Séptimo discurso de Job
1A esto, Job respondió:
2«Escuchen atentamente mis palabras;
concédanme este consuelo.
3Tolérenme un poco mientras hablo
y búrlense cuando haya terminado.
4»¿Acaso dirijo mi queja a los mortales?
¿Por qué creen que pierdo la paciencia?
5Mírenme, y queden asombrados;
tápense la boca con la mano.
6Si pienso en esto, me lleno de espanto;
un escalofrío me corre por el cuerpo.
7¿Por qué siguen con vida los malvados,
cada vez más viejos y ricos?
8Ven establecerse en torno suyo
a sus hijos y a sus descendientes.
9Tienen paz en su hogar y están libres de temores;
la vara de Dios no los castiga.
10Sus toros son verdaderos sementales;
sus vacas paren y no pierden las crías.
11Dejan correr a sus niños como si fueran ovejas;
sus pequeñuelos danzan alegres.
12Cantan al son del pandero y del arpa;
se divierten al son de la flauta.
13Pasan la vida con gran bienestar
y son sepultados21:13 son sepultados. Lit. descienden al Seol. en paz.
14A Dios increpan: “¡Déjanos tranquilos!
¡No nos interesa para nada conocer tus caminos!
15¿Quién es el Todopoderoso para que le sirvamos?
¿Qué ganamos con dirigirle nuestras oraciones?”.
16Pero su bienestar no depende de ellos.
¡Jamás me dejaré llevar por sus malos consejos!
17»¿Cuándo se ha apagado la lámpara de los malvados?
¿Cuándo les ha sobrevenido el desastre?
¿Cuándo Dios, en su enojo, los ha hecho sufrir
18como paja que arrebata el viento,
como tamo que se lleva la tormenta?
19Me dirán que Dios reserva el castigo
para los hijos del pecador.
¡Mejor que castigue al que peca,
para que escarmiente!
20¡Que sufra el pecador su propia destrucción!
¡Que beba de la ira del Todopoderoso!
21¿Qué le puede importar la familia que deja,
si le quedan pocos meses de vida?
22»¿Quién puede enseñarle algo a Dios,
si es él quien juzga a las grandes eminencias?
23Hay quienes mueren en la flor de la vida,
rebosantes de salud y de paz;
24sus caderas,21:24 caderas. Palabra de difícil traducción. llenas de grasa;
sus huesos, recios hasta la médula.
25Otros mueren con el ánimo amargado,
sin haber disfrutado de lo bueno.
26En el polvo yacen unos y otros,
todos ellos cubiertos de gusanos.
27»Sé muy bien lo que están pensando
y los planes que tienen de hacerme daño.
28También sé que se preguntan:
“¿Dónde está la mansión del noble?
¿Dónde están las moradas de los inicuos?”.
29¿No han interrogado a los viajeros?
¿No han prestado atención a sus argumentos?
30En el día del desastre, el malvado se salva;
en el día de la ira, es puesto a salvo.
31¿Y quién le echa en cara su conducta?
¿Quién le da su merecido por sus hechos?
32Cuando lo llevan al sepulcro,
sobre su tumba se pone vigilancia;
33mucha gente le abre paso,
y muchos más cierran el cortejo.
¡Descansa en paz bajo la tierra del valle!21:33 ¡Descansa … valle! Lit. Dulce le es el suelo del valle.
34»¿Cómo esperan consolarme con discursos sin sentido?
¡Sus respuestas no son más que falacias!».
Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Ascultați cu atenție cuvintele mele!
Aceasta este mângâierea pe care v‑o cer.
3Lăsați‑mă să vorbesc,
iar atunci când voi termina, vă puteți bate joc.
4Este plângerea mea adresată unui om?
Și de ce n‑ar fi duhul meu nerăbdător?
5Priviți‑mă, mirați‑vă
și puneți‑vă mâna la gură!
6Când mă gândesc la acestea mă îngrozesc
și un tremur îmi cuprinde trupul.
7De ce trăiesc cei răi,
de ce ajung la bătrânețe și se întăresc în putere?
8Sămânța lor este statornicită în prezența lor, împreună cu ei,
iar odraslele lor rămân înaintea ochilor lor.
9Casele lor sunt ferite de groază,
și nicio nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.
10Taurii lor10 Lit.: Taurul lui. prăsesc și nu dau greș;
vacile lor fată și nu leapădă.
11Ei își trimit copilașii să alerge ca o turmă
și copiii lor zburdă pe lângă ei.
12Cântă la tamburină și liră
și se bucură la sunetul fluierului.
13Își trăiesc zilele în bunăstare
și se coboară în Locuința Morților în pace13 Termenul ebraic tradus aici cu pace poate fi tradus și cu: într‑o clipă..
14Îi zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi!
Nu vrem să cunoaștem căile Tale.
15Cine este Cel Atotputernic ca să‑I slujim?
Ce câștigăm dacă ne rugăm Lui?»
16Iată, bunăstarea lor nu este în mâna lor.16 Sau: Totuși, nu sunt stăpâni pe fericirea lor.
Sfatul celor răi este departe de mine.
17De câte ori li se stinge candela celor răi
și vine nenorocirea peste cei ca ei?
Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?
18Sunt ei ca paiul înaintea vântului
și ca pleava luată de vijelie?17-18 Sau: De câte ori nu li se stinge candela celor răi! / De câte ori nu vine nenorocirea peste ei! / De câte ori nu le dă Dumnezeu dureri, în mânia Sa! 18 Ei sunt ca paiul înaintea vântului / și ca pleava luată de vijelie.
19Voi ziceți: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!»
Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să‑și dea seama!
20Ochii lui să vadă nimicirea lui,
și el să bea din mânia Celui Atotputernic.
21Ce plăcere va avea de familia pe care o lasă în urmă,
când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?
22Îl va învăța cineva pe Dumnezeu cunoștința,
pe El, Cel Care judecă pe cei înălțați?
23Un om moare în plină putere,
în deplină siguranță și fără greutăți,
24cu trupul24 Sensul termenului este nesigur. plin de grăsime
și cu măduva mustind în oasele lui.
25Iar un altul moare cu amărăciune în suflet,
fără să fi gustat niciodată binele.
26Totuși, amândoi stau în țărână
și viermii îi acoperă.
27Iată, eu știu gândurile voastre,
planurile prin care vreți să‑mi faceți rău.
28Voi ziceți: «Unde este casa nobilului?
Unde este cortul locuinței celor răi?»
29Nu i‑ați întrebat pe cei ce călătoresc
și n‑ați luat voi aminte la mărturia lor,
30potrivit căreia cel rău este cruțat în ziua nenorocirii
și scăpat în ziua mâniei?
31Cine îl mustră în față pentru calea lui?
Cine îl răsplătește pentru ce a făcut?
32Când este dus în groapă,
i se pune o strajă la mormânt.
33Bulgării de pământ din vale îi sunt dulci;
toți oamenii merg după el,
iar și cei ce merg înaintea lui sunt fără număr.33 Sau: toți oamenii îi vor urma, / iar și cei ce au mers înaintea lui sunt fără număr. Varianta din text se poate referi la un cortegiu funerar, pe când cea de la nota de subsol se poate referi la realitatea universală a morții.
34Deci cum mă veți mângâia voi cu vorbe deșarte?
Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“
