Псалми 78 NSP - Psalmii 78 NTLR

Псалми

New Serbian Translation

Псалми 78

Асафова поучна песма.

1О, народе мој, послушај поуку моју
    и речима мојих уста ухо приклоните!
Мој говор биће у причи,
    објавићу загонетке од давнина.
Оно што смо чули, оно што смо научили
    и што су нам стари наши испричали;
то нећемо да кријемо од њихове деце.
    Објавићемо новом нараштају хвале Господње,
    његову силу и чудеса која је учинио.
Он је у Јакову учврстио сведочанство,
    Израиљу је дао Закон
и заповедио нашим прецима
    да их предају својим потомцима,
да би нови нараштај знао,
    деца што ће се родити,
    па кад одрасту да то пренесу деци својој;
да се у Бога поуздају,
    да дела Божија не заборављају
    и заповести његове да извршавају.
Да не буду ко њихови стари,
    нараштај бунтовни,
непослушно поколење несталнога срца
    и духа коју није веран Богу.

Јефремовци су били луковима наоружани
    али су побегли на дан боја!
10 Нису одржали савез са Богом,
    одбили су да поступе по његовом Закону.
11 Заборавили су његова дела,
    чудеса његова која им је показао.
12 А он је пред њиховим прецима учинио чудо,
    у египатској земљи, у области Соан.
13 Море је разделио и провео их,
    воде је усправио да су попут зида.
14 Дању их је водио облаком
    и светлошћу ватре целе ноћи.
15 Стене је у пустињи расцепио,
    обилно их напојио као из дубина.
16 Брзаке им је извео из раселине стене,
    учинио да им воде као реке теку.

17 А они су му упорно грешили,
    пркосили Свевишњем у пустињи;
18 у срцима кушали су Бога,
    извољевали тражећи храну.
19 Приговарали су Богу и рекли:
    „Кадар ли је Бог да у пустињи простре трпезу?!
20 Јесте, стену је ударио,
    потекла је вода и потоци се разлили.
Али кадар ли је да нам да̂ и храну,
    да свој народ месом снабде?“
21 Зато се Господ разјарио када је то чуо,
    па је пожар плануо на Јакова
    и гнев је букнуо на Израиљ;
22 јер у Бога веровали нису,
    нису се поуздали да ће да их спасе.
23 И он је заповедио облацима
    и отворио одгоре врата небеска,
24 да их запљусне мана,
    даде им жито са неба да једу.
25 И сви су јели хлеб моћника,
    обиље хране им је послао.
26 Довео је источни ветар са небеса,
    донео је јужни ветар снагом својом.
27 Месом их је ко прашином засуо
    и крилатим птицама као морским песком.
28 Дао је да падају по њиховом табору,
    око њихових шатора.
29 И они су јели, најели се до ситости,
    јер он им је дао како су жудели.
30 Али још их жудња није прошла
    и још им је храна у устима била,
31 када се гнев Божији дигао на њих.
    И он поби њихове најјаче
    и обори младиће Израиља.

32 И поред тога опет су грешили,
    нису веровали његовим чудима.
33 Узалудне дане им је прекратио
    и невољом наглом њихове године.
34 А кад их је убијао, тражили су га
    и враћали се, за Богом чезнули.
35 Тада би се присетили да им је Бог био стена,
    Бог Свевишњи њихов Откупитељ!
36 Али би га устима варали
    и лагали језицима својим.
37 Срцем му нису били одани,
    нису били верни његовом савезу.
38 Ипак, он се смиловао,
    кривицу им опраштао
    и није их уништио.
Упорно је суспрезао гнев свој,
    љутњу своју није подстицао.
39 Сећао се да су тело,
    да су дах што испарава
    и што се не враћа.

40 А како су се често бунили у пустињи
    и жалостили га у пустари!
41 Упорно су искушавали Бога,
    вређали су Светитеља Израиљевог.
42 Нису се сећали његове руке
    и дана када их је откупио од тлачитеља,
43 када је у Египту знакове своје извео
    и чудеса своја у области Соан.
44 Реке је њихове у крв претворио,
    а њихови се потоци нису могли пити.
45 На њих је послао комарце, да их уједају,
    жабе да их упропасте.
46 Усеве њихове даде гусеницама
    и скакавцима сав труд њихов.
47 Градом им је стукао винограде,
    а смоквике сланом.
48 Стоку им је граду изложио
    и њихова говеда муњама.
49 Послао је на њих врелину свог гнева,
    срџбу и јарост,
    невољу и чету анђела пропасти.
50 Свом је гневу стазу припремио
    и живот им од смрти поштедео није,
    живот им је помору предао.
51 Побио је све првенце у Египту,
    прве од мушких у шаторима Хамовим.
52 Свој је народ извео ко овце,
    водио их попут стада кроз пустињу.
53 Водио их је сигурно и плашили се нису,
    а њихове душмане је преплавило море.
54 Тада их је довео на своје свето тло,
    на ову гору, освојену његовом десницом.
55 Пред њима је отерао народе,
    доделио им је размерено наследство
и настанио племена Израиља
    по њиховим шаторима.

56 Али они су поново искушавали
    и бунили се против Бога Свевишњега,
    прописе његови нису држали.
57 Окренули су се, изневерили попут очева својих,
    издали су као лук сломљени.
58 Изазивали су га својим жртвеним бреговима,
    чинили га љубоморним својим идолима.
59 Бог је то чуо, разјарио се
    и сасвим одбацио Израиљ,
60 па је напустио Пребивалиште у Силому,
    стан који је подигао међу људима.
61 Тако је ропству препустио снагу своју
    и своју красоту рукама душмана.
62 И народ је свој он предао мачу
    јер се разјарио на своје наследство.
63 Његове младиће прождрала је ватра,
    па су му девице ко уседелице.
64 Од мача су му свештеници пали,
    а удовице их ожалиле нису.

65 Пробуди се тада Господ ко да је спавао,
    као јунак којега је савладало вино!
66 Душмане је своје назад одвукао
    и довека их осрамотио.
67 Јосифов је шатор одбацио,
    племе Јефремово није изабрао,
68 већ је изабрао Јудино племе
    и гору Сион коју заволи!
69 И ту је подигао Светилиште своје, високо ко небо,
    попут земље довека га учврстио.
70 Изабрао је свог слугу Давида,
    узео га је од стада оваца.
71 Довео га је од оваца дојилица да напаса Јакова, његов народ
    и Израиљ, његово наследство.
72 И он им је Пастир био по честитости свога срца,
    водио их је својим умешним рукама.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 78

Psalmul 78

Un maschil[a] al lui Asaf

Poporul meu, ascultă învăţătura mea!
    Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii mele!
Îmi voi deschide gura cu pilde,
    voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat,
    pe care ni le-au povestit strămoşii noştri.
Nu le vom ascunde de fiii noştri,
    ci vom spune generaţiei următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
    puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit.

El a ridicat o mărturie în Iacov,
    a pus o Lege în Israel
şi a poruncit strămoşilor noştri
    să-şi înveţe fiii din ea,
pentru ca generaţia următoare,
    fiii care se vor naşte, să o cunoască,
        şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
    să nu uite lucrările lui Dumnezeu,
        ci să-I împlinească poruncile;
să nu fie ca strămoşii lor,
    o generaţie neascultătoare şi răzvrătită,
o generaţie care nu şi-a pregătit inima
    şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.

Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul,
    au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu,
    refuzând să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat faptele
    şi minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoşilor lor
    în regiunea Ţoan din ţara Egiptului.
13 A despărţit marea şi i-a trecut prin ea,
    punând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua,
    şi toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în pustie,
    ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente
    şi să curgă apa râuri-râuri.

17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El,
    răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
    cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
    „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Desigur, El a lovit stânca
    din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri,
însă va putea El oare să ne dea şi pâine,
    va putea El să dea carne poporului Său?“
21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra.
    S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
        şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu
    şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus
    şi a deschis porţile cerului.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
    şi le-a dat grâu ceresc.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor puternici[b]
    şi le-a trimis hrană pe săturate.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit
    şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă
    şi cu înaripate multe cât nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
    împrejurul locuinţelor lor.
29 Au mâncat şi s-au îmbuibat,
    căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta,
    chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor,
    omorând pe cei mai viguroşi dintre ei
        şi doborând pe tinerii lui Israel.

32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
    şi, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut.
33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune
    şi anilor lor în teroare.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
    se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
    că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gurile lor
    şi cu limba lor Îl minţeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui
    şi nu se încredeau în legământul Lui.
38 Totuşi El a fost milos;
    le-a iertat nelegiuirea
        şi nu i-a nimicit.
De multe ori Şi-a retras mânia
    şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne,
    doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.

40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deşert
    şi L-au întristat în pustie!
41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu,
    îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna Lui –
    de ziua când i-a izbăvit de duşman,
43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt
    şi minunile Sale în regiunea Ţoan:
44 cum le-a prefăcut râurile în sânge
    şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat
    şi broaşte care i-au prăpădit;
46 cum le-a dat roadele pradă omizii
    şi munca lor pradă lăcustei;
47 cum le-a ruinat viile cu grindină
    şi sicomorii cu lapoviţă[c];
48 cum le-a dat vitele pradă grindinei
    şi cirezile pradă fulgerului;
49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
    furia, indignarea şi necazul,
        îngeri aducători de nenorociri;
50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei,
    fără să le scape sufletul de la moarte,
        dându-le viaţa pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului,
    pârga puterii din corturile lui Ham;
52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă,
    i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă,
    în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea;
54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte,
    la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri,
    cum le-a dat teritoriul în moştenire
        şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.

56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
    şi s-au răzvrătit împotriva Lui;
        nu au păzit mărturiile Lui.
57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi asemenea părinţilor lor;
    s-au schimbat devenind ca un arc defectuos.
58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor,
    prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără
    şi l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo,
    Cortul în care locuia printre oameni.
61 Şi-a lăsat tăria[d] în captivitate
    şi slava – în mâna duşmanului.
62 Şi-a dat poporul pradă sabiei;
    Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc,
    iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate[e].
64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie,
    iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.

65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise,
    ca viteazul înveselit de vin.
66 Şi-a înlăturat duşmanii;
    i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif
    şi nu a ales seminţia lui Efraim.
68 A ales însă seminţia lui Iuda
    şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.
69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile
    şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui,
    l-a luat de la staulele oilor,
71 l-a adus dinapoia mieilor
    ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
        şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă
    şi i-a condus cu mâini pricepute.

Notas al pie

  1. Psalmii 78:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  2. Psalmii 78:25 LXX: pâinea îngerilor (vezi şi Ps. 103:20)
  3. Psalmii 78:47 Sau: cu îngheţ
  4. Psalmii 78:61 Vezi 1 Sam. 4:17, 21
  5. Psalmii 78:63 Prin cântece de nuntă