New Living Translation

Psalm 104

Psalm 104

Let all that I am praise the Lord.

O Lord my God, how great you are!
    You are robed with honor and majesty.
    You are dressed in a robe of light.
You stretch out the starry curtain of the heavens;
    you lay out the rafters of your home in the rain clouds.
You make the clouds your chariot;
    you ride upon the wings of the wind.
The winds are your messengers;
    flames of fire are your servants.[a]

You placed the world on its foundation
    so it would never be moved.
You clothed the earth with floods of water,
    water that covered even the mountains.
At your command, the water fled;
    at the sound of your thunder, it hurried away.
Mountains rose and valleys sank
    to the levels you decreed.
Then you set a firm boundary for the seas,
    so they would never again cover the earth.

10 You make springs pour water into the ravines,
    so streams gush down from the mountains.
11 They provide water for all the animals,
    and the wild donkeys quench their thirst.
12 The birds nest beside the streams
    and sing among the branches of the trees.
13 You send rain on the mountains from your heavenly home,
    and you fill the earth with the fruit of your labor.
14 You cause grass to grow for the livestock
    and plants for people to use.
You allow them to produce food from the earth—
15     wine to make them glad,
olive oil to soothe their skin,
    and bread to give them strength.
16 The trees of the Lord are well cared for—
    the cedars of Lebanon that he planted.
17 There the birds make their nests,
    and the storks make their homes in the cypresses.
18 High in the mountains live the wild goats,
    and the rocks form a refuge for the hyraxes.[b]

19 You made the moon to mark the seasons,
    and the sun knows when to set.
20 You send the darkness, and it becomes night,
    when all the forest animals prowl about.
21 Then the young lions roar for their prey,
    stalking the food provided by God.
22 At dawn they slink back
    into their dens to rest.
23 Then people go off to their work,
    where they labor until evening.

24 O Lord, what a variety of things you have made!
    In wisdom you have made them all.
    The earth is full of your creatures.
25 Here is the ocean, vast and wide,
    teeming with life of every kind,
    both large and small.
26 See the ships sailing along,
    and Leviathan,[c] which you made to play in the sea.

27 They all depend on you
    to give them food as they need it.
28 When you supply it, they gather it.
    You open your hand to feed them,
    and they are richly satisfied.
29 But if you turn away from them, they panic.
    When you take away their breath,
    they die and turn again to dust.
30 When you give them your breath,[d] life is created,
    and you renew the face of the earth.

31 May the glory of the Lord continue forever!
    The Lord takes pleasure in all he has made!
32 The earth trembles at his glance;
    the mountains smoke at his touch.

33 I will sing to the Lord as long as I live.
    I will praise my God to my last breath!
34 May all my thoughts be pleasing to him,
    for I rejoice in the Lord.
35 Let all sinners vanish from the face of the earth;
    let the wicked disappear forever.

Let all that I am praise the Lord.

Praise the Lord!

Notas al pie

  1. 104:4 Greek version reads He sends his angels like the winds, / his servants like flames of fire. Compare Heb 1:7.
  2. 104:18 Or coneys, or rock badgers.
  3. 104:26 The identification of Leviathan is disputed, ranging from an earthly creature to a mythical sea monster in ancient literature.
  4. 104:30 Or When you send your Spirit.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 104

Psalmul 104

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
    Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
    Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
    şi umbli pe aripile vântului.
Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.

Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
    ca să nu se clatine niciodată.
Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
    Apele stăteau pe munţi,
dar la mustrarea Ta au fugit,
    la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
    în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
    ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

10 El face să ţâşnească izvoarele în văi
    şi ele curg printre munţi.
11 Toate fiarele câmpului se adapă din ele
    şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.
12 Pe malul lor îşi fac cuibul păsările cerului
    care-şi fac auzit glasul din frunziş.

13 Din odăile de sus, El udă munţii;
    pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.
14 El face să crească iarbă pentru vite
    şi verdeţuri pe care omul să le cultive.
        El face astfel să răsară hrană din pământ:
15 vinul care înveseleşte inima omului,
    uleiul care dă strălucire feţei
        şi hrana care întăreşte inima omului.
16 Copacii Domnului sunt bine udaţi,
    cedrii Libanului pe care El i-a sădit.
17 În ei îşi fac cuibul păsările;
    barza îşi are casa în pini.
18 Munţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice,
    iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă[a].

19 El a făcut luna să arate vremurile,
    iar soarele ştie când să apună.[b]
20 Tu aduci întunericul şi se face noapte;
    atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.
21 Puii de leu rag de foame,
    cerându-şi hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, se adună
    şi se culcă în cotloanele lor.
23 Atunci iese omul la lucrul lui,
    la munca lui, până seara.

24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
    Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
        pământul este plin de creaturile Tale.
25 Iată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este!
    În ea mişună vieţuitoare fără număr,
        vieţuitoare mici şi mari.
26 Corăbiile o străbat,
    în ea se joacă leviatanul[c], pe care l-ai făcut Tu.

27 Toate nădăjduiesc în Tine
    ca să le dai hrana la vreme.
28 Tu le-o dai, ele o primesc;
    Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;
29 Îţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc;
    le iei suflarea, ele mor
        şi se întorc în ţărână;
30 Îţi trimiţi Duhul[d], ele sunt plăsmuite,
    înnoind astfel faţa pământului.

31 Fie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic!
    Domnul să se bucure de lucrările Sale,
32 El, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură,
    iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

33 Voi cânta Domnului toată viaţa mea,
    voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!
34 Fie plăcută Domnului cugetarea mea!
    Eu mă voi bucura în Domnul.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
    şi cei răi să nu mai fie!

Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!

Lăudaţi-L pe Domnul!

Notas al pie

  1. Psalmii 104:18 Sau : pentru bursuci
  2. Psalmii 104:19 Sau: Tu ai făcut luna ca să arate vremurile / şi soarele, care ştie când să apună.
  3. Psalmii 104:26 VT foloseşte cuvântul atât cu referire la mitologie, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:13-14), cât şi cu referire la o specie de animal marin, impresionantă şi de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri (Iov 41:1)
  4. Psalmii 104:30 Sau: suflarea