New Living Translation

Job 1

Prologue

1There once was a man named Job who lived in the land of Uz. He was blameless—a man of complete integrity. He feared God and stayed away from evil. He had seven sons and three daughters. He owned 7,000 sheep, 3,000 camels, 500 teams of oxen, and 500 female donkeys. He also had many servants. He was, in fact, the richest person in that entire area.

Job’s sons would take turns preparing feasts in their homes, and they would also invite their three sisters to celebrate with them. When these celebrations ended—sometimes after several days—Job would purify his children. He would get up early in the morning and offer a burnt offering for each of them. For Job said to himself, “Perhaps my children have sinned and have cursed God in their hearts.” This was Job’s regular practice.

Job’s First Test

One day the members of the heavenly court[a] came to present themselves before the Lord, and the Accuser, Satan,[b] came with them. “Where have you come from?” the Lord asked Satan.

Satan answered the Lord, “I have been patrolling the earth, watching everything that’s going on.”

Then the Lord asked Satan, “Have you noticed my servant Job? He is the finest man in all the earth. He is blameless—a man of complete integrity. He fears God and stays away from evil.”

Satan replied to the Lord, “Yes, but Job has good reason to fear God. 10 You have always put a wall of protection around him and his home and his property. You have made him prosper in everything he does. Look how rich he is! 11 But reach out and take away everything he has, and he will surely curse you to your face!”

12 “All right, you may test him,” the Lord said to Satan. “Do whatever you want with everything he possesses, but don’t harm him physically.” So Satan left the Lord’s presence.

13 One day when Job’s sons and daughters were feasting at the oldest brother’s house, 14 a messenger arrived at Job’s home with this news: “Your oxen were plowing, with the donkeys feeding beside them, 15 when the Sabeans raided us. They stole all the animals and killed all the farmhands. I am the only one who escaped to tell you.”

16 While he was still speaking, another messenger arrived with this news: “The fire of God has fallen from heaven and burned up your sheep and all the shepherds. I am the only one who escaped to tell you.”

17 While he was still speaking, a third messenger arrived with this news: “Three bands of Chaldean raiders have stolen your camels and killed your servants. I am the only one who escaped to tell you.”

18 While he was still speaking, another messenger arrived with this news: “Your sons and daughters were feasting in their oldest brother’s home. 19 Suddenly, a powerful wind swept in from the wilderness and hit the house on all sides. The house collapsed, and all your children are dead. I am the only one who escaped to tell you.”

20 Job stood up and tore his robe in grief. Then he shaved his head and fell to the ground to worship. 21 He said,

“I came naked from my mother’s womb,
    and I will be naked when I leave.
The Lord gave me what I had,
    and the Lord has taken it away.
Praise the name of the Lord!”

22 In all of this, Job did not sin by blaming God.

Notas al pie

  1. 1:6a Hebrew the sons of God.
  2. 1:6b Hebrew and the satan; similarly throughout this chapter.

Nouă Traducere În Limba Română

Iov 1

Prolog

1În ţara Uţ, trăia odată un om al cărui nume era Iov. Omul acesta era integru şi drept; el se temea de Dumnezeu şi se ferea de rău. I s-au născut şapte fii şi trei fiice. El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgari şi un număr mare de slujitori. Era cel mai însemnat om dintre toţi locuitorii Răsăritului. Fiii lui obişnuiau să meargă şi să ţină, pe rând, câte un ospăţ în casa fiecăruia în parte; ei le chemau şi pe cele trei surori ale lor ca să mănânce şi să bea împreună cu ei. Când se termina câte un şir de ospeţe, Iov îi chema şi îi sfinţea. El se trezea dimineaţa devreme şi aducea arderi-de-tot pentru fiecare dintre ei, zicând: „Poate fiii mei au păcătuit şi l-au blestemat pe Dumnezeu în inimile lor.“ Aşa obişnuia Iov să facă.

Prima încercare a lui Iov

Într-o zi, fiii[a] lui Dumnezeu au venit pentru a se înfăţişa înaintea Domnului. Satan[b] a venit şi el în mijlocul lor. Domnul l-a întrebat pe Satan:

– De unde vii?

Satan i-a răspuns Domnului:

– De la cutreieratul pământului şi de la plimbarea ce am făcut-o pe el.

Domnul l-a întrebat pe Satan:

– L-ai văzut pe robul Meu Iov? Nu mai e nimeni ca el pe pământ, un om curat la suflet, drept, care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău.

Atunci Satan I-a răspuns Domnului:

– Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10 Nu l-ai împrejmuit Tu pe el, casa lui şi tot ceea ce are cu ocrotirea Ta? Tu ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui i s-au înmulţit în ţară. 11 Dar ia întinde-Ţi mâna acum şi atinge-te de tot ce are şi vei vedea că Te va blestema în faţă.

12 Domnul i-a răspuns lui Satan:

– Iată, îţi dau pe mână tot ceea ce are, numai asupra lui să nu-ţi întinzi mâna!

Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului.

13 Într-o zi, în timp ce fiii şi fiicele sale mâncau şi beau vin în casa fiului cel mare, întâiul născut, 14 a venit la Iov un mesager care i-a zis: „În timp ce boii tăi erau la plug, iar măgăriţele păşteau lângă ei, 15 nişte sabeeni[c] s-au năpustit asupra lor, i-au luat, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 16 În timp ce acesta încă vorbea, un altul a venit şi i-a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi slujitorii, i-a ars de tot. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 17 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Nişte caldeeni[d], împărţiţi în trei cete, au năvălit, ţi-au luat cămilele, iar pe slujitori i-au trecut prin ascuţişul sabiei. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“ 18 În timp ce acesta încă vorbea, a venit un altul şi i-a zis: „Fiii şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, întâiul născut. 19 Dintr-odată un vânt puternic a suflat dinspre pustie, a izbit în cele patru colţuri ale casei şi astfel casa s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Doar eu am scăpat ca să te înştiinţez.“

20 Atunci Iov s-a ridicat, şi-a sfâşiat mantia şi şi-a ras capul. A căzut la pământ, s-a închinat 21 şi a zis:

„Gol am ieşit din pântecele mamei mele
    şi gol mă voi întoarce în pământ[e]!
Domnul a dat, Domnul a luat,
    fie Numele Domnului binecuvântat!“

22 În toate acestea Iov n-a păcătuit, n-a aruncat vina asupra lui Dumnezeu.

Notas al pie

  1. Iov 1:6 LXX: îngerii; şi în 2:1
  2. Iov 1:6 Satan înseamnă vrăjmaş sau acuzator. Peste tot, în Iov, cuvântul este însoţit de articolul hotărât, spre deosebire de 1 Cron. 21:1; peste tot în carte
  3. Iov 1:15 Probabil arabi din Şeba
  4. Iov 1:17 Popor beduin până în sec. XI-X î.Cr., când se aşează în sudul Mesopotamiei, devenind mai târziu nucleul Imperiului Babilonian
  5. Iov 1:21 Lit.: acolo