Књига проповедникова 1 NSP - Eclesiastul 1 NTLR

Књига проповедникова
Elegir capítulo 1

New Serbian Translation

Књига проповедникова 1

Све је пролазно

1Речи проповедника, Давидовог сина и цара у Јерусалиму:

Пролазност над пролазношћу – вајка се проповедник –
пролазност над пролазношћу!
    Све је пролазно!

У чему је корист људима од свег њиховог труда
    којим се упињу под капом небеском?
Поколење долази, поколење одлази,
    а земља траје довека.
Сунце излази, сунце залази,
    жури на своје место одакле излази.
Ветар иде на југ
    и кружи на север,
ковитла ли ковитла,
    да се поново кружећи врати.
Све реке у море теку,
    а море није пуно;
    и тамо одакле теку реке,
    враћају се да опет теку.
Све је то заморно
    и нико то не може да искаже.
Око се није нагледало
    и ухо се није заситило слушања.
Јер шта се већ збило, опет ће да се збуде;
    и шта се радило, опет ће да се ради.
    Баш ништа ново нема под капом небеском.
10 Зар има нечег да неко каже:
    „Види, ово је ново.“
Већ од давнина,
    пре нас тога је било.
11 Нема сећања на оно прошло,
    као што нема сећања
код оних који тек долазе
    на оно што још није дошло.

Мудрост је пролазна

12 Ја, проповедник, био сам цар израиљски у Јерусалиму. 13 Елем, срцем сам се предао проучавању и мудром истраживању свега што се збива под небесима. А то је тегобан задатак који је Бог дао људима да се њиме баве. 14 Посматрао сам сва дела која се чине под капом небеском – и гле – све је пролазно и јурење ветра!

15 Оно што је криво не може да се исправи
    и оно чега нема не може да се изброји.

16 Казао сам своме срцу: „Гле! Постао сам далеко мудрији од свих који су пре мене владали Јерусалимом, и срце ми се нагледало толике мудрости и знања.“ 17 Срцем сам се предао упознавању мудрости, а упознао сам и безумље и глупост. Схватио сам – и то је јурење ветра.

18 Јер, где је много мудрости, много је и стрепње,
    и муку гомила ко гомила знање.

Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1

1Cuvintele oratorului[a], fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deşertăciunea existenţei

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul,
    o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Ce câştig are omul din toată osteneala
    pe care o depune sub soare?
Un neam trece şi altul vine,
    dar pământul rămâne mereu în picioare.
Soarele răsare şi apune,
    grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
Vântul bate spre sud,
    apoi se întoarce spre nord,
se întoarce din nou, umblă mereu
    şi revine continuu la circuitul său.
Toate râurile curg spre mare,
    fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
    doar ca să pornească iarăşi de acolo.
Toate lucrurile sunt obositoare,
    cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
    aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
Ce a fost va mai fi,
    iar ce s-a făcut se va mai face!
        Nu este nimic nou sub soare!
10 Dacă cineva zice:
    «Iată un lucru nou!»,
totuşi el exista demult,
    încă din veacurile dinaintea noastră.
11 Nu ne mai amintim de cei de demult,
    tot aşa cum nici cei ce vor urma
        nu se vor mai păstra în amintirea
        celor ce vor veni după ei.“[b]

Deşertăciunea înţelepciunii

12 „Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea. 14 Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

15 «Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
    iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

16 Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.» 17 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

18 «Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare
    şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

Notas al pie

  1. Eclesiastul 1:1 Ebr.: Qohelet, termen cu sens nesigur; gr.: Ecclesiastul, termen care arată înspre o persoană care vorbeşte în faţa unei adunări (gr.: ecclesia; ebr.: qahal); sau: conducător al adunării; şi în vs. 2, 12
  2. Eclesiastul 1:11 Poate fi vorba şi despre lucruri sau fapte (vezi v. 10)