New Living Translation

Psalm 78

Psalm 78

A psalm[a] of Asaph.

O my people, listen to my instructions.
    Open your ears to what I am saying,
    for I will speak to you in a parable.
I will teach you hidden lessons from our past—
    stories we have heard and known,
    stories our ancestors handed down to us.
We will not hide these truths from our children;
    we will tell the next generation
about the glorious deeds of the Lord,
    about his power and his mighty wonders.
For he issued his laws to Jacob;
    he gave his instructions to Israel.
He commanded our ancestors
    to teach them to their children,
so the next generation might know them—
    even the children not yet born—
    and they in turn will teach their own children.
So each generation should set its hope anew on God,
    not forgetting his glorious miracles
    and obeying his commands.
Then they will not be like their ancestors—
    stubborn, rebellious, and unfaithful,
    refusing to give their hearts to God.

The warriors of Ephraim, though armed with bows,
    turned their backs and fled on the day of battle.
10 They did not keep God’s covenant
    and refused to live by his instructions.
11 They forgot what he had done—
    the great wonders he had shown them,
12 the miracles he did for their ancestors
    on the plain of Zoan in the land of Egypt.
13 For he divided the sea and led them through,
    making the water stand up like walls!
14 In the daytime he led them by a cloud,
    and all night by a pillar of fire.
15 He split open the rocks in the wilderness
    to give them water, as from a gushing spring.
16 He made streams pour from the rock,
    making the waters flow down like a river!

17 Yet they kept on sinning against him,
    rebelling against the Most High in the desert.
18 They stubbornly tested God in their hearts,
    demanding the foods they craved.
19 They even spoke against God himself, saying,
    “God can’t give us food in the wilderness.
20 Yes, he can strike a rock so water gushes out,
    but he can’t give his people bread and meat.”
21 When the Lord heard them, he was furious.
    The fire of his wrath burned against Jacob.
    Yes, his anger rose against Israel,
22 for they did not believe God
    or trust him to care for them.
23 But he commanded the skies to open;
    he opened the doors of heaven.
24 He rained down manna for them to eat;
    he gave them bread from heaven.
25 They ate the food of angels!
    God gave them all they could hold.
26 He released the east wind in the heavens
    and guided the south wind by his mighty power.
27 He rained down meat as thick as dust—
    birds as plentiful as the sand on the seashore!
28 He caused the birds to fall within their camp
    and all around their tents.
29 The people ate their fill.
    He gave them what they craved.
30 But before they satisfied their craving,
    while the meat was yet in their mouths,
31 the anger of God rose against them,
    and he killed their strongest men.
    He struck down the finest of Israel’s young men.

32 But in spite of this, the people kept sinning.
    Despite his wonders, they refused to trust him.
33 So he ended their lives in failure,
    their years in terror.
34 When God began killing them,
    they finally sought him.
    They repented and took God seriously.
35 Then they remembered that God was their rock,
    that God Most High[b] was their redeemer.
36 But all they gave him was lip service;
    they lied to him with their tongues.
37 Their hearts were not loyal to him.
    They did not keep his covenant.
38 Yet he was merciful and forgave their sins
    and did not destroy them all.
Many times he held back his anger
    and did not unleash his fury!
39 For he remembered that they were merely mortal,
    gone like a breath of wind that never returns.

40 Oh, how often they rebelled against him in the wilderness
    and grieved his heart in that dry wasteland.
41 Again and again they tested God’s patience
    and provoked the Holy One of Israel.
42 They did not remember his power
    and how he rescued them from their enemies.
43 They did not remember his miraculous signs in Egypt,
    his wonders on the plain of Zoan.
44 For he turned their rivers into blood,
    so no one could drink from the streams.
45 He sent vast swarms of flies to consume them
    and hordes of frogs to ruin them.
46 He gave their crops to caterpillars;
    their harvest was consumed by locusts.
47 He destroyed their grapevines with hail
    and shattered their sycamore-figs with sleet.
48 He abandoned their cattle to the hail,
    their livestock to bolts of lightning.
49 He loosed on them his fierce anger—
    all his fury, rage, and hostility.
He dispatched against them
    a band of destroying angels.
50 He turned his anger against them;
    he did not spare the Egyptians’ lives
    but ravaged them with the plague.
51 He killed the oldest son in each Egyptian family,
    the flower of youth throughout the land of Egypt.[c]
52 But he led his own people like a flock of sheep,
    guiding them safely through the wilderness.
53 He kept them safe so they were not afraid;
    but the sea covered their enemies.
54 He brought them to the border of his holy land,
    to this land of hills he had won for them.
55 He drove out the nations before them;
    he gave them their inheritance by lot.
    He settled the tribes of Israel into their homes.

56 But they kept testing and rebelling against God Most High.
    They did not obey his laws.
57 They turned back and were as faithless as their parents.
    They were as undependable as a crooked bow.
58 They angered God by building shrines to other gods;
    they made him jealous with their idols.
59 When God heard them, he was very angry,
    and he completely rejected Israel.
60 Then he abandoned his dwelling at Shiloh,
    the Tabernacle where he had lived among the people.
61 He allowed the Ark of his might to be captured;
    he surrendered his glory into enemy hands.
62 He gave his people over to be butchered by the sword,
    because he was so angry with his own people—his special possession.
63 Their young men were killed by fire;
    their young women died before singing their wedding songs.
64 Their priests were slaughtered,
    and their widows could not mourn their deaths.

65 Then the Lord rose up as though waking from sleep,
    like a warrior aroused from a drunken stupor.
66 He routed his enemies
    and sent them to eternal shame.
67 But he rejected Joseph’s descendants;
    he did not choose the tribe of Ephraim.
68 He chose instead the tribe of Judah,
    and Mount Zion, which he loved.
69 There he built his sanctuary as high as the heavens,
    as solid and enduring as the earth.
70 He chose his servant David,
    calling him from the sheep pens.
71 He took David from tending the ewes and lambs
    and made him the shepherd of Jacob’s descendants—
    God’s own people, Israel.
72 He cared for them with a true heart
    and led them with skillful hands.

Notas al pie

  1. 78:Title Hebrew maskil. This may be a literary or musical term.
  2. 78:35 Hebrew El-Elyon.
  3. 78:51 Hebrew in the tents of Ham.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 78

Psalmul 78

Un maschil[a] al lui Asaf

Poporul meu, ascultă învăţătura mea!
    Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii mele!
Îmi voi deschide gura cu pilde,
    voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat,
    pe care ni le-au povestit strămoşii noştri.
Nu le vom ascunde de fiii noştri,
    ci vom spune generaţiei următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
    puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit.

El a ridicat o mărturie în Iacov,
    a pus o Lege în Israel
şi a poruncit strămoşilor noştri
    să-şi înveţe fiii din ea,
pentru ca generaţia următoare,
    fiii care se vor naşte, să o cunoască,
        şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
    să nu uite lucrările lui Dumnezeu,
        ci să-I împlinească poruncile;
să nu fie ca strămoşii lor,
    o generaţie neascultătoare şi răzvrătită,
o generaţie care nu şi-a pregătit inima
    şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.

Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul,
    au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu,
    refuzând să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat faptele
    şi minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoşilor lor
    în regiunea Ţoan din ţara Egiptului.
13 A despărţit marea şi i-a trecut prin ea,
    punând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua,
    şi toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în pustie,
    ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente
    şi să curgă apa râuri-râuri.

17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El,
    răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
    cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
    „Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Desigur, El a lovit stânca
    din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri,
însă va putea El oare să ne dea şi pâine,
    va putea El să dea carne poporului Său?“
21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra.
    S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
        şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu
    şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus
    şi a deschis porţile cerului.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
    şi le-a dat grâu ceresc.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor puternici[b]
    şi le-a trimis hrană pe săturate.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit
    şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă
    şi cu înaripate multe cât nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
    împrejurul locuinţelor lor.
29 Au mâncat şi s-au îmbuibat,
    căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta,
    chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor,
    omorând pe cei mai viguroşi dintre ei
        şi doborând pe tinerii lui Israel.

32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
    şi, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut.
33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune
    şi anilor lor în teroare.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
    se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
    că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gurile lor
    şi cu limba lor Îl minţeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui
    şi nu se încredeau în legământul Lui.
38 Totuşi El a fost milos;
    le-a iertat nelegiuirea
        şi nu i-a nimicit.
De multe ori Şi-a retras mânia
    şi nu Şi-a aprins întreaga Lui furie.
39 Şi-a adus aminte că sunt doar carne,
    doar o suflare care trece fără să se mai întoarcă.

40 De câte ori s-au răzvrătit împotriva Lui în deşert
    şi L-au întristat în pustie!
41 S-au abătut din nou şi L-au ispitit pe Dumnezeu,
    îndurerând astfel pe Sfântul lui Israel.
42 Nu şi-au amintit de mâna Lui –
    de ziua când i-a izbăvit de duşman,
43 când Şi-a înfăptuit semnele în Egipt
    şi minunile Sale în regiunea Ţoan:
44 cum le-a prefăcut râurile în sânge
    şi apa din pâraie cu neputinţă de băut;
45 cum a trimis împotriva lor roiuri de muşte care i-a mâncat
    şi broaşte care i-au prăpădit;
46 cum le-a dat roadele pradă omizii
    şi munca lor pradă lăcustei;
47 cum le-a ruinat viile cu grindină
    şi sicomorii cu lapoviţă[c];
48 cum le-a dat vitele pradă grindinei
    şi cirezile pradă fulgerului;
49 cum Şi-a trimis împotriva lor mânia Lui aprinsă,
    furia, indignarea şi necazul,
        îngeri aducători de nenorociri;
50 cum Şi-a dat frâu liber mâniei,
    fără să le scape sufletul de la moarte,
        dându-le viaţa pe mâna molimei;
51 cum i-a ucis pe toţi întâii născuţi ai Egiptului,
    pârga puterii din corturile lui Ham;
52 cum Şi-a condus poporul ca pe o turmă,
    i-a călăuzit prin pustie ca pe o turmă de oi;
53 cum i-a condus spre locuri sigure, fără ca ei să se teamă,
    în timp ce pe duşmanii lor i-a acoperit marea;
54 cum i-a adus la hotarul ţării Lui sfinte,
    la muntele pe care l-a câştigat dreapta Sa;
55 cum a izgonit dinaintea lor neamuri,
    cum le-a dat teritoriul în moştenire
        şi a pus seminţiile lui Israel să le locuiască corturile.

56 Dar ei L-au ispitit pe Dumnezeul cel Preaînalt
    şi s-au răzvrătit împotriva Lui;
        nu au păzit mărturiile Lui.
57 S-au depărtat şi au fost necredincioşi asemenea părinţilor lor;
    s-au schimbat devenind ca un arc defectuos.
58 L-au întărâtat la mânie prin înălţimile lor,
    prin idolii lor I-au stârnit gelozia.
59 Dumnezeu a auzit, a trecut prin tabără
    şi l-a respins în întregime pe Israel.
60 Apoi Şi-a părăsit Locuinţa din Şilo,
    Cortul în care locuia printre oameni.
61 Şi-a lăsat tăria[d] în captivitate
    şi slava – în mâna duşmanului.
62 Şi-a dat poporul pradă sabiei;
    Şi-a dezlănţuit mânia asupra moştenirii Lui.
63 Tinerii Lui au fost mistuiţi de foc,
    iar fecioarele Lui nu au mai fost lăudate[e].
64 Preoţii Lui au căzut răpuşi de sabie,
    iar văduvele Lui nu s-au mai bocit.

65 Atunci Stăpânul S-a trezit ca unul care dormise,
    ca viteazul înveselit de vin.
66 Şi-a înlăturat duşmanii;
    i-a făcut de batjocură pentru totdeauna.
67 Totuşi El a lepădat cortul lui Iosif
    şi nu a ales seminţia lui Efraim.
68 A ales însă seminţia lui Iuda
    şi muntele Sion, pe care-l iubeşte.
69 Şi-a zidit Sfântul Lăcaş precum înălţimile
    şi precum pământul pe care l-a întărit pe vecie.
70 L-a ales pe David, robul Lui,
    l-a luat de la staulele oilor,
71 l-a adus dinapoia mieilor
    ca să păstorească pe poporul Său, Iacov,
        şi pe Israel, moştenirea Sa.
72 Iar el i-a păstorit în curăţie de inimă
    şi i-a condus cu mâini pricepute.

Notas al pie

  1. Psalmii 78:1 Titlu. Vezi Ps. 32
  2. Psalmii 78:25 LXX: pâinea îngerilor (vezi şi Ps. 103:20)
  3. Psalmii 78:47 Sau: cu îngheţ
  4. Psalmii 78:61 Vezi 1 Sam. 4:17, 21
  5. Psalmii 78:63 Prin cântece de nuntă