Пасха в Синайской пустыне
1Господь говорил с Моисеем в Синайской пустыне в первом месяце второго года после исхода из Египта. Он сказал:
2– Пусть израильтяне празднуют Пасху в положенное время. 3Празднуйте ее в назначенное время, вечером, в четырнадцатый день этого месяца по всем ее правилам и обычаям.
4Моисей велел израильтянам праздновать Пасху, 5и они сделали это в Синайской пустыне вечером, в четырнадцатый день первого месяца. Израильтяне сделали все точно так, как повелел Моисею Господь.
6Но некоторые из них не смогли отпраздновать Пасху в тот день, потому что осквернились, прикоснувшись к мертвому телу. В тот же день они пришли к Моисею и Аарону 7и сказали Моисею:
– Мы осквернились, прикоснувшись к мертвому телу, но зачем отрешать нас от общего жертвоприношения Господу в назначенное время?
8Моисей ответил им:
– Ждите, пока я не узнаю, что повелит о вас Господь.
9Господь сказал Моисею:
10– Скажи израильтянам: «Если кто из вас или ваших потомков осквернится, прикоснувшись к покойнику, или будет в дальней дороге, он все же может праздновать Господню Пасху. 11Пусть он празднует ее в четырнадцатый день второго месяца, вечером. Пусть он съест ягненка с пресным хлебом и горькими травами, 12не оставляя ничего от него до утра и не ломая ни одной из костей. Празднуя Пасху, пусть он соблюдает ее установления. 13Но если человек, который чист и не находится в пути, не отпразднует Пасхи, он будет исторгнут из своего народа, потому что не принес Господу приношения в назначенное время. Он подлежит наказанию.
14Если живущий у вас чужеземец захочет отпраздновать Господню Пасху, то пусть он исполняет ее правила и обычаи. Пусть у вас будут одинаковые правила и для поселенца, и для уроженца страны».
Облако над скинией
15В тот день, когда была поставлена скиния, шатер свидетельства, ее покрыло облако. С вечера до утра пребывало оно над скинией и походило на огонь. 16Так было всегда: облако покрывало ее днем, а по ночам оно походило на огонь. 17Когда облако поднималось от шатра, израильтяне трогались в путь. Там, где облако останавливалось, израильтяне разбивали лагерь. 18По повелению Господа израильтяне трогались в путь, и по Его повелению разбивали лагерь. Пока облако стояло над скинией, они оставались в лагере. 19Даже если облако оставалось над скинией длительное время, израильтяне слушались Господа и не трогались в путь. 20Иногда облако было над скинией лишь несколько дней. Лишь по повелению Господа они стояли лагерем и по Его повелению трогались в путь. 21Иногда облако стояло только с вечера и до утра, а когда утром оно поднималось, они трогались в путь. Днем или ночью, когда бы облако ни поднималось, они трогались в путь. 22Два дня, месяц или дольше – сколько бы облако ни стояло над скинией, израильтяне оставались в лагере и не трогались в путь. Но когда оно поднималось, они трогались в путь. 23По повелению Господа они разбивали лагерь и по Его повелению трогались в путь. Они слушались Господа, исполняя повеления, которые Господь давал через Моисея.
Celebrarea Paștelui în Sinai
1Domnul i‑a vorbit lui Moise în pustia Sinai, în prima lună a celui de‑al doilea an după ce au ieșit din țara Egiptului, zicând: 2„Fiii lui Israel să țină Paștele la vremea hotărâtă. 3Să‑l țină în a paisprezecea zi a acestei luni, între cele două seri3 Între amurg și întunericul propriu‑zis al nopții; [peste tot în capitol]., la vremea hotărâtă. Să‑l țineți potrivit cu toate hotărârile și toate legile date cu privire la el.“
4Moise le‑a spus fiilor lui Israel să țină Paștele. 5Ei au ținut Paștele în luna întâi, în a paisprezecea zi, între cele două seri, în pustia Sinai. Fiii lui Israel au făcut așa cum Domnul i‑a poruncit lui Moise.
6Au existat însă niște oameni care, fiind necurați din cauză că se atinseseră de un mort, n‑au putut ține Paștele în ziua aceea.
Ei s‑au înfățișat înaintea lui Moise și a lui Aaron în aceeași zi 7și i‑au zis lui Moise:
– Noi suntem necurați din cauză că ne‑am atins de un mort, dar de ce trebuie să fim împiedicați să aducem ofrandă Domnului la vremea hotărâtă, împreună cu ceilalți fii ai lui Israel?
8Moise le‑a zis:
– Așteptați până voi afla ce va porunci Domnul cu privire la voi.
9Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 10„Vorbește‑le fiilor lui Israel și spune‑le: «Dacă cineva dintre voi sau din generațiile voastre viitoare va fi necurat din cauză că s‑a atins de un mort sau dacă va fi departe în călătorie, va putea totuși să țină Paștele Domnului. 11Să‑l țină în luna a doua, în a paisprezecea zi, între cele două seri. Să mănânce mielul de Paște cu azime și cu ierburi amare. 12Să nu lase nimic din el până dimineața și să nu‑i zdrobească niciun os. Să țină Paștele conform tuturor hotărârilor luate cu privire la el. 13Dar dacă cineva este și curat, și nici nu este plecat în călătorie, dar se abține să țină Paștele, să fie nimicit din popor lui pentru că n‑a adus ofrandă Domnului la vremea hotărâtă. Un astfel de om își va purta păcatul. 14Orice străin care locuiește între voi și dorește să sărbătorească Paștele Domnului, să facă acest lucru potrivit legii Paștelui, ținând cont de hotărârile date cu privire la el. Să aveți o singură lege atât pentru străin, cât și pentru băștinaș.»“
Norul de deasupra Tabernaculului
15În ziua când a fost înălțat Tabernaculul, norul a acoperit Tabernaculul, Cortul Mărturiei. De seara până dimineața era deasupra Tabernaculului, arătând ca un foc. 16Așa era tot timpul: ziua, norul acoperea Tabernaculul, iar noaptea arăta ca un foc. 17Când norul se ridica de deasupra Cortului, fiii lui Israel porneau și, în locul unde se oprea norul, acolo își așezau tabăra fiii lui Israel. 18La porunca Domnului fiii lui Israel porneau, și la porunca Domnului își așezau tabăra. Ei rămâneau în tabără atâtea zile cât norul stătea deasupra Tabernaculului. 19Când norul rămânea mai multe zile deasupra Tabernaculului, fiii lui Israel păzeau îndatorirea dată de Domnul și nu porneau. 20Uneori norul rămânea un număr mai mic de zile deasupra Tabernaculului; la porunca Domnului rămâneau în tabără și la porunca Domnului porneau. 21Uneori norul rămânea de seara până dimineața, astfel că ei porneau dimineața, când norul se ridica. Dacă norul rămânea o zi și o noapte, ei porneau atunci când se ridica. 22Dacă norul rămânea deasupra Tabernaculului două zile sau o lună sau mai multe zile, fiii lui Israel rămâneau în tabără și nu porneau. Ei porneau când acesta se ridica. 23La porunca Domnului își așezau tabăra și la porunca Domnului porneau. Ei păzeau îndatorirea dată de Domnul, potrivit cu porunca Domnului dată prin Moise.
