New Living Translation

Psalm 102

Psalm 102

A prayer of one overwhelmed with trouble, pouring out problems before the Lord.

Lord, hear my prayer!
    Listen to my plea!
Don’t turn away from me
    in my time of distress.
Bend down to listen,
    and answer me quickly when I call to you.
For my days disappear like smoke,
    and my bones burn like red-hot coals.
My heart is sick, withered like grass,
    and I have lost my appetite.
Because of my groaning,
    I am reduced to skin and bones.
I am like an owl in the desert,
    like a little owl in a far-off wilderness.
I lie awake,
    lonely as a solitary bird on the roof.
My enemies taunt me day after day.
    They mock and curse me.
I eat ashes for food.
    My tears run down into my drink
10 because of your anger and wrath.
    For you have picked me up and thrown me out.
11 My life passes as swiftly as the evening shadows.
    I am withering away like grass.

12 But you, O Lord, will sit on your throne forever.
    Your fame will endure to every generation.
13 You will arise and have mercy on Jerusalem[a]
    and now is the time to pity her,
    now is the time you promised to help.
14 For your people love every stone in her walls
    and cherish even the dust in her streets.
15 Then the nations will tremble before the Lord.
    The kings of the earth will tremble before his glory.
16 For the Lord will rebuild Jerusalem.
    He will appear in his glory.
17 He will listen to the prayers of the destitute.
    He will not reject their pleas.

18 Let this be recorded for future generations,
    so that a people not yet born will praise the Lord.
19 Tell them the Lord looked down
    from his heavenly sanctuary.
He looked down to earth from heaven
20     to hear the groans of the prisoners,
    to release those condemned to die.
21 And so the Lord’s fame will be celebrated in Zion,
    his praises in Jerusalem,
22 when multitudes gather together
    and kingdoms come to worship the Lord.

23 He broke my strength in midlife,
    cutting short my days.
24 But I cried to him, “O my God, who lives forever,
    don’t take my life while I am so young!
25 Long ago you laid the foundation of the earth
    and made the heavens with your hands.
26 They will perish, but you remain forever;
    they will wear out like old clothing.
You will change them like a garment
    and discard them.
27 But you are always the same;
    you will live forever.
28 The children of your people
    will live in security.
Their children’s children
    will thrive in your presence.”

Notas al pie

  1. 102:13 Hebrew Zion; also in 102:16.

Nouă Traducere În Limba Română

Psalmii 102

Psalmul 102

O rugăciune a unui om necăjit, când era doborât de întristare şi îşi vărsa plângerea înaintea Domnului

Doamne, ascultă rugăciunea mea!
    Fie ca strigătul meu să ajungă la Tine!
Nu-Ţi ascunde faţa de mine
    în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi urechea spre mine;
    când strig, răspunde-mi degrabă!

Îmi pier zilele ca fumul,
    oasele-mi ard ca jarul.
Inima-mi este rănită şi se usucă ca iarba,
    căci uit să-mi mănânc pâinea.
Din pricina gemetelor mele
    mi s-au lipit oasele de carne.
Mă asemăn cu bufniţa din pustie;
    am ajuns ca o cucuvea printre dărâmături.
Stau treaz şi sunt
    ca o pasăre singuratică pe acoperiş.
În fiecare zi duşmanii mei mă batjocoresc;
    batjocoritorii mei mă blestemă.
Mănânc cenuşă în loc de pâine
    şi îmi amestec băutura cu lacrimi,
10 din pricina mâniei şi a urgiei Tale;
    căci Tu m-ai ridicat şi m-ai aruncat.
11 Zilele îmi sunt ca umbra înserării
    şi mă usuc ca iarba.

12 Însă Tu, Doamne, tronezi pe vecie,
    amintirea Ta ţine din generaţie în generaţie.
13 Tu Te vei ridica şi vei avea milă de Sion,
    căci este timpul să te înduri de el.
        I-a sosit vremea!
14 Slujitorii Tăi îndrăgesc pietrele Sionului
    şi le este milă de ţărâna lui.
15 Neamurile se vor teme de Numele Domnului
    şi toţi regii pământului – de slava Lui,
16 când Domnul va zidi Sionul
    şi Se va arăta în slava Lui.
17 El va răspunde la rugăciunile celor nevoiaşi
    şi nu va dispreţui rugăciunile lor.
18 Să se scrie aceasta pentru generaţia viitoare,
    pentru ca poporul care se va naşte să-L laude pe Domnul!
19 El supraveghează din înălţimea sfinţeniei Sale;
    Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
20 ca să ia aminte la gemetele prizonierilor
    şi să-i elibereze pe cei condamnaţi la moarte.
21 Numele Domnului va fi vestit din Sion
    şi lauda Lui – din Ierusalim,
22 când se vor strânge popoarele
    şi regatele ca să-I slujească Domnului.

23 Mi-a frânt puterea pe drum;
    mi-a scurtat zilele.
24 De aceea am zis: „Dumnezeul meu, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
    Tu, ai Cărui ani ţin din generaţie în generaţie.
25 Tu ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
        Le vei schimba ca pe un veşmânt şi ele vor trece.
27 Tu, însă, rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“
28 Fiii slujitorilor Tăi vor locui ţara
    şi urmaşii lor vor rămâne înaintea Ta.