l‑au dus înaintea scaunului de judecată 13și au zis: „Acesta incită oamenii să se închine lui Dumnezeu într‑un fel care este împotriva Legii13 Sau: împotriva legii, fiind vorba despre legea romană. Iudaismul avea statutul de religio licita (religie acceptată de stat; vezi lucrarea lui Tertulian, Apologeticul), pe când creștinismul, delimitându‑se de iudaism, a devenit religio illicita (religie interzisă de stat).!“ 14Pavel tocmai voia să deschidă gura să vorbească, dar Galio le‑a zis iudeilor: „Dacă ar fi vorba de vreun delict sau de vreo ticăloșie gravă, v‑aș îngădui plângerea, iudeilor; 15dar, întrucât este o dispută cu privire la cuvinte, la nume și la Legea voastră, vă privește! Eu nu vreau să fiu judecător al acestor lucruri!“ 16Și i‑a alungat de la scaunul de judecată. 17Atunci ei l‑au apucat pe Sostenes, conducătorul sinagogii, și l‑au bătut chiar în fața scaunului de judecată, fără ca lui Galio să‑i pese de aceasta.
Pavel se întoarce în Antiohia
18Pavel a rămas destul de multe zile acolo. Apoi și‑a luat rămas bun de la frați și a plecat pe mare spre Siria, împreună cu Priscila și Akyla, după ce și‑a18 Gramatical, acțiunea se poate referi la Akyla, însă interpretarea tradițională optează pentru Pavel. ras capul în Chencrea18 Chencrea era portul de răsărit care deservea orașul Corint. Corintul era situat pe un istm, între Golful Corint, spre vest, și Golful Saronic, spre est, având câte un port la fiecare dintre cele două golfuri., căci făcuse un jurământ18 Poate fi vorba despre un jurământ de nazireat (vezi Num. 6:1-21) sau despre un jurământ personal, prin care Pavel își arăta mulțumirea față de ajutorul lui Dumnezeu în perioade dificile. Tăierea părului marca încheierea jurământului.. 19Când au ajuns în Efes, i‑a lăsat acolo pe însoțitorii săi, iar el a intrat în sinagogă și a purtat discuții cu iudeii. 20Aceștia l‑au rugat să rămână la ei mai mult timp, dar el n‑a acceptat, 21ci și‑a luat rămas bun de la ei, zicând: „Trebuie neapărat să țin la Ierusalim sărbătoarea care vine. Dacă Dumnezeu vrea, mă voi întoarce din nou la voi.“ Și a plecat din Efes pe mare. 22S‑a dat jos în Cezareea22 Vezi nota de la 8:40., s‑a suit la Ierusalim și a salutat biserica, iar apoi a coborât în Antiohia22 Cu referire la capitala Siriei antice.. 23După ce a petrecut un timp acolo, a plecat străbătând din loc în loc ținutul Galatiei și al Frigiei și întărindu‑i pe toți ucenicii.
Apollos
24Un iudeu pe nume Apollos, originar din Alexandria, care era un vorbitor elocvent24 Sau: un bărbat învățat. și tare în Scripturi, a venit în Efes. 25El era instruit în ce privește Calea Domnului, vorbea cu un duh înfocat și dădea învățătură cu acuratețe despre lucrurile privitoare la Isus, deși cunoștea numai botezul lui Ioan. 26A început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă, iar când Priscila și Akyla l‑au auzit, l‑au luat acasă și i‑au explicat și mai amănunțit Calea lui Dumnezeu. 27Pentru că el voia să treacă în Ahaia27 Provincie romană care avea capitala la Corint., frații l‑au încurajat și au scris ucenicilor să‑l primească bine. Când a ajuns, el le‑a fost de mare ajutor celor ce, prin har, deveniseră credincioși. 28Căci el îi înfrunta pe iudei în public, dovedind pe baza Scripturilor că Isus este Cristosul.
